Căutaţi în cele mai bune cărţi
Rădăcinile noastre spirituale se înfig mai adânc pe măsură ce rugăciunea sinceră personală şi cea în familie devin bastioane ale credinţei noastre, pe măsură ce ne pocăim zilnic, căutăm tovărăşia Duhului Sfânt, învăţăm despre Salvatorul nostru şi însuşirile Lui şi ne străduim să devenim ca El.
Dis-de-dimineaţă într-o zi de vară, am văzut o omidă flămândă și bine camuflată pe o tufă frumoasă de trandafiri dintr-o grădină îngrijită. După cum arătau tulpinile, era evident chiar şi pentru un observator obişnuit că omida mâncase frunzele cu fălcile ei ameninţătoare. În mod alegoric, m-am gândit că există multe omizi camuflate; ele se află în toată lumea, dar sunt atât de bine deghizate încât, uneori, le lăsăm în grădinile noastre şi, până să ne dăm seama, ne mănâncă rădăcinile spirituale şi pe cele ale membrilor familiei şi prietenii noştri.
Trăim într-o perioadă în care informaţiile false despre crezurile noastre abundă. În astfel de vremuri, dacă nu ne protejăm şi nu ne înfigem mai adânc rădăcinile spirituale, e ca şi cum i-am invita pe cei care doresc să ne distrugă credinţa în Hristos şi în Biserica Sa restaurată să le mănânce. În vremurile din Cartea lui Mormon, Zeezrom a fost cel care a încercat să distrugă credinţa oamenilor.
Cuvintele şi faptele sale au fost „o capcană a duşmanului pe care acesta a întins-o ca să prindă [poporul], pentru ca el să poată să [îi] aducă pe [ei] în supunere sub el, pentru ca el să poată să [îi] încercuiască pe [ei] cu lanţurile sale” (Alma 12:6). Aceleaşi capcane există astăzi şi, dacă nu suntem vigilenţi în ceea ce priveşte lucrurile spirituale şi nu ne clădim o temelie sigură pe Mântuitorul nostru (vezi Helaman 5:12), ne putem trezi legați cu lanţurile lui Satana şi conduşi, cu grijă, în jos, pe căile nepermise despre care se vorbeşte în Cartea lui Mormon.
Apostolul Pavel a dat o avertizare în zilele lui care a rămas valabilă până în zilele noastre: „Ştiu bine că… se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, care să tragă pe ucenici de partea lor” (Faptele apostolilor 20:29-30).
Avertizarea lui şi cele ale profeţilor şi apostolilor noştri ne aduc aminte că trebuie să facem tot ce putem pentru a ne întări din punct de vedere spiritual împotriva opoziţiei şi minciunii. Când vizitez episcopii şi ţăruşi ai Bisericii, sunt înălțat sufletește de ceea ce văd, aud şi simt atunci când sfinţii răspund pozitiv şi cu credinţă la învăţăturile Salvatorului şi ale slujitorilor Săi.
Un exemplu al faptului că membrii se întăresc spiritual ascultând invitaţiile profetice este acela că tot mai mulţi respectă ziua de sabat. Un alt exemplu este faptul că tot mai multe familii înfăptuiesc munca în templu şi de istorie a familiei, adunându-şi strămoşii prin rânduielile din templu. Rădăcinile noastre spirituale se înfig mai adânc pe măsură ce rugăciunea sinceră personală şi cea în familie devin bastioane ale credinţei noastre, ne pocăim zilnic, căutăm tovărăşia Duhului Sfânt, învăţăm despre Salvatorul nostru şi însuşirile Lui şi ne străduim să devenim ca El (vezi 3 Nefi 27:27).
Salvatorul nostru, Isus Hristos, este lumina lumii şi El ne cheamă să Îl urmăm. Trebuie să privim spre El în orice moment şi mai ales dacă avem parte de nopţi negre şi furtunoase în care vijelia îndoielii şi nesiguranţei ne apasă ca o ceaţă densă. Dacă vi se pare căcei de pe „partea cealaltă a râului cu apă [unde se află] o clădire mare şi spaţioasă” (1 Nefi 8:26), vă arată cu degetul cu o atitudine degradantă și batjocoritoare sau vă fac semn cu mâna să mergeţi într-acolo, vă cer să vă întoarceţi faţa imediat, ca să nu fiţi convinşi prin tot felul de metode viclene şi mincinoase să vă separaţi de adevăr şi de binecuvântările acestuia.
Însă,în aceste vremuri în care sunt rostite, scrise şi ilustrate lucruri imorale, nu va fi suficient numai să vă întoarceţi repede faţa. Vârstnicul Robert D. Hales ne-a învăţat că, „dacă nu vă angajați în totalitate să trăiți potrivit Evangheliei – dacă nu trăiţi conform principiilor ei «cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria voastră» – nu veţi putea genera suficientă lumină spirituală pentru a împrăştia întunericul” („Din întuneric, în lumina Sa minunată”, Liahona, iul. 2002). Dorinţa noastră de a-L urma pe Hristos, care este lumina lumii (vezi Ioan 8:12) înseamnă, desigur, că trebuie să acţionăm potrivit învăţăturilor Sale. Când acţionăm potrivit cuvântului lui Dumnezeu, suntem întăriţi şi protejaţi din punct de vedere spiritual.
Cu cât este mai mare lumina din viaţa noastră, cu atât este mai puţină umbră de îndoială. Totuşi, chiar şi atunci când suntem înconjurați de multă lumină, suntem expuşi la oameni şi comentarii care denaturează lucrurile în care credem şi ne pun credinţa la încercare. Apostolul Iacov a scris că „încercarea credinţei [noastre] lucrează răbdare” (Iacov 1:3). Legat de acest verset, vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învăţat că „un ucenic răbdător… nu va fi nici surprins, nici doborât atunci când Biserica va fi prezentată într-o lumină falsă” („Patience” [adunare de devoţiune la Universitatea Brigham Young, 27 nov. 1979], speeches.byu.edu).
