Chemați la această lucrare
Repartizarea de a lucra într-un anumit loc este esențială și importantă, dar inferioară chemării la această lucrare.
Președinte Monson, suntem atât de bucuroși să vă auzim glasul și să fim instruiți de dumneavoastră. Vă iubim, vă susținem și ne rugăm mereu pentru dumneavoastră.
Mă rog ca Duhul Sfânt să fie cu noi în timp ce ne vom gândi împreună la principii care țin de lucrarea măreață de a predica Evanghelia către fiecare națiune, neam, limbă și popor.
Chemați să slujim și repartizați să lucrăm
În fiecare an, zeci de mii de tineri băieți, tinere fete și multe cupluri în vârstă așteaptă cu nerăbdare să primească o scrisoare specială din orașul Salt Lake. Conținutul scrisorii schimbă pentru totdeauna persoana căreia îi este adresată, precum și pe membrii familiei și pe mulți alți oameni. La sosire, plicul este fie deschis cu grijă și răbdare, fie este rupt cu nerăbdare și în grabă. Citirea unei astfel de scrisori speciale este o experiență de neuitat.
Scrisoarea este semnată de președintele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, iar primele două propoziții spun următoarele: „Prin prezenta, ești chemat să slujești ca misionar al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Ești repartizat să lucrezi în Misiunea ______”.
Vă rog să observați că prima frază este chemarea de a sluji ca misionar cu timp deplin în Biserica restaurată a Domnului. A doua frază indică repartizarea de a lucra într-un anumit loc și într-o anumită misiune. Este esențial să înțelegem cu toții deosebirea importantă dintre aceste două fraze.
În cultura Bisericii, vorbim adesea despre faptul de a fi chemați să slujim într-o țară cum ar fi Argentina, Polonia, Coreea sau Statele Unite. Dar un misionar nu este chemat într-un anumit loc, ci este chemat să slujească. Așa cum i-a declarat Domnul prin profetul Joseph Smith în anul 1829: „Dacă doriți să-L slujiți pe Dumnezeu, voi sunteți chemați la această lucrare”.
Fiecare chemare în misiune și fiecare repartizare sau repartizare ulterioară sunt rezultatul revelației prin slujitorii Domnului. Chemarea la această lucrare vine de la Dumnezeu prin președintele Bisericii. Repartizarea în una dintre cele peste 400 de misiuni care există în prezent în întreaga lume vine de la Dumnezeu printr-un membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, care acționează prin autorizarea acordată de profetul în viață al Domnului. Darurile spirituale ale profeției și revelației însoțesc toate chemările și repartizările misionare.
Secțiunea 80 din Doctrină și legăminte este relatarea unei chemări în misiune oferite lui Stephen Burnett prin profetul Joseph Smith în anul 1832. Studiind această chemare oferită fratelui Burnett putem (1) înțelege mai clar deosebirea dintre a fi „chemați la această lucrare” ca misionari și „repartizați să lucrăm” într-un anumit loc și (2) aprecia mai mult responsabilitatea noastră, desemnată în mod divin, de a proclama Evanghelia.
Versetul 1 din această secțiune este chemarea de a sluji: „Adevărat, astfel spune Domnul către tine, slujitorul Meu, Stephen Burnett: Du-te, du-te, în lume și predică Evanghelia la orice făptură care [aude] sunetul glasului tău”.
În mod interesant, versetul 2 îl informează pe fratele Burnett despre colegul misionar care urma să-i fie repartizat: „Și în măsura în care vrei un tovarăș, îți voi da pe slujitorul Meu, Eden Smith”.
Versetul 3 indică unde urmau să lucreze acei doi misionari: „De aceea, duceți-vă și predicați Evanghelia Mea fie în nord sau în sud, în est sau în vest, nu contează, pentru că nu puteți greși”.
Nu cred că expresia „nu contează”, așa cum este folosită de Domnul în acest verset, sugerează că Lui nu-I pasă unde slujesc slujitorii Săi. De fapt, Îi pasă foarte mult. Dar, deoarece lucrarea de a predica Evanghelia este lucrarea Domnului, El îi inspiră, ghidează și îndrumă pe slujitorii Săi autorizați. Pe măsură ce misionarii se străduiesc să fie instrumente mai demne și mai capabile ca niciodată în mâinile Sale și fac tot ce pot pentru a-și îndeplini cu credință îndatoririle, atunci, cu ajutorul Său, ei „nu [pot] greși” – indiferent unde slujesc. Poate că una dintre lecțiile pe care ni le predă Salvatorul în această revelație este că repartizarea de a lucra într-un anumit loc este esențială și importantă, dar inferioară chemării la această lucrare.
Următorul verset subliniază cerințe importante pentru toți misionarii: „De aceea, declarați lucrurile pe care le-ațiauzit și pe care le credeți cu adevărat și care știți că sunt adevărate”.
