Cel mai dulce obiectiv
David abia aștepta să meargă, într-o bună zi, la Templul Dubai.
David a stors niște lipici pe un cub de zahăr. Apoi, l-a pus cu grijă la locul lui.
„Uau!”, a spus mama. „Templul tău din cuburi de zahăr arată uimitor.”
„Mulțumesc!”, a spus David. „Este Templul Dubai. Abia aștept ca cel adevărat să fie terminat.”
David fusese entuziasmat încă de când președintele Nelson a anunțat un templu nou în țara în care locuia David. Emiratele Arabe Unite aveau unele dintre cele mai înalte clădiri din lume. Dar nu aveau un templu – încă. Acesta avea să fie primul templu din întregul Orient Mijlociu.
David a lipit ultimul cub de zahăr pe templul lui. „Iată”, a spus el. „Este gata.”
Mama s-a aplecat pentru a vedea mai bine. „Bună treabă! Unde ar trebui să-l punem?”
David se gândea. „Ce-ar fi să-l punem în camera mea? Lângă trenurile mele.” Lui David îi plăceau trenurile. Dorea să fie mecanic de locomotivă într-o bună zi.
„Ce idee bună”, a spus mama.
David a dus cu grijă templul din cuburi de zahăr în camera lui. L-a așezat cu grijă lângă modelele lui de trenuri. Abia aștepta să-l arate tatălui și surorilor lui.
A doua zi, mătușa lui David, Ana, a venit în vizită. Ei au vorbit despre lucrurile pe care el le aștepta cu nerăbdare cel mai mult. Apoi, s-a gândit la ceva.
„Vrei să știi ce mă încântă cel mai mult?”,a întrebat David.
„Desigur!”, a spus mătușa Ana.
„Biserica la care merge familia mea construiește un templu în Dubai!”,
Mătușa Ana a zâmbit. „Sună cu adevărat special.”
„Așa este!”. a spus David. „Acum, nu există un templu al Bisericii noastre în apropiere, așa că mergem la un templu din Elveția sau Germania. Mă bucur că va fi unul mai aproape de noi. Mi-am stabilit obiectivul de a mă pregăti să merg acolo.”
„Cât de entuziasmant!”, a spus mătușa Ana. „Ce faci pentru a te pregăti?”
„Mă rog și citesc din scripturi”, a spus David. „Și încerc să-L urmez pe Isus Hristos. Și, apoi, voi fi pregătit să merg la templu.”
„Este minunat”, a spus mătușa Ana. „Sunt sigură că vei munci din greu pentru a-ți îndeplini obiectivele.”
„Așa voi face!” David a dat din cap fericit. S-a simțit bine să împărtășească ceva atât de important pentru el.
În acea seară, David a întrebat dacă putea să-și mute templul din cuburi de zahăr în bucătărie.
„Doresc să-l păstrez într-un loc în care să-l putem vedea tot timpul. Vreau să-mi aducă aminte să mă pregătesc în continuare pentru templu.”
„Este o idee bună”, a spus tata. „Cred că faptul de a vedea templul tău în fiecare zi mă va ajuta și pe mine.”
Tata l-a ajutat pe David să mute templul din cuburi de zahăr în bucătărie.
„Arată bine”, a spus sora lui David, Kaitlynn.
„Când adevăratul Templu Dubai va fi gata, pot să-mi invit prietenii să vină să-l vadă?”, a întrebat David.
Mama a dat din cap în sens afirmativ. „Este o idee minunată.”
„Și pe mătușa Ana?”
„Desigur”, a spus tatăl.
David a zâmbit. El era deja atât de recunoscător pentru Templul Dubai!
Ilustrație de Mark Robinson