„Kofta pentru prânz”, Prietenul, iul. 2023, p. 12-13.
Kofta pentru prânz
„Ce este acel lucru ciudat pe care îl mănânci?”
Această întâmplare a avut loc în S.U.A.
Roy s-a așezat la masă și și-a deschis pachetul pentru prânz. Familia lui tocmai se mutase și aceasta era prima lui zi la noua școală. Mama lui făcuse mâncarea lui armeană preferată, kofta. Era entuziasmat să o mănânce!
Roy a desfășurat hârtia cerată în care era înfășurată kofta. Era ca o chiftea lungă și subțire. Îi plăcea mirosul mirodeniilor coapte cu carne. Iar gaura din mijloc o făcea să semene cu un fluier. A dus-o la buze și a suflat. Apoi, a luat o mușcătură. Delicious!
„Hei”, a spus un băiat de pe partea cealaltă a mesei. „Ce este acel lucru ciudat pe care îl mănânci?”
Roy și-a simțit obrajii înroșindu-se. „Este prânzul meu!”
„Ei bine, nu arată prea bine.” Băiatul a râs.
Roy nu știa ce să spună. Nu știa că nimeni de aici nu mânca kofta. Nu voia ca ei să creadă că era ciudat! Așadar, și-a pus deoparte prânzul și a alergat afară în pauză.
După școală, Roy a găsit-o pe mama despachetând cutii.
„Nu mai vreau să duc kofta la școală”, a spus Roy.
„De ce?”, a întrebat mama. „Este preferata ta.”
Roy i-a spus ce s-a întâmplat la școală. „A fost atât de supărător!”
„Îmi pare rău că s-a întâmplat acest lucru”, a spus mama. „Majoritatea oamenilor de aici nu au mâncat niciodată kofta. Ce-ar fi dacă le-am oferi celorlalți copii ocazia de a gusta?”
„De ce?”, a întrebat Roy. „Nu o vor mânca.”
„Ei bine, nu poți ști decât dacă întrebi! Știu că este greu să-ți faci prieteni noi. Dar noi, toți, suntem copii ai lui Dumnezeu. Uneori trebuie doar să ajungem să cunoaștem mai multe unii despre alții.”
Roy s-a gândit. Nu voia să se râdă de el. Dar dorea să le dea copiilor la prânz o ocazie mai bună de a înțelege. Iar kofta era foarte gustoasă.
El a dat din cap în sens afirmativ. „Bine. Să facem mai multă.”
A doua zi, la prânz, Roy a respirat adânc. S-a așezat lângă băiatul care râsese de el.
Roy și-a deschis pachetul pentru prânz. „Ar dori vreunul dintre voi să încerce mâncare armeană?”
Ceilalți copii s-au adunat în jurul lui în timp ce Roy a desfăcut kofta.
„Voi gusta”, a spus băiatul.
„Și eu”, a adăugat o fată. Roy a împărțit kofta la toată lumea, ca fiecare să poată gusta. Apoi, au luat cu toții o mușcătură.
„Este foarte bună!”, a spus băiatul. „Cum se numește?”
„Kofta”, a spus Roy.
„Super!” Băiatul a zâmbit. „Sunt John. Vrei să te joci în pauză?”
Având gura plină, Roy nu a putut decât să aprobe dând din cap. Mama lui avea dreptate – și ei erau copii ai lui Dumnezeu! Și faptul de a împărți l-a ajutat, până la urmă, să-și facă prieteni.
Ilustrație de Mark Robinson