Valoare nespusă
Putem savura deseori dulcile șoapte ale Duhului Sfânt, verificând veridicitatea valorii noastre spirituale.
În timp ce vizitam statul Sierra Leone din Africa de Vest, am participat la o adunare condusă de o conducătoare a Societății Primare la nivel de țăruș. Mariama a condus adunarea cu atâta dragoste, har și încredere încât îți era ușor să presupui că era membră a Bisericii de mult timp. Totuși, Mariama fusese convertită relativ recent.
Sora ei mai mică s-a alăturat Bisericii și a invitat-o pe Mariama să participe la o lecție, în cadrul Bisericii, împreună cu ea. Mariama a fost profund impresionată de mesaj. Lecția a fost despre legea castității. Ea a cerut ca misionarii să o învețe mai multe și, curând după aceea, a primit o mărturie despre profetul Joseph Smith. A fost botezată în anul 2014, iar fiica ei a fost botezată luna trecută. Imaginați-vă, cele două învățături fundamentale care au dus la convertirea Mariamei au fost legea castității și profetul Joseph Smith, două învățături pe care, deseori, lumea le consideră irelevante, învechite sau incomode. Dar Mariama a depus mărturie că ea a fost precum o molie atrasă de lumină. A spus: „Când am găsit Evanghelia, m-am găsit pe mine însămi”. Ea și-a descoperit valoarea prin intermediul principiilor divine. Valoarea ei, ca fiică a lui Dumnezeu, i-a fost revelată prin Duhul Sfânt.
Acum, să vorbim despre surorile Singh din India. Renu, aflată în extrema dreaptă, prima dintre cele cinci surori care s-au alăturat Bisericii, a împărtășit următoarele gânduri:
„Înainte de a deveni simpatizantă a Bisericii, nu simțeam că aș fi foarte specială. Eram doar o persoană printre multe altele, iar societatea și cultura mea nu m-au învățat că aș avea vreo valoare ca persoană. M-am schimbat când am învățat despre Evanghelie și am aflat că sunt o fiică a Tatălui nostru Ceresc. Dintr-o dată, m-am simțit atât de specială – Dumnezeu chiar mă crease și îmi crease sufletul și viața cu o valoare și un scop.
Înainte de a avea Evanghelia în viața mea, am încercat întotdeauna să le dovedesc altora că sunt o persoană specială. Dar, atunci când am aflat adevărul, că sunt o fiică a lui Dumnezeu, nu a mai trebuit să dovedesc nimic nimănui. Știam că sunt specială… Să nu vă gândiți niciodată că nu aveți valoare”.
Președintele Thomas S. Monson a spus acest lucru într-un mod perfect când a citat următoarele cuvinte: „Valoarea unui suflet constă în capacitatea sa de a deveni ca Dumnezeu”.
Recent, am fost binecuvântată să întâlnesc o altă tânără fată care înțelege acest adevăr. Numele ei este Taiana. Am întâlnit-o la Spitalul de pediatrie din orașul Salt Lake. Taiana era în clasa a XI-a când a fost diagnosticată cu cancer. A luptat cu mult curaj timp de 18 luni înainte de a deceda în urmă cu doar câteva săptămâni. Taiana era plină de lumină și de dragoste. Ea era cunoscută datorită zâmbetului ei molipsitor și a obiceiului de a ridica ambele degete mari în semn de aprobare. Când oamenii întrebau: „De ce tu, Taiana?”, răspunsul ei era: „De ce nu eu?”. Taiana a căutat să devină ca Salvatorul ei, pe care Îl iubea atât de mult. În timpul vizitelor noastre, mi-am dat seama că Taiana și-a înțeles valoarea divină. Faptul de a ști că era o fiică a lui Dumnezeu i-a dat pace și curaj să-și înfrunte încercarea copleșitoare în modul pozitiv în care a făcut-o.
Mariama, Renu și Taiana ne învață că Spiritul ne va confirma fiecăreia în parte valoarea noastră divină. Faptul de a ști cu adevărat că sunteți o fiică a lui Dumnezeu va influența fiecare aspect al vieții dumneavoastră și vă va îndruma în slujirea pe care o oferiți zi de zi. Președintele Spencer W. Kimball a explicat aceasta folosind următoarele cuvinte mărețe:
„Dumnezeu este Tatăl dumneavoastră. El vă iubește. El și Mama dumneavoastră din Cer vă prețuiesc nespus… Sunteți unice. Sunteți fără seamăn, făcute din inteligența eternă care vă îndreptățește să sperați la viața eternă.
Să nu aveți îndoieli despre valoarea dumneavoastră individuală. Întregul scop al planului Evangheliei este de a vă oferi fiecăreia ocazia de a vă atinge întregul potențial, și anume progresul etern și posibilitatea de a deveni dumnezei”.
Permiteți-mi să subliniez nevoia de a face diferența între doi termeni importanți: valoare și demnitate. Ei nu sunt sinonimi. Valoarea spirituală înseamnă să ne apreciem în modul în care Tatăl Ceresc ne apreciază, nu așa cum ne apreciază lumea. Valoarea noastră a fost stabilită înainte ca noi să venim pe acest pământ. „Dragostea lui Dumnezeu este infinită și va dăinui totdeauna.”
Pe de altă parte, demnitatea este dobândită prin supunere. Dacă păcătuim, suntem mai puțin demne, dar valoarea noastră nu scade niciodată! Continuăm să ne pocăim și să ne străduim să fim ca Isus, păstrându-ne valoarea intactă. Președintele Brigham Young ne-a învățat: „Valoarea celui mai mic, celui mai neînsemnat spirit de pe pământ… este echivalentă cu valoarea mai multor lumi”. Indiferent ce s-ar întâmpla, avem mereu valoare în ochii Tatălui nostru Ceresc.
