„Influența unei prietene”, Pentru întărirea tineretului, ian. 2022.
Influența unei prietene
Anii adolescenței mele au fost grei, dar Dumnezeu mi-a trimis o prietenă care să mă ajute de-a lungul acestei perioade.
Ilustrație de Judy Bloomfield
M-am simțit mereu destul de singură pe lume. Părinții mei au divorțat când eram foarte mică și, apoi, după câțiva ani, mama s-a recăsătorit și ne-am mutat la aproximativ 6.500 de kilometri depărtare, din Georgia, S.U.A., în Oregon, S.U.A. A fost o mare schimbare pe care o fată de nouă ani trebuia s-o gestioneze, mai ales o fată cu accent sudist care nu a fost pe deplin acceptată de ceilalți copii.
Dar, când am ajuns la gimnaziu, am cunoscut-o pe Nicole.* Imediat am avut un sentiment pozitiv, plin de pace în legătură cu ea – ceva ce îmi lipsise. Știam că trebuia să fiu prietenă cu această fată!
Pe măsură ce petreceam mai mult timp împreună, Nicole a devenit asemenea unui refugiu departe de singurătatea mea. Când intram în casa ei era ca și cum intram într-o viață complet diferită: Spiritul lui Dumnezeu umplea fiecare colț. Pretutindeni erau ilustrații cu Salvatorul și cu clădiri uriașe. (Ulterior, am aflat că acestea sunt temple.) Munca misionară făcută de Nicole a început cu simplul fapt de a mă invita la ea, iar ea nici măcar nu știa acest lucru.
A fi prietenă adevărată și a crede
Nicole mi-a slujit prin simplul fapt de a-mi fi prietenă. Mi-a dat Cartea lui Mormon și am început să citim împreună în mașina ei, după școală.
Cartea lui Mormon a început să umple golurile din viața mea. Dar tot mă simțeam singură. Nu eram membră a bisericii lui Nicole, dar nici nu aparțineam complet religiei părinților mei.
Nicole m-a îndemnat, cu bunătate, să mă rog și să-L întreb pe Dumnezeu dacă scriptura Cartea lui Mormon este adevărată. Nu mă rugasem niciodată cu glas tare, deci habar n-aveam ce trebuia să spun. Dar, m-am dus afară și am început să vorbesc. L-am întrebat pe Dumnezeu dacă biserica lui Nicole era biserica potrivită și pentru mine. Imediat ce mi-am terminat întrebarea, am simțit o emoție puternică în tot trupul. Știam, fără nicio îndoială, că scriptura Cartea lui Mormon este adevărată și că această Biserică este potrivită pentru mine.
Aveam 15 ani când am primit această mărturie. În următorii câțiva ani, am crezut, deși părinții mei nu erau interesați de Biserică. Dar nu eram singură în credința mea, deoarece Nicole era încă acolo sprijinindu-mă.
Credință nouă, întrebări noi
După ce am absolvit liceul, m-am mutat în Utah, S.U.A. Nicole era deja acolo și aștepta cu nerăbdare să ajung și eu, pentru a putea începe să fiu învățată de misionari. Am planificat să fiu botezată în ziua în care împlineam 19 ani – peste doar șase săptămâni – și Nicole m-a asigurat că avea să-mi fie alături în tot acest timp.
Când misionarii au început să mă învețe, mi-am dat seama, în scurt timp, cât de puțin știam de fapt despre Biserică. Citisem Cartea lui Mormon și o îndrăgeam, dar, dintr-o dată, ei îmi vorbeau despre darul Duhului Sfânt, planul salvării, faptul de a deveni ca Dumnezeu și atât de multe alte lucruri noi. M-am simțit copleșită de toate lucrurile noi despre care învățam.
Dar Nicole mă cunoștea bine. Ea îmi explica ce predau vârstnicii într-un mod în care știa că înțelegeam. În acele prime discuții, explicațiile ei pline de răbdare au fost motivul pentru care am rămas.
În cele din urmă, să ai sentimentul de apartenență
Nicole m-a sprijinit astfel spiritual până în ziua în care am fost botezată – și după aceea. Ea a ajutat membrii episcopiei și misionarii să planifice astfel încât să pot fi botezată în ziua în care împlineam 19 ani. Când am ieșit din apă și am văzut zeci de oameni zâmbindu-mi, nu m-am mai simțit atât de singură. Nu voi uita niciodată acel sentiment de a aparține, în cele din urmă, Domnului și Bisericii Sale.
Încă învăț din credința plină de consecvență a lui Nicole și din prietenia ei. Ea mi-a arătat încă de la început că munca misionară nu necesită un ecuson. Munca misionară făcută de Nicole a început în inima ei, când și-a oferit ajutorul unei fete din sud care avea nevoie de un zâmbet.
Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.