Școală nouă, prietenă nouă
Cum putea Ada să-și facă prieteni când nu putea vorbi în limba chineză?
„Mi-e teamă”, a spus Ada. Era prima ei zi de școală în Taiwan. Dar nu vorbea limba chineză la fel ca ceilalți elevi. Cum putea să-și facă prieteni? Cu cine avea să se joace în pauză?
Mama a îmbrățișat-o strâns pe Ada. „Este normal să fii speriată.”
Ada s-a încruntat. „Nu știu cum să-mi fac prieteni aici.”
Mama a îmbrățișat-o din nou. „Dacă ești neliniștită, poate poți să te gândești la un cântec de la Societatea Primară. Te va ajuta acest lucru?”
Ada a dat din cap în sens afirmativ. Apoi, a mers cu mama la sala ei de clasă. Învățătoarea ei o aștepta. „Ni hao!”, a spus învățătoarea. Ada a încercat să zâmbească. Nu știa ce însemnau acele cuvinte.
Ada și-a luat rămas bun de la mama ei. Apoi, a găsit o bancă și s-a așezat.
S-a uitat la ceilalți copii. Unii dintre ei vorbeau unii cu alții. Alții stăteau liniștiți ca Ada. Ea era neliniștită. Simțea ca și cum niște albine bâzâiau în stomacul ei.
Apoi, Ada a văzut o fată care plângea. Ada a dorit să o ajute. Dar cum putea ea să ajute când nu putea vorbi în limba chineză? Dacă fata nu dorea ajutor?
Dar, apoi, Ada a făcut ceea ce a spus mama. S-a gândit la cuvintele cântecului ei preferat de la Societatea Primară: „Cum vă iubește El, să vă iubiți”. Ada știa că Duhul Sfânt îi cerea să ajute.
Ada s-a așezat lângă fată. Și-a pus brațul în jurul ei. Apoi, a mângâiat-o pe spate așa cum făcea mama ei când Ada era tristă. Fata s-a oprit din plâns! A îmbrățișat-o pe Ada.
Ada a arătat către ea însăși. „Ada.”
Fata a arătat către ea însăși. „Mei”, a spus ea.
Ada a zâmbit. A stat lângă Mei tot restul zilei. Deși nu vorbeau aceeași limbă, s-au distrat împreună. Ele au luat prânzul împreună. S-au jucat împreună în pauză. Și, Mei a ajutat-o pe Ada să învețe cuvinte noi în limba chineză!
Ada abia aștepta să-i spună mamei despre noua ei prietenă. Știa că, dacă Îl urma pe Isus, nu trebuia să se teamă de nimic.
Ilustrații de Shawna J. C. Tenney