Seminar, institut și alte lucruri care funcționează
Transmisiunea adunării anuale pentru S&I, 2023
Vineri, 27 ianuarie 2023
Președintele Steven J. Lund: Este o mare bucurie să fiu chemat să-mi depun mărturia în fața dumneavoastră, pe care vă admir atât de mult, și să vorbesc între acești doi, probabil, cei mai mari învățători pe care îi cunosc din Biserică.
Am participat recent la o prelegere ținută de Arthur Brookes, profesor la Harvard. Și dânsul a spus: „Știți, punem prea mare presiune asupra învățătorilor noștri; le cerem să schimbe cursul istoriei omenirii”. Nu a știut cât de adevărat este acest lucru. Dar, în cazul dumneavoastră, nu istoria omenirii ne îngrijorează; ci eternitățile. De aceea, ne așteptăm la mult din partea dumneavoastră și apreciem cine sunteți și ce faceți și insistăm asupra acestui rezultat.
În cadrul Conferinței Generale din octombrie 2022, am spus că doream să-mi pun mâinile pe umerii unui onest misionar revenit din misiune și să imprim în sufletul său sentimentele inimii mele. Când am primit această însărcinare de a vă vorbi, mi-a venit în minte să fac aceasta aici – într-un fel, să-mi pun mâinile pe umerii dumneavoastră și să vă privesc în ochi și să-mi exprim sentimentele cu privire la ocaziile și încercările dumneavoastră. Aceasta nu înseamnă că vom fi atât de familiari, ci, poate, dat fiind ce simt în legătură cu dumneavoastră, ce aș dori să aud ar fi ce este în inimile dumneavoastră și eu ar trebui să cunosc.
Eu sunt produsul seminarului de dimineața devreme desfășurat într-o micuță clasă modulară de lângă un colegiu din California. Am fost învățați de soția convertită, de origine suedeză, a unui membru al episcopatului nostru și, apoi, ani mai târziu, succesiv, de două bunici septuagenare – toate trei calificate mai ales de dorința de consacrare care le determina să se trezească înainte de ora 5 dimineața și de convingerea lor absolută că restaurarea este adevărată. Cea mai mare parte din ce știu despre Evanghelie – și acesta este adevărul – cea mai mare parte din ce știu despre Evanghelie am învățat la seminar. Și cele mai multe lucruri pe care le învăț acum despre Evanghelie sunt pur și simplu redescoperiri a ceea ce ele au încercat să mă învețe atunci.
Haideți să începem cu cele mai importante cuvinte pe care le pot evoca: Mulțumesc pentru ce faceți și cine sunteți. Mulțumesc pentru dorința dumneavoastră de a face inestimabila muncă necesară pentru a schima programa de învățământ, planurile lecțiilor dumneavoastră și calendarul dumneavoastră pentru a vă alinia cu Vino și urmează-Mă. Nu mulți din Biserică au înțeles pe deplin ce vi se cerea. Vă mulțumesc pentru munca extraordinară pe care ați depus-o, necesară pentru a realiza această schimbare și știu că dumneavoastră continuați să perfecționați programa de învățământ. Munca dumneavoastră a început să dea rod.
La birourile noastre, a sosit un mesaj cu o istorisire obișnuită. În el, se spune: „Sincer, familia mea nu ține, de obicei, serile în cămin. Nu ne citim prea mult scripturile individual sau ca familie și nu studiem Evanghelia împreună. Suntem activi în Biserică; totuși, în ultima vreme, de când sunt la seminar, am putut să împărtășesc familiei lucruri pe care le-am învățat la seminar. Cred că seminarul mă influențează să citesc din scripturi și mă ajută, de asemenea, să-mi influențez familia să facă la fel”.
Ei bine, aceasta s-a sperat, nu-i așa? Susținerea de către Biserică va avea ca efect întărirea concentrării în cămin a Bisericii. Acest proces face parte din continuarea restaurării și este un protocol care funcționează. Biserica face investigații în profunzime încercând să înțeleagă ce funcționează și ce nu funcționează. Dumneavoastră sunteți, de fapt, în centrul mai multor lucruri care creează, într-adevăr, conexiuni de durată cu Domnul.
