De la prieten la prieten
Câte o piersică pe rând
Dintr-un interviu cu Amber Healey
Când eram mică, părinții mei ne-au dus pe mine și pe sora mea la o livadă deținută de Biserică. Am fost acolo pentru a ajuta la cules de piersici. Am urcat pe scări înalte și am cules, prin frunze dese, piersicile din copaci.
La început, eram încântate. Dar, curând, din cauza pufului de pe fructe, au început să ne mănânce brațele. I-am spus mamei noastre: „Nu mai vrem să facem aceasta. Vrem să ne oprim”.
Mama ne-a întrebat dacă știm unde vor fi duse toate piersicile. Când am răspuns nu, ea ne-a explicat.
„Fiecare piersică este dusă într-o clădire unde voluntarii le pun în cutii. Apoi, acele cutii sunt date oamenilor care au nevoie de mâncare. În fiecare an, Biserica donează mii de cutii cu mâncare.”
Dintr-o dată, eu și sora mea am încetat să ne mai facem griji cu privire la mâncărimea de pe brațele noastre. Ajutam oameni care aveau nevoie de mâncare! După aceea, ne-am distrat urcând scările și culegând fructele portocalii și pufoase.
Anul acesta v-am rugat să acceptați invitația Mâini care ajută (vedeți numărul din ianuarie 2021 al revistei Prietenul). A sluji altora așa cum a slujit Hristos este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteți face. Copiii au un mod special de a-i observa pe cei aflați în nevoi și de a-și oferi în mod voluntar ajutorul. La început, este posibil ca un act mic de slujire să nu pară prea însemnat. Dar, dacă toți copiii din întreaga lume caută moduri de a sluji, din toate acestea vor rezulta lucruri minunate!
Ilustrații de Toby Newsome