Mereu vor apărea întrebări legate de istoria şi crezurile Bisericii noastre. Trebuie să avem mare grijă spre ce surse ne îndreptăm pentru a găsi răspunsurile corecte. Nu câştigăm nimic dacă explorăm viziunea şi părerile celor mai puţin informaţi sau ale celor care şi-au pierdut credinţa în Biserică. Apostolul Iacov ne-a oferit cel mai bun sfat: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu” (Iacov 1:5).
Înainte de a o cere de la Dumnezeu, trebuie să studiem în profunzime, deoarece ni s-a cerut în scripturi să căutăm „în cele mai bune cărți; [să căutăm să învățăm], chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință” (D&L 88:118). Sunt foarte multe astfel de cărţi scrise de conducători ai Bisericii inspiraţi de Dumnezeu şi de oameni instruiţi în ceea ce priveşte doctrina şi istoria Bisericii care sunt recunoscuţi şi de încredere. Dar niciuna nu este mai presus de măreţia cuvântului revelat al lui Dumnezeu din scripturile canonice. Din paginile acelea subţiri pline de cunoaştere spirituală, învăţăm adevărul prin Duhul Sfânt şi, astfel, creştem în lumină.
Președintele Thomas S. Monson ne-a implorat „să [studiem] în fiecare zi, [rugându-ne], Cartea lui Mormon și să [cugetăm] la ea” („The Power of the Book of Mormon” Ensign sau Liahona, mai 2017, p. 87).
În urmă cu câţiva ani, în timp ce slujeam în calitate de preşedinte al Misiunii Suva, Fiji, câţiva misionari au trăit o experienţă care le-a confirmat puterea de a converti a Cărţii lui Mormon. Într-o zi călduroasă și umedă, doi misionari au ajuns în dreptul unei case dintr-o așezare mică din Labasa.
Au bătut la uşă şi le-a deschis un bărbat în vârstă care a ascultat cum misionarii şi-au depus mărturia despre veridicitatea Cărţii lui Mormon. Ei i-au oferit un exemplar şi l-au invitat să citească şi să se roage să ştie, aşa cum ştiau ei, că este cuvântul lui Dumnezeu. Răspunsul bărbatului a fost scurt: „Mâine mă duc din nou la pescuit. Voi citi cartea în timp ce voi fi pe mare şi, când mă întorc, puteţi să veniţi din nou la mine”.
În timp ce se afla pe mare, misionarii respectivi au fost transferați şi, după câteva săptămâni, alţi doi misionari s-au întors să-l viziteze pe pescar. Între timp, el citise Cartea lui Mormon în întregime, primise confirmarea că este adevărată şi dorea să cunoască mai multe.
Acest bărbat fusese convertit de către Duhul Sfânt, care a depus mărturie despre veridicitatea cuvintelor preţioase de pe fiecare pagină, a evenimentelor şi a doctrinei predate cu mult timp în urmă şi păstrate pentru zilele noastre în Cartea lui Mormon. Aceeaşi binecuvântare este disponibilă fiecăruia dintre noi.
Căminul este locul ideal în care familiile să studieze şi să împărtăşească cunoştinţe valoroase din scripturi, cuvintele profeţilor în viaţă şi să acceseze materiale ale Bisericii pe site-ul LDS.org. Acolo veţi găsi informaţii din abundenţă cu privire la subiecte din Evanghelie, precum relatări despre Prima Viziune. Pe măsură ce studiem din cele mai bune cărţi, ne protejăm împotriva fălcilor ameninţătoare care caută să ne mănânce rădăcinile spirituale.
În urma rugăciunilor, studiului şi meditării, este posibil să mai existe întrebări la care încă așteptăm răspuns, dar nu trebuie să permitem acestor lucruri să stingă flacăra credinţei care arde în noi. Aceste întrebări sunt o invitaţie să ne clădim credinţa şi nu trebuie să alimenteze un moment trecător de îndoială înșelătoare. Însăşi esenţa religiei constă în a nu avea un răspuns sigur la fiecare întrebare. Acesta este unul dintre scopurile credinţei. În această privinţă, vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a învăţat că „atunci când acele momente vor veni şi vor apărea probleme a căror rezolvare nu este imediată, ţineţi-vă bine de ceea ce ştiţi deja şi fiţi puternici până când veţi primi mai multă cunoaştere”(„Cred, Doamne!”, sau Liahona, mai 2013).
Vedem în jurul nostru bucuria atât de multor oameni care rămân puternici hrănindu-şi în mod continuu rădăcinile spirituale. Credinţa şi supunerea lor sunt suficiente pentru a le da o mare speranţă în Salvatorul lor, ceea ce îi umple de fericire. Ei nu pretind că ştiu toate lucrurile, însă au plătit preţul pentru a cunoaşte îndeajuns încât să aibă pace şi să trăiască cu răbdare căutând să cunoască mai mult. Rând după rând, credinţa lor este cimentată în Hristos şi ei rămân puternici, cetăţeni cu sfinţii.
Sper ca fiecare dintre noi să trăiască astfel încât fălcile ameninţătoare ale omizilor camuflate să nu poată să-și facă loc niciodată în viața noastră, pentru ca noi să rămânem „neclintiţi în credinţa… în Hristos, chiar până la sfârșit” (Alma 27:27). În numele lui Isus Hristos, amin.