Astfel, în timp ce îmi pun mâinile pe umerii dumneavoastră – sau vă îmbrățișez, după cum este cazul – pot să subliniez câteva lucruri care știm că funcționează, astfel încât să vă puteți concentra asupra a ceea ce contează cel mai mult în predarea dumneavoastră? Se spune că primul ingredient al succesului este participarea. În medie, tinerii care participă la seminar sfârșesc prin a avea rezultate mai bune în viață. Există o posibilitate mai mare ca aceștia să devină înzestrați, să slujească în misiune, să se căsătorească în templu. Cei care participă la cei patru ani de seminar dobândesc o legătură cu Evanghelia care se rupe rareori. Al doilea, când tinerii sunt plătitori de zeciuială integrală, ei creează o legătură cu Tatăl Ceresc care rămâne. De fiecare dată când ei se supun acestei porunci și fac acea plată, se creează o nouă legătură sub aspectul sacrificiului și conexiunii.
Sper că fiecare învățător de la seminar și institut își îmbunătățește constant modul în care predă despre puterea de a conecta a zeciuielii. Tatăl meu m-a întrebat odată, când aveam vreo 10 ani, dacă îmi plăteam zeciuiala întotdeauna. O plăteam. Zeciuiala pe care o plăteam era foarte mică, pentru că nu erau prea multe ocazii de a câștiga bani în zona sărăcăcioasă în care locuiam. Dar el a continuat: „Știi, dacă te hotărăști, îți poți trăi viața fiind perfect la acest capitol”. El a spus: „Unul dintre regretele mele” – acesta este tatăl meu – „este că, atunci când am fost în Marină, pe o navă, timp de câteva luni, acolo nu a existat un loc în care să-ți plătești zeciuiala și am pierdut acest obicei. De atunci, am fost mereu perfect. Dar îmi este rușine de acea perioadă în care nu am fost. Dacă hotărăști acest lucru, poți fi perfect în acest sens”. Și cursanții dumneavoastră pot fi.
Al treilea lucru pe care doresc să-l aduc în atenția dumneavoastră și care funcționează cu adevărat este conferința FSY. Aceste conferințe FSY sunt uimitoare. Vara trecută, mulți sau cei mai mulți dintre cei 200.000 de tineri din lume, în vârstă de 14 până la 18 ani, au dobândit o înțelegere mai bogată și motivațională a cine sunt ei și de ce Domnul cere ceea ce cere. FSY are atât de mult succes, încât trebuie să ne întrebăm: Care este ingredientul secret? Care este efectul FSY?
Ei bine, o parte a lui constă în deconectarea participanților de la distragerile lor zilnice timp de o săptămână, ceea ce le creează o stare a minții care le permite să se concentreze și să învețe mai ușor. Și, toată perioada în care fiecare se află liniștit la adăpost precum un copil acasă, ei trebuie să vă acorde atenție dumneavoastră, învățătorilor și coordonatorilor de sesiuni, în mare parte de la seminare și institute, în timp ce dumneavoastră le luminați creierul cu lumina doctrinei atât de pure și folositoare, încât le este provocată o schimbare în inimă.
Dumneavoastră le dați instrumentele de care au nevoie când, sâmbăta, se întorc în cataclismul cultural care este viața lor. Lecțiile și exemplul dumneavoastră și fiecare vorbă rostită vor ajunge în cutia lor cu învățături și îndemânări pentru viață. Pentru unii dintre ei, FSY ar putea fi cea mai bună șansă a lor de a se împăca cu ei înșiși și cu Dumnezeu. Vă mulțumesc pentru dedicarea cu care vă folosiți cele mai bune atribute spirituale, intelectuale și pedagogice spre binele lor. Cercetările făcute în cadrul Bisericii confirmă că unul dintre cele mai puternice promotoare ale unei vieți de ucenicie este relația cu adulți credincioși ca dumneavoastră care ați înțeles cum se navighează printre încercările vieții și cum se găsește bucuria în Hristos.
