„Încrede-te în Domnul”, Pentru întărirea tineretului, ian. 2022.
Încrede-te în Domnul
Dumnezeu vă invită să vă încredeți în El în toate lucrurile.
Uneori, când se petrec lucruri dificile, ne întrebăm dacă ne putem încrede în cineva, inclusiv în Dumnezeu. Ne temem că și El ne poate dezamăgi. Vestea bună este că Dumnezeu ne iubește într-un mod perfect. El este bun, generos și cinstit. El nu Se schimbă și este de încredere.
Și, datorită acestui lucru, ne putem încrede în El indiferent de situație. Tema tinerilor din acest an este „Încrede-te în Domnul” (Proverbele 3:5-6).
Mai jos sunt câteva exemple despre cum fiecare dintre noi, membrele Președinției generale a Tinerelor Fete și membrii Președinției generale a Tinerilor Băieți, am ajuns să ne încredem în Domnul.
Michelle D. Craig
Bonnie H. Cordon
Rebecca Craven
Să ne încredem în motivele lui Dumnezeu
Cu doar câteva zile înainte să împlinesc 16 ani, familia mea s-a mutat în partea cealaltă a țării. Am crezut că era cel mai nepotrivit moment! Privind în urmă, pot vedea clar că unele dintre cele mai mari binecuvântări de care au avut parte membrii familiei mele și cu mine, au venit ca urmare a acelei mutări când eu eram adolescentă. Este posibil să nu înțelegem, pentru moment, timpul la care Domnul ne dă anumite lucruri, dar ne încredem în El, deoarece ne putem încrede în inima Sa și în motivele Sale.
Michelle D. Craig
Să ne încredem în timpul Domnului
Datorită chemării tatălui meu în calitate de președinte de misiune, mi-am primit chemarea de a sluji în misiune înainte de a împlini vârsta standard pentru surorile misionare. Acest lucru a însemnat că aveam să ajung la centrul de pregătire a misionarilor înainte de absolvirea liceului. Pentru mine, această potrivire în timp nu avea sens, dar am primit o confirmare spirituală puternică de a mă încrede în Domnul. Am făcut astfel și lucrurile au ieșit foarte bine.
Să ne încredem în Domnul înseamnă să mergem înainte chiar și când calea nu este în totalitate clară.
Bonnie H. Cordon
Să ne încredem în Dumnezeu în momentele grele
În copilăria mea, tata a fost ofițer de carieră. Singura parte negativă a muncii sale a fost că trebuia să se ducă la război. Aveam 13 ani când tata a trebuit să se ducă în Vietnam pentru a doua oară. Teama că avea să nu se mai întoarcă îmi era mereu în minte, dar tot așa îmi era și încrederea în Domnul. Înainte să plece, mi-a dat o binecuvântare de tată prin care mi s-a confirmat că Domnul avea să fie alături de mine și să mă ajute în timp ce tata era departe. Am simțit pace. Deși nu știam sigur că tata avea să se întoarcă acasă în siguranță, am avut încredere că totul avea să fie bine, indiferent de ce avea să se întâmple.
Rebecca Craven
Ahmad S. Corbitt
Steven J. Lund
Bradley R. Wilcox
Încredințați-vă lui Dumnezeu
În adolescență, când m-am alăturat Bisericii, m-am hotărât să-mi încredințez viața, timpul și inima Domnului. Deși acel gen de devotament permanent părea puțin înspăimântător, știam că era ceva drept. Am simțit că Tatăl meu Ceresc a dorit aceasta de la mine și am simțit pace făcând astfel. Sunt atât de bucuros că am ales să mă încred în Dumnezeu și L-am lăsat să aibă întâietate în viața mea. Sunt sigur că, dacă m-aș fi bizuit pe propria înțelegere, viața mea nu ar fi nici pe departe atât de bogată în bucurie, fericire și pace.
Ahmad S. Corbitt
Să ne încredem în inspirația care vine de la Domnul
După ce am slujit în misiune, m-am simțit inspirat să mă înrolez în armată în loc să mă întorc la facultate. Acesta era ultimul lucru pe care mi-aș fi dorit să-l fac! M-am simțit dezorientat, dar învățasem să mă încred în Dumnezeu și am găsit suficientă credință încât să-L aud și să mă supun. Am fost soldat trei ani.
Atât de multe lucruri bune au rezultat în viața mea datorită acelei hotărâri, inclusiv faptul că am cunoscut-o pe cea care avea să-mi devină soție.
Steven J. Lund
Să ne încredem în îndemnurile lui Dumnezeu de a acționa acum
După ce am predat la clasa a șasea timp de trei ani, am aflat că, dacă mai predam încă patru ani, inspectoratul școlar urma să-mi plătească o parte din taxa de școlarizare pentru a-mi lua diploma de master. Părea un plan bun – până când Spiritul m-a îndemnat să renunț la acel loc de muncă și să mă întorc la facultate și să-mi iau masteratul chiar atunci. Soția mea a simțit un îndemn asemănător, prin urmare am mers înainte. Aceasta însemna că trebuia să plătim singuri școlarizarea. Dar, pentru că am făcut astfel, am fost angajat să predau la UBY – Provo. Acea ocazie nu s-ar fi ivit niciodată dacă am fi așteptat încă patru ani. Nu știam cum aveau să se rezolve lucrurile, dar Domnul ne-a îndrumat căile așa cum a promis.
Bradley R. Wilcox