Ceai sau suc de mango?
Autoarea articolului locuiește în California, S.U.A.
Această întâmplare a avut loc în Taiwan.
„De ce nu ai vrut ceai?”, a întrebat Jiro.
„Apărăm dreptatea” (Cântece pentru copii, p. 81)
Chung mergea pe o stradă aglomerată din Taiwan. Prietenul lui, Jiro, era aproape de el. Erau oameni peste tot! Clienții se uitau la hainele de vânzare, copiii se jucau, iar oamenii mergeau grăbit vorbind la telefoanele lor. Chung își ținea strâns ghiozdanul pentru a se asigura că nu-l scapă.
„Nu îmi vine să cred că se termină anul școlar!”, a spus cu glas tare Chung pentru ca Jiro să îl poată auzi.
„Știu! Abia aștept să se termine școala”, a spus Jiro.
Chung și Jiro au trecut pe lângă standurile la care se vindeau tot felul de mâncăruri. Fructul dragonului și căpșuni. Găluște fierbinți. Rulouri cu înghețată de alune. Arome delicioase se simțeau peste tot! Dar singurul lucru la care se gândea Chung era faptul că îi era foarte cald și transpirase.
„Mă simt de parcă sunt într-un cuptor”, a spus Chung.
„Și eu”, a spus Jiro. „Să cumpărăm ceva de băut.”
S-au îndreptat spre un stand la care se vindeau băuturi colorate.
Jiro a scos niște bani. „Două ceaiuri verzi cu perle de tapioca, vă rog.”
Chung știa că a bea ceai este împotriva Cuvântului de înțelepciune. „De fapt, eu aș vrea niște suc de mango”, a spus el.
Jiro s-a întors privind spre Chung. Chung se simți stânjenit. Oare Jiro credea că este ciudat pentru că nu bea ceai?
Femeia îi dădu un ceai verde cu perle de tapioca lui Jiro și suc de mango lui Chung. Apoi, băieții s-au întors pe strada spre casele lor.
Jiro bău din băutura sa. „De ce nu ai vrut ceai? Este atât de bun!”
Chung și-a mușcat buza. „Păi, nu beau ceai”.
„De ce nu?”
Chung se gândi cum să răspundă la întrebare. Misionarii îl învățaseră despre Cuvântul de înțelepciune. În clasa lui de la Societatea Primară, învățase că respectarea Cuvântului de înțelepciune îl ajută să aibă Duhul Sfânt cu el.
„Cred în Dumnezeu, iar El vrea ca eu să am grijă de trupul meu. El ne cere să nu bem ceai, cafea sau alcool”, a spus Chung.
„Cum știi aceasta?”, a întrebat Jiro.
„Am învățat despre aceste lucruri la Biserică.”
Jiro a mai luat o gură din băutura lui. „Mi se pare absurd. Este doar ceai. Nu îți va face rău.”
Chung avea senzația că stomacul său era plin de broaște care săreau. Cum putea să îl ajute pe Jiro să înțeleagă? Poate că cineva de la biserică îl putea ajuta să îi explice lui Jiro.
„Ai vrea să vii cu mine la biserică într-o zi? Eu merg la Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Ai putea să înveți despre Dumnezeu și Isus Hristos.”
Jiro s-a gândit pentru un moment. „Nu cred.”
„Bine”, a spus Chung. A fost puțin trist că Jiro nu a vrut să meargă cu el la biserică. Dar era bucuros că și-a împărtășit mărturia.
Mai târziu în acea săptămână, la școală, învățătorul lui Chung, domnul Lin, i-a rugat pe toți să fie atenți. „Mâine este ultima zi de școală. Pentru că toată lumea a muncit din greu anul acesta, am o surpriză. Vom bea cu toții ceai verde cu perle de tapioca!”
Toți membrii clasei s-au bucurat. Cu excepția lui Chung. El s-a afundat în scaun. Să-i spună profesorului său că nu bea ceai ar fi chiar mai greu decât a fost să-i spună lui Jiro! Toată lumea va crede că este ciudat, la fel ca Jiro.
Jiro a ridicat mâna. „Domnule Lin? Chung nu bea ceai. Face parte din religia sa. Ar putea primi, în schimb, suc de mango?”
Domnul Lin s-a întors către Chung. „Este adevărat, Chung?”
Chung a dat din cap aprobator.
Domnul Lin a zâmbit. „Bine. O să comand suc pentru tine.”
După școală, Chung și Jiro au mers împreună acasă. „Îți mulțumesc pentru că ai făcut asta”, a spus Chung.
Jiro a zâmbit. „Ești prietenul meu. Dacă este important pentru tine, atunci este important pentru mine.”
Ilustrații de Melissa Manwill