Cu aproape o lună în urmă, președintei Bonnie H. Cordon și mie ni s-a cerut să prezentăm Primei Președinții un raport despre programul FSY și cum s-a desfășurat pe parcursul verii trecute în Statele Unite și Canada. Ne-am încheiat prezentarea și am răspuns la câteva întrebări pertinente despre planurile noastre de a aduce noi îmbunătățiri și întâlnirea părea să ia sfârșit. Dar, în timp ce ne ridicam din scaune, președintele Nelson s-a aplecat în față și a spus: „Trebuie să-i învățăm să se roage”. Imediat ne-am așezat din nou. Dânsul a spus: „Trebuie să-i învățăm să se roage, Cui să se roage și limbajul rugăciunii”. Apoi, a continuat spunând că era preocupat de faptul că am putea deveni prea degajați în modul în care ne adresăm Tatălui Ceresc. Apoi, dânsul a repetat fraza: „Trebuie să-i învățăm să se roage, Cui să se roage și limbajul rugăciunii”. Deci să-i învățăm să se roage. De fiecare dată când rostim o rugăciune, Îl invităm pe Tatăl Ceresc să intervină în viața noastră. Fiecare rugăciune este o rugăciune pentru un miracol. Chiar și în rugăciunile de recunoștință există speranța de a face mai profundă relația noastră cu divinitatea.
Să ne îndreptăm atenția spre un alt instrument al mărturiei care are efect. Îndrumarul Pentru întărirea tineretului. Scuzați-mă, Pentru întărirea tineretului: îndrumar pentru a face alegeri, care ne învață să înlocuim concentrarea asupra regulilor cu concentrarea asupra relației noastre cu Salvatorul și asupra faptului de a deveni ca El. Vechea întrebare, Ce ar face Isus?, rămâne în continuare o fantastică regulă de viață. Fundalul pe care ne vom lua hotărârile nu mai este o broșură; este, în schimb, misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Președintele Nelson ne spune din nou și din nou că cel mai important lucru care are loc în această lume și motivul pentru care am fost păstrați să venim în această lume în acest timp este adunarea lui Israel. Astfel, în timp ce luăm hotărâri referitoare la cum ne vom desfășura viața, ar trebui să fim conduși de întrebarea: Această hotărâre mă va ajuta sau mă va împiedica să am capacitatea de a-mi îndeplini scopurile în viața muritoare? Când ne străduim să trăim o viață demnă de batalioanele Domnului, noi încercăm să facem astfel încât alegerile pe care le facem în viață să se alinieze misiunii noastre în viață.
Întrebarea pentru fiecare dintre noi este: Îl credem noi pe Hristos când ne dezvăluie, prin profeții Săi, scopurile noastre divine? Pentru că, dacă Îl credem, vom dori să luăm hotărâri mărețe. Dumneavoastră, învățători și conducători din cadrul S&I sunteți experți în a-i ajuta să răspundă la această întrebare. Într-o lume în continuă schimbare, o listă de restricții nu ne va proteja, dar principiile Evangheliei o vor face.
Noul Pentru întărirea tineretului: îndrumar pentru a face alegeri cere tinerilor să-și însușească practica de a privi viața prin lentilele sensibilității lor spirituale, nu prin prisma sensibilităților lor culturale foarte îndoielnice. Acest nou îndrumar FSY este ceva diferit de ce vor repeta adulții data viitoare când vor vorbi tinerilor despre valori. În schimb, este o remodelare a modului în care ei își abordează viața pe măsură ce își află adevărata identitate de fii și fiice ale lui Dumnezeu, un Dumnezeu care are o lucrare pe care ei s-o facă și care i-a trimis aici în anume scopuri care vor da un înțeles viu vieții lor. Picioarele lor vor prinde rădăcini în solul Evangheliei.
Acest nou îndrumar pentru a face alegeri este o parte a tiparului revelat cu un deceniu în urmă, care ne conduce spre o spiritualitate mai profundă; este cea mai recentă parte a unui lung arc de învățături restaurate care cuprinde trecerea cu succes de la predarea în episcopie la predarea în cămin și, apoi, la păstorire – de la seara în familie la seara în cămin, ridicarea ștachetei de la discuțiile misionare memorate din Predicați Evanghelia Mea la fiecare membru un misionar și înlocuirea cercetașilor și a Progresului Personal cu Copiii și tinerii – în care tinerilor li se cere să preia controlul asupra vieții lor spirituale.