În pofida acestui adevăr minunat, câți dintre noi suntem copleșiți, din când în când, de gânduri sau sentimente negative despre noi înșine? Eu sunt. Este o capcană simplă. Satana este tatăl tuturor minciunilor, în special când vine vorba despre interpretări greșite legate de natura noastră divină și de scopul nostru. Faptul de a nu ne accepta valoarea nu ne ajută. De fapt, ne împiedică să progresăm. Deseori, am fost învățate: „Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău”. Putem să încetăm să ne comparăm defectele cu calitățile altora. „Compararea este hoțul bucuriei”.
În schimb, Domnul ne asigură că, atunci când avem gânduri curate, El ne va binecuvânta cu încredere, cu înșăși încrederea de a ști cine suntem cu adevărat. Nu a existat o altă perioadă în care să fie atât de important să dăm ascultare cuvintelor Sale. El a spus: „Virtutea să înfrumusețeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va crește puternic în prezența lui Dumnezeu… și Duhul Sfânt va fi tovarășul tău permanent”.
Domnul i-a revelat profetului Joseph Smith următorul adevăr suplimentar: „Acela care primește de la Dumnezeu, să considere că este de la Dumnezeu; și să se bucure că Dumnezeu l-a găsit vrednic să primească”. Când simțim Spiritul, așa cum este explicat în acest verset, recunoaștem că ceea ce simțim vine de la Tatăl nostru Ceresc. Noi Îl recunoaștem și Îl cinstim pentru că ne-a binecuvântat. Apoi, ne bucurăm că suntem considerați demni de a primi.
Imaginați-vă că, într-o dimineață, citiți din scripturi și Spiritul vă șoptește calm că ceea ce citiți este adevărat. Îl puteți recunoaște pe Spirit și vă puteți bucura pentru că ați simțit dragostea Sa și pentru că ați fost demne să primiți?
Dragi mame, poate că îngenuncheați lângă copilașul dumneavoastră de patru ani în timp ce el se roagă înainte de culcare. Începeți să aveți un sentiment deosebit pe măsură ce ascultați. Simțiți căldură și pace. Sentimentul este scurt, dar înțelegeți că, în acel moment, sunteți demnă să primiți. Rareori, sau poate că niciodată, avem parte de manifestări spirituale mari; dar putem savura deseori dulcile șoapte ale Duhului Sfânt, verificând veridicitatea valorii noastre spirituale.
Domnul ne-a explicat legătura dintre valoarea noastră și mărețul Său sacrificiu ispășitor când a spus:
„Amintiți-vă că valoarea sufletelor este mare înaintea lui Dumnezeu;
Pentru că, iată, Domnul, Mântuitorul vostru, a suferit moarte fizică; de aceea a suferit El durerea tuturor oamenilor, pentru ca toți oamenii să se poată pocăi și să vină la El”.
Dragi surori, datorită lucrurilor pe care El le-a făcut pentru noi, „cu dragoste de Domnul [suntem legate]”. El a spus: „Tatăl Meu M-a trimis pe Mine pentru ca Eu să pot fi înălțat pe cruce; iarEu am fost înălțat pe cruce pentru ca să pot să-i aduc pe toți oamenii la Mine”.
Regele Beniamin a explicat, de asemenea, această legătură strânsă cu Salvatorul nostru: „Și iată, El va suferi ispite și dureri trupești, foame, sete și oboseală, chiar mai mult decât poate să sufere un om, în afară de moarte; căci iată, țâșnește sânge din fiecare por, atât de mare va fi suferința Lui pentru ticăloșia și lucrurile abominabile ale poporului Său”. Acea suferință și rezultatele acelei suferințe ne umplu inimile cu dragoste și recunoștință. Vârstnicul Paul E. Koelliker ne-a învățat: „Când ne depărtăm de distracțiile care ne atrag spre lume și ne exercităm libertatea de a alege să-L căutăm pe El, ne deschidem inima către forța celestă care ne apropie de El”. Dacă dragostea pe care o simțim față de Salvator și de ceea ce a făcut El pentru noi este mai mare decât energia pe care o oferim slăbiciunilor, îndoielilor de sine sau obiceiurilor proaste, atunci El ne va ajuta să biruim lucrurile care ne aduc suferință în viață. El ne salvează de noi înșine.
Permiteți-mi să subliniez din nou: dacă influența lumii este mai puternică decât credința și încrederea pe care le avem în Salvator, atunci influența lumii va triumfa de fiecare dată. Dacă alegem să ne concentrăm asupra gândurilor negative și să ne îndoim de valoarea noastră, în loc să ne ținem strâns de Salvator, ne va fi mai greu să simțim îndemnurile Duhului Sfânt.
Dragi surori, să nu fim confuze în ceea ce privește identitatea noastră! Deși este adesea mai simplu să fim pasive din punct de vedere spiritual decât să depunem efortul spiritual de a ne aminti și a accepta identitatea noastră divină, nu ne putem îngădui așa ceva în aceste zile din urmă. Fie ca noi, în calitate de surori, „[să fim credincioase] în Hristos… fie ca Hristos să [ne] înalțe pe [noi]; și fie ca suferințele Lui și moartea Lui… și îndurarea Lui și suferința Lui îndelungată și nădejdea slavei Lui și aceea a vieții veșnice să trăiască în mintea [noastră] pentru totdeauna”. Pe măsură ce Salvatorul ne înalță pe culmi mai înalte, putem vedea mai clar nu doar cine suntem, ci și că suntem mai aproape de El decât ne-am imaginat vreodată. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.