Ultimul verset îi amintește fratelui Burnett și ne amintește nouă de la cine vine cu adevărat chemarea de a sluji: Iată, aceasta este voința Aceluia care v-a chemat, Mântuitorul vostru, chiar Isus Hristos. Amin”.
Să clarificăm neînțelegeri
Poate că unii dintre dumneavoastră se întreabă de ce am ales să discut în sesiunea preoției din cadrul conferinței generale despre această deosebire aparent evidentă dintre faptul de a fi chemați la această lucrare și repartizați să slujim. Răspunsul meu la întrebarea aceasta este destul de direct: experiența m-a învățat că aceste principii nu sunt bine înțelese de mulți membri ai Bisericii.
Singurul și cel mai important motiv pentru care am ales acest subiect ține de ceea ce am învățat cu timpul despre grija, neliniștea și chiar vina simțite de mulți misionari care, din diferite motive, au fost mutați într-o altă misiune în timpul slujirii lor. Uneori, astfel de mutări sunt necesare din pricina unor evenimente și circumstanțe cum ar fi accidente și răni, întârzieri și dificultăți în procesul de obținere a vizei, instabilitate politică, crearea și organizarea de noi misiuni sau nevoile aflate în continuă schimbare legate de munca de propovăduire a Evangheliei în întreaga lume.
Când un misionar este mutat într-o altă misiune, procesul este exact la fel ca repartizarea inițială. Membrii Cvorumului celor Doisprezece caută inspirație și îndrumare atunci când fac astfel de mutări.
Am vorbit recent cu un bărbat credincios care mi-a împărtășit cele mai profunde neliniști ale inimii sale. Explicasem într-o adunare diferența dintre a fi chemați la această lucrare și repartizați să lucrăm. Acel bun frate mi-a strâns mâna și, cu lacrimi în ochi, mi-a spus: „Lucrurile pe care m-ați ajutat să le învăț azi au ridicat o povară de pe umerii mei pe care o purtam de mai bine de 30 de ani. Ca tânăr misionar, am fost repartizat inițial într-o misiune din America de Sud. Dar nu am putut obține viza, așadar am fost repartizat într-o altă misiune decât cea inițială, în Statele Unite. M-am întrebat în toți acești ani de ce nu am putut sluji în locul în care am fost chemat. Acum știu că am fost chemat la această lucrare și nu într-un loc anume. Nu pot să vă explic cât de mult m-a ajutat faptul că am înțeles acest lucru”.
Mi se rupea inima pentru acest om bun. Pe măsură ce am predat aceste principii de bază în întreaga lume, nenumărate persoane mi-au împărtășit în particular aceleași sentimente ca ale bărbatului despre care tocmai am vorbit. Astăzi abordez acest subiect pentru că niciun membru al acestei Biserici nu ar trebui să poarte vreo povară inutilă cauzată de neînțelegere, nesiguranță, durere sau vinovăție cu privire la o repartizare de a lucra.
„De aceea, duceți-vă și predicați Evanghelia Mea fie în nord sau în sud, în est sau în vest, nu contează, pentru că nu puteți greși”. În timp ce cugetați la cuvintele acestui verset și vă deschideți inima, sper și mă rog că veți invita Duhul Sfânt pentru a aduce în inima dumneavoastră înțelegerea, vindecarea și refacerea de care aveți nevoie.
Un alt motiv pentru care am simțit îndemnul de a vorbi despre acest subiect este experiența personală pe care am avut-o de-a lungul anilor în a repartiza misionari. Pentru Cei Doisprezece, nimic nu confirmă mai bine realitatea revelației continue din zilele din urmă decât faptul de a căuta să discernem voia Domnului în timp ce ne îndeplinim responsabilitatea de a repartiza misionari în diferitele lor misiuni. Depun mărturie că Salvatorul ne știe și Se gândește la fiecare dintre noi, „unul câte unul”, și ne cunoaște pe fiecare dintre noi pe nume.
Să ne pregătim pentru chemarea la această lucrare
Vreau acum să vorbesc pe scurt despre un aspect fundamental dar adesea trecut cu vederea în ceea ce privește pregătirea pentru chemarea la această lucrare.
Trei cuvinte interconectate definesc un tipar de pregătire și progres pentru fiii lui Dumnezeu: preoție, templu, misiune. Uneori, ca părinți, prieteni și membri ai Bisericii, ne concentrăm atât de mult pe pregătirea pentru munca misionară pentru tinerii băieți, încât este posibil să neglijăm într-o oarecare măsură alți pași vitali de pe cărarea legămintelor care trebuie făcuți înainte de a începe slujirea misionară cu timp deplin. A sluji ca misionar este cu siguranță un pas important, dar nu singurul, în procesul de a clădi o temelie puternică pentru o dezvoltare spirituală și slujire de-o viață. Binecuvântările preoției și cele din templu, ambele precedând începerea lucrării misionare, sunt, de asemenea, necesare pentru a ne fortifica și întări spiritual de-a lungul întregii noastre vieți.
