Echipe și talente
Membrii celor mai bune echipe conlucrează și se ajută unii pe alții să devină mai buni.
„Aleargă, Jillian, aleargă!”, a strigat tata. Tatăl lui Jillian era antrenorul echipei ei de fotbal. Ei se antrenau din greu pentru a se pregăti pentru meciul de campionat. Soarele ardea puternic, dar Jillian a continuat să alerge.
În cele din urmă, tata a fluierat. „Bine, hai să facem o pauză.”
Jillian și-a luat sticla cu apă și s-a așezat pe bancă alături de băieți. Era singura fată din echipă, dar nu o deranja. Ei, toți, lucrau împreună și se ajutau unii pe alții să devină mai buni. Deși era obosită și transpirată, era fericită să joace alături de echipa ei.
„Tată, cum ne-am descurcat astăzi?”, a întrebat ea.
Tatăl a zâmbit. „Minunat! Cred că echipa este pregătită pentru meci.”
Jillian a zâmbit și ea. Toată munca lor grea a meritat!
În drumul ei spre casă de la antrenament, Jillian a văzut-o pe prietena ei, Mei. Ele făceau parte din aceeași clasă a Societății Primare. Dar Mei nu mai venise la Societatea Primară de ceva timp.
Jillian i-a zâmbit lui Mei. „Bună, Mei! Mi-a fost dor de tine la Societatea Primară. Ești bine?”
Mei a privit în pământ, la pantofii ei. „Mama nu vrea să vină la biserică.”
„De ce?”
„Nu știu.” Mei și-a ridicat privirea. „Ei bine, trebuie să plec.”
Jillian i-a făcut cu mâna și a privit-o pe Mei îndepărtându-se. Cum o pot ajuta pe Mei?, s-a întrebat ea.
Când Jillian a ajuns acasă, ea a cântat la ukulele câteva dintre cântecele de la Societatea Primară. Apoi, și-a invitat frații să cânte împreună. Ei au cântat până când mama i-a chemat să ia cina.
„Mâine o voi vizita pe sora Aurea”, a spus mama.
„Sora Aurea este mama lui Mei, nu-i așa?”, a întrebat Jillian. „Pot să vin cu tine? Mei nu a mai venit la Societatea Primară. Și, când am văzut-o astăzi, părea tristă.”
„Sigur că poți veni”, a spus mama.
„Îmi voi aduce ukulelele! Pot să cânt cântece de la Societatea Primară. Sunt sigură că îi este dor să le cânte”, a spus Jillian.
A doua zi, când au ajuns acasă la Mei, Jillian a îmbrățișat-o pe Mei. În timp ce mamele lor vorbeau, fetele s-au dus afară. Jillian a cântat la ukulele ei și Mei a ales cântecele. S-au distrat râzând și cântând împreună până când a venit timpul ca Jillian să plece.
„A fost minunat să te văd”, a spus Jillian. „Ne-a fost dor de tine la Societatea Primară.”
„Da, mi-aș dori să pot veni. Poate că o voi întreba din nou pe mama.”
Duminica următoare, Mei era la biserică. Jillian a stat lângă ea. „Sunt atât de fericită că ai putut veni”, a spus ea.
Mei a zâmbit. „Și eu.”
Câteva zile mai târziu, a sosit, în cele din urmă, timpul pentru marele meci de fotbal. Jillian a rugat membrii echipei să spună o rugăciune înainte de meci. Apoi, era timpul să joace. Jillian a alergat cât de repede a putut. Ea a muncit alături de echipa ei pentru a lua mingea și a înscrie goluri. Echipa ei a câștigat meciul!
În acea seară, în timp ce era întinsă în pat, Jillian s-a gândit la Mei și la echipa ei de fotbal. Era fericită atât să facă parte dintr-o echipă, cât și să facă parte din Societatea Primară. Ei, toți, se ajutau unul pe altul. Jillian era bucuroasă că își putea ajuta prietenii, fie că era la biserică, fie pe terenul de fotbal.
Ilustrații de Marcos Calo