Noile cerințe privind lectura pentru seminar sunt în concordanță cu această abordare îndrumată de spirit și bazată pe principii. Am trecut mai mult și mai mult la un mod mai înalt și mai sfânt de luare a hotărârilor motivate spiritual. Devine din ce în ce mai important ca tinerii noștri și noi înșine să învățăm să hotărâm cum trebuie să acționăm urmând principii sfinte și nu având în minte anumite interdicții. Tinerii noștri se confruntă deja cu probleme morale care nu existau în urmă cu un deceniu sau trei. Dacă astăzi își pierd echilibrul din cauza hotărârii privind tatuajele, așteptați să vedeți cu ce alte greutăți se vor confrunta în lume în viitor.
Președintele Russell M. Nelson a explicat cum se iau astfel de hotărâri. Nu puteți doar să bifați o listă. Dânsul ne-a învățat: „Vă promit că, dacă veți face cu sinceritate și perseverență munca spirituală necesară pentru a dezvolta capacitatea spirituală vitală de a învăța cum să auziți șoaptele Duhului Sfânt, veți avea parte de toată îndrumarea de care veți avea nevoie în viața voastră”1.
Circulă o istorisire despre o tânără fată de 14 ani care i-a spus mamei sale în ziua de după conferința generală că noua broșură nu interzice perforările multiple, așa că, joi, ea intenționa să-și atașeze de urechi niște bijuterii. Mama a inspirat adânc și, se pare, că i-a spus fiicei: „Tu știi ce gândim despre acest lucru, dar aici nu este vorba de ce dorim noi să faci; acum ai șansa să întrebi ce dorește Tatăl Ceresc ca tu să faci. Tu trebuie să muncești, să cauți, să te rogi în legătură cu aceasta și să aștepți un răspuns”. Tânăra fată de 14 ani și-a găsit răspunsul și mama i-a schimbat viața.
Revenind acasă după misiunea mea, m-am înrolat în Trupele de uscat ale Statelor Unite. Într-o zi, m-am prezentat la Centrul de instrucție Oakland, unde am fost pregătit pentru noua mea familie militară. Noii mei prieteni desemnați erau atât de diferiți de mine și unul de altul cum nu vă puteți imagina. Dar după 24 de ore, toți aveam tunsori identice și uniforme identice. Și, pe când intram în dormitoarele noastre în acea seară, toți arătam ca niște deținători de servicii de curățenie profesională. În următoarele luni de instruire împreună, nu am putut niciodată să știu cine era cine în acea menajerie care era centrul de instruire. Ne-am instruit împreună, ne-am plâns împreună și ne-am făcut confesiuni împreună și nu au fost -iți printre noi. Am învățat o lecție despre uniforme, pe care nu am uitat-o întreaga viață: Ceea ce purtăm ne poate separa sau ne poate uni. Hainele spun de partea cui suntem și ce s-ar putea aștepta din partea celor care le poartă.
Am citit, de curând, despre un medic, din Infanteria Marină, care a participat la o luptă în Orientul Mijlociu și a cărat mai mulți infanteriști marini la un elicopter de evacuare și, apoi, a revenit pe câmpul de luptă și a mai dus un soldat rănit. Unii dintre soldații aliați locali i-au spus batjocoritor: „Hei, infanteristule” – și au făcut asta să sune ca o insultă – „Hei, infanteristule, n-ai văzut că îl cari pe unul dintre dușmani?”. El a spus simplu: „Hei, sunt infanterist marin; nu ai văzut că și el este rănit?”. Uniforma lui reprezenta ceva transcedental.
Profetul i-a invitat pe tineri în batalioanele Domnului. Când te înrolezi în armată, îmbraci o uniformă. În situații de pericol sau dezastru natural, uniforma batalionului spune populației că ajutorul a sosit, armatele neprihănite îi eliberează pe oprimați, în cale le sunt aruncate flori, curg lacrimi, ajutorul a sosit. Misionarii poartă uniforme; armata lui Dumnezeu poate să facă cel mai bine ce este trimisă să facă atunci când iese în evidență puțin față de cei pe care este trimisă să-i înalțe și să-i elibereze.