Tineri băieți, pe măsură ce vă îndepliniți îndatoririle din cadrul Preoției aaronice sau preoției mai mici și o respectați, vă pregătiți să primiți și să îndepliniți cu credință și sârguință jurământul și legământul Preoției lui Melhisedec sau preoției mai mari. Demnitatea personală este singura și ce mai importantă cerință pentru a primi preoția mai mare. Aveți înainte o viață întreagă de slujire altruistă în cadrul preoției. Pregătiți-vă acum oferind în mod frecvent slujire însemnată. Vă rog, învățați să vă placă să fiți și să rămâneți demni. Fiți demni. Păstrați-vă demni.
După ce primește Preoția lui Melhisedec și chemarea de a sluji, un tânăr băiat poate fi înarmat cu putere prin legămintele și rânduielile din templul sfânt. Faptul de a merge la templu și a păstra cu voi spiritul templului precedă slujirea eficientă ca misionari cu timp deplin. Pentru voi, tineri băieți, și pentru toți membrii Bisericii, demnitatea personală este singura și cea mai importantă cerință pentru a primi binecuvântările templului. Pe măsură ce trăiți în acord cu standardele Evangheliei, puteți intra în casa Domnului și participa la rânduieli sacre pe parcursul întregii voastre adolescențe. Dragostea și înțelegerea voastră cu privire la rânduielile din templu vă vor întări și binecuvânta de-a lungul vieții voastre. Vă rog, învățați să vă placă să fiți și să rămâneți demni. Fiți demni. Păstrați-vă demni.
Mulți tineri băieți și tinere fete dețin deja o recomandare de templu cu utilizare limitată. Ca deținători ai Preoției aaronice găsiți nume ale strămoșilor familiei voastre și înfăptuiți botezuri și confirmări pentru ei în temple. Faptul de a vă păstra recomandarea de templu indică demnitatea voastră, iar slujirea oferită altora în templu este o parte importantă în a vă pregăti pentru Preoția lui Melhisedec.
Tineri băieți, fiecare dintre voi este acum misionar. În fiecare zi, în jurul vostru, se află prieteni și vecini „care sunt împiedicați să găsească adevărul doar pentru că nu ştiu unde să-l găsească”. Pe măsură ce sunteți îndrumați de către Spirit, puteți împărtăși un gând, o invitație sau un mesaj prietenilor voștri de a cunoaște adevărurile Evangheliei restaurate. Nu este nevoie și nu trebuie să așteptați chemarea voastră oficială pentru vă angaja cu sârguință în munca misionară.
Pe măsură ce binecuvântările preoției, ale templului și ale misiunii sunt unite „într-unul, în Hristos” și conlucrează influențând inima, mintea și sufletul unui tânăr misionar, el se poate califica pentru această lucrare. Abilitatea lui va fi sporită pentru a-L reprezenta cu autoritate pe Domnul Isus Hristos. Combinația puternică din punct de vedere spiritual de a onora legămintele preoției și pe cele din templu, de a primi „puterea divinității” prin rânduielile preoției, slujirea altruistă și proclamarea Evangheliei nepieritoare către copiii lui Dumnezeu ajută tinerii băieți să devină „fermi și nestrămutați în credinţă” și „ înrădăcinați și zidiți în [Hristos]”.
În căminele noastre și la biserică, ar trebui să acordăm o atenție egală tuturor celor trei elemente ale tiparului Domnului de pregătire și progres pentru fiii credincioși ai lui Dumnezeu: preoția, templul, misiunea. Toate trei presupun să ne placă să fim și să rămânem demni. Fiți demni. Păstrați-vă demni.
Promisiune și mărturie
Iubiții mei frați, vă promit că darul spiritual al revelației vă va însoți în chemarea voastră la această lucrare de a proclama Evanghelia și în repartizarea într-un anumit loc sau într-o anumită misiune. Pe măsură ce vă pregătiți acum prin slujire altruistă în cadrul preoției și în templu, mărturia voastră despre faptul că Domnul trăiește se va întări. Dragostea pentru El și pentru lucrarea Sa vă va umple inima. Pe măsură ce învățați să vă placă să fiți demni, veți deveni un instrument puternic în mâinile Domnului pentru a binecuvânta și a sluji mulți oameni.
Mărturisesc cu bucurie că Tatăl nostru Ceresc și Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, trăiesc. Faptul de a fi angajați în lucrarea Lor este una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le putem primi vreodată. Eu mărturisesc astfel, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.