În Cagayan, Filipine

Magandang araw! Kamusta?
(Aceasta înseamnă „Bună ziua! Cum ești?” în limba tagalog.)

Mă numesc Agravaine L.

Sunt dintr-un oraș mic din Cagayan, în Filipine. Locuiesc împreună cu străbunica și străbunicul, cu bunica, mama și cele două surori ale mele. Da, cu siguranță avem o familie mare! Acest lucru este ceva obișnuit aici, în Filipine. Filipinezii sunt cunoscuți că au legături de familie puternice. Acesta este lucrul meu preferat în legătură cu faptul de a locui aici. Clima tropicală este doar un bonus!

Hobby-urile mele preferate sunt cititul de reviste și ascultatul de fișiere multimedia și de muzică înălțătoare. Îmi place, de asemenea, să scriu scrisori adresate propriei persoane din viitor, viitorului meu soț și viitorilor mei copii!

Studiul și împărtășirea

Partea mea preferată a faptului de a fi membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este cunoașterea că sunt în Biserica adevărată a lui Hristos. Îmi place foarte mult să mă duc la templu, să împărtășesc Evanghelia și să mă duc la seminar cu prietenele mele. Învăț atât de mult din toate aceste experiențe pe care le trăiesc.

Uneori, întâmpin greutăți în legătură cu îndurarea până la sfârșit. Dar fac tot ce pot pentru a studia din scripturile mele în fiecare seară. Vino și urmează-Mă mă ajută foarte mult cu studiul personal! De asemenea, îmi place foarte mult să citesc, în revistele Bisericii, povestiri ale altor tineri. Folosesc aplicația Biblioteca Evangheliei pentru a avea mesaje înălțătoare în buzunar, indiferent unde m-aș afla.

Cele mai multe dintre prietenele mele de la școală sunt membre ale Bisericii. Obișnuiam să cred că nu aveam nicio ocazie să împărtășesc Evanghelia. Dar am învățat că împărtășirea Evangheliei nu trebuie să fie făcută doar oamenilor de alte credințe. Îmi place foarte mult să-mi împărtășesc mărturia celei mai bune prietene ale mele de la școală, iar ea este, de asemenea, membră!

Sabatul

Casa noastră este departe de clădirea Bisericii, prin urmare sora mea și cu mine trebuie să planificăm dinainte pentru a ajunge la timp la adunările noastre (sau, sperăm, mai devreme)!

Ne trezim la ora 4:00 a.m. și mergem pe jos până la casa mătușii noastre, care este pe drumul către clădirea Bisericii. Ne schimbăm de hainele în care mergem pe jos și ne îmbrăcăm în rochii. Apoi, mergem pe jos încă 30 de minute pentru a ajunge la clădirea Bisericii (sau, uneori, 25 de minute, dacă mergem foarte repede). Deoarece ne pregătim din timp pentru zilele de duminică, nu întârziem niciodată! Bine, aproape niciodată. Drumul devine foarte noroios când plouă. Odată, a plouat atât de mult, încât am rămas blocată în noroi și nu m-am mai putut mișca!

Dar merită orice efort să ajungem la biserică. Simt pace și bucurie când vorbesc despre Evanghelie și răspândesc veștile bune despre Salvatorul nostru. Îmi place foarte mult să-mi împărtășesc mărturia în cadrul fiecărei adunări de post și mărturii! Clasele mele din cadrul Școlii de duminica sunt, de asemenea, un loc minunat în care să-mi împărtășesc cunoștințele despre Evanghelia lui Isus Hristos și, de asemenea, să învăț de la alții.