Un pian pentru Profet
Aceasta s-a întâmplat în Accra Mare, Ghana.
Un băiat pe nume Profet avea două țeluri importante.
„Muzica este o limbă pe care fiecare o poate înțelege” (Cântece pentru copii, p. iii).
Profet iubea muzica. Îi plăceau în special cântecele de la Societatea Primară și imnurile de la Biserică. El fredona cântecele toată ziua. Se imagina stând la un pian, cântând cântecele sale preferate. De asemenea, el își imagina cum îi va învăța pe alții să cânte.
Exista o singură problemă. El nu avea un pian.
Într-o zi, Profet a avut un interviu cu episcopul său.
„Ți-ai stabilit vreun obiectiv pentru programul Copiii și tinerii?”, a întrebat episcopul.
„Da”, a spus Profet. „Vreau să învăț să cânt la pian.”
„Este un țel foarte bun”, a spus episcopul.
„Și când voi atinge acest țel”, a spus Profet, „atunci am un alt țel. Vreau să învăț 20 de persoane cum să cânte la pian”.
„Ai două țeluri foarte bune”, a spus episcopul.
„Dar, am o problemă”, a spus Profet. „Nu am un pian.”
„Vom vedea ce putem face.”
Duminica următoare, la biserică, episcopul i-a spus lui Profet că a găsit un cuplu misionar care ar putea să-l învețe să cânte la pian. Ei aduceau o pianină pentru ca el și alții să poată exersa folosind-o. Ei voiau să învețe multă lume cum să cânte la pian.
Episcopul a vorbit cu oamenii. Profet a vorbit cu oamenii. Familia lui Profet a vorbit cu oamenii. Curând, toată episcopia vorbea despre lecțiile de pian. Și au venit și alte persoane.
„Mulți dintre prietenii mei care nu sunt membri vor și ei să învețe”, i-a spus Profet episcopului.
„Ei sunt bineveniți, desigur”, a spus episcopul. „Misionarii îți vor oferi o carte și te vor ajuta să înveți lecțiile. Și, după ce le înveți, îi poți ajuta să îi învețe pe toți ceilalți.”
„Acesta este celălalt țel al meu”, a spus Profet.
Curând Profet exersa alături de misionari. Îi plăcea să afle ce însemna fiecare dintre note și să le audă cântate împreună pentru a compune un cântec. Doi dintre prietenii săi de la biserică, Kelvin și Alexander, învățau și ei. După o lună, toți cei trei băieți au început și ei să predea.
În fiecare zi, băieții predau cursuri de pian în clădirea Bisericii. La început au fost aproximativ 10 cursanți, apoi 20, apoi 50!
„Este distractiv!”, a spus Kelvin într-o zi, când lecția a luat sfârșit.
„Cred că Tatăl Ceresc este fericit pentru că îi ajutăm pe ceilalți să învețe”, a spus Alexander.
Profet a aprobat din cap. Țelul său ajuta, deja, atât de mulți oameni.
Dar, mai exista un lucru care îl făcea pe Profet să fie fericit. Pe măsură ce ceilalți copii exersau cântecele de la Societate Primară, ei învățau, de asemenea, despre Tatăl Ceresc. Unii dintre ei l-au întrebat pe Profet dacă pot afla mai multe despre Biserică.
Și, de fapt, unii dintre oamenii care au aflat printre primii despre Biserică datorită lecțiilor de pian au ajuns să se boteze.
„Acum, în cadrul adunărilor, ne întâlnim cu toții și cântăm cântecele pe care le iubim”, spune Profet.
Ilustrații de Violet Lemay