În manual se spune: „El știe” – se referă la Tatăl Ceresc – „El știe că puteți aduce o schimbare în lume, iar acest lucru necesită, în multe cazuri, să fiți diferiți de lume”2.
Când ne aflam în armată, prietenul meu Rich și cu mine am plecat într-o învoire și am ajuns la Ierusalim. În timp ce pășeam pe străzile Ierusalimului în blugi și tricouri polo, un comerciant arab a comentat că eram de la Centrul Universității Brigham Young din Ierusalim. I-am spus că nu eram, că eram doar doi soldați americani.
„Da, dar sunteți și de la Centrul din Ierusalim.”
„Ce te face să crezi asta?”
„Se vede pe voi de la distanță.”
Ne-am privit unul pe altul, arătam precum soldații din Forțele de Apărare ale Israelului care treceau pe lângă noi purtând aceeași îmbrăcăminte ca noi, aceeași tunsoare, la fel în toate. Dar, se pare, că era ceva.
De-a lungul epocilor, ucenicii Domnului au trăit printre alți oameni cu priorități, valori și culturi diferite. Deci, cum ne respectăm aproapele în timp ce, intenționat, trăim potrivit culturii unice a Evangheliei? Ni se cere să fim o lumină în lume în timp ce Domnul îl adună pe Israel de această ultimă dată, pregătind întoarcerea Sa. Membrii Bisericii poartă, deseori, lumina care este invizibilă pentru noi înșine, dar ușor de văzut pentru alții. Presupun că este lumina lui Hristos ceea ce pot ei vedea, uneori încețoșat, dar evident strălucitoare în starea noastră decăzută. În definitiv, Hristos este tăria tineretului. Orice facem care ne distrage atenția de la acea lumină sau care o reduce, camuflează sau ascunde zădărnicește împlinirea scopurilor pentru care ne-am născut în aceste timpuri.
Îndrumarul Pentru întărirea tineretului ne ajută să purtăm acea lumină în timp ce căutăm inspirație cu privire la modul în care scopurile noastre unice, desemnate de divinitate, pot fi cel mai bine împlinite prin viața pe care o trăim și hotărârile privind stilul de viață pe care le luăm. Faptul că suntem trimiși să fim poporul ales al lui Dumnezeu este un compliment. Poate însemna să ne deosebim de mulțime când transmitem prin alegerile noastre cine este Cel pe care Îl urmăm. Responsabilitatea noastră în Sistemul Educațional al Bisericii și în programul Copiii și tinerii și în împărăția lui Dumnezeu pe pământ nu este doar de a împiedica această generație să-și piardă credința și să alunece în moduri de viață nedemne de ea; profetul cheamă tineri băieți și tinere fete care au capacitatea să aducă regenerarea lumii.
Profetul Domnului cheamă femei care se pot ridica și conduce într-o lume în care sunt multe femei care vor insista, cum se cuvine, să-și ocupe locul de drept în lume, cu intenția de a fi creative și a avea impact, dar pentru multe dintre care religiozitatea pare să fie opusul aspirațiilor pe care le consideră însemnate. Totuși, femeile Sionului se vor înveșmânta în puterea dumnezeirii și vor pune în centrul atenției ceea ce este important.
El are nevoie de noi pentru a crea bărbați cu mare putere, care să dobândească toate atributele fiilor lui Dumnezeu descrise în scripturi. Primește viața pe pământ un singur căpitan Moroni? Nu aceasta îl aud pe președintele Russell M. Nelson că spune când vorbește despre această generație regală. El le spune că „Tatăl nostru Ceresc a pus deoparte multe dintre cele mai nobile spirite ale Sale – poate… cea mai bună echipă a Sa – pentru această etapă finală. Aceste spirite nobile – acești cei mai buni jucători, acești eroi – sunteți voi!”3.
Așa încât, vă mulțumesc din nou pentru forța necesară pentru convertire durabilă care sunteți dumneavoastră pentru tinerii din această Biserică și împărăție a Domnului. În numele lui Isus Hristos, amin.