Împărtășind dragostea lui Dumnezeu

Carolina Maldonado

(Bazat pe o întâmplare adevărată.)

Thais nu știa ce să spună sau să facă, dar dorea să ajute.

Această întâmplare a avut loc în Bolivia.

Era o dimineață călduroasă. Thais și prietena ei Claudia vorbeau și râdeau în timp ce traversau terenul de fotbal. Tocmai terminaseră ora de sport iar acum se duceau la cea de matematică.

Copiii mai mici aveau pauză. Thais i-a privit jucându-se.

Apoi, a văzut o fetiță stând singură pe trepte. Când s-au apropiat, Thais a văzut că plângea.

Fată plângând pe trepte.

Thais i-a făcut semn cu mâna Claudiei să vină la fetiță.

Claudia s-a încruntat și a dat din cap în sens negativ. „Vom întârzia.”

Înainte ca Thais să spună ceva, Claudia a plecat.

Thais s-a uitat la fetiță. Avea aproximativ cinci ani. Fața îi era ascunsă între genunchi și își acoperise capul cu mâinile.

Thais s-a așezat lângă ea. Fata s-a îndepărtat puțin.

Fată mai mare punându-și mâna pe umărul unei fete mai mici.

„Ești bine?”, a întrebat Thais cu blândețe.

Fata nu a răspuns. Thais nu era sigură ce să spună sau să facă.

„Te pot ajuta?”, a întrebat ea apoi.

Fata a ridicat din umeri.

„Mă numesc Thais. Cum te cheamă?”

În cele din urmă, fata s-a uitat la Thais. „Nicol.”

„De ce plângi, Nicol?”

„Toată lumea mă tachinează pentru că sunt mai dolofană”, a spus ea între suspine.

Thais a șters lacrimile lui Nicol. „Îmi pare rău că au spus asta. Nu contează ce gândesc oamenii.”

„Ei spun că nu sunt frumoasă.”

„Ei bine, cred că se înșală!”, a spus Thais zâmbind. „Ești foarte frumoasă și, de asemenea, foarte specială. Știai aceasta?”

Thais s-a gândit la unul dintre cântecele ei preferate de la Societatea Primară. Știa ce să spună acum.

„Ești copil al lui Dumnezeu”, a spus Thais, luând mâinile fetei.

Fată mai mare ținând mâinile unei fete mai mici.

Thais a vorbit puțin cu Nicol. Ea a explicat cât de importantă era Nicol pentru Tatăl Ceresc, pentru familia ei și pentru mulți alții care o iubeau atât de mult. Puțin câte puțin, Nicol a început să zâmbească.

După câteva minute, Nicol s-a ridicat și a îmbrățișat-o strâns pe Thais. „Mulțumesc!”, a spus ea.

Thais și-a văzut noua prietenă fugind având un zâmbet larg. A avut un sentiment plăcut ajutând-o pe Nicol să se simtă mai bine și să știe cât de mult o iubea Dumnezeu.

Apoi, Thais a sărit, de asemenea, în picioare. Ar fi bine să fug ca Nicol, altfel voi întârzia la ora de matematică! și-a spus zâmbind în timp ce se grăbea spre clasă.

Fată mai mare fugind fericită.

Povestire în format PDF.

Ilustrații de Flavio Remontti.