El ne iubeşte cu adevărat

Vârstnicul Paul E. Koelliker

din Cei Şaptezeci

Datorită modelului ceresc desemnat în ceea ce priveşte familia, înţelegem mai deplin cât de mult ne iubeşte Tatăl nostru Ceresc pe fiecare dintre noi în mod egal şi la fel de mult.

Îmi place să fiu în preajma misionarilor cu timp deplin. Ei sunt plini de credinţă, speranţă şi caritate sinceră. Experienţa lor misionară este ca o mini viaţă împachetată în 18 sau 24 de luni. Ei sosesc ca nişte bebeluşi din punct de vedere spiritual, având o poftă mare de a învăţa, şi pleacă fiind adulţi maturizaţi, aparent pregătiţi să cucerească oricare dintre provocările care le ies în cale. Îmi plac şi misionarii în vârstă devotaţi, care sunt foarte răbdători, înţelepţi şi calmi. Ei aduc un plus de stabilitate şi dragoste pe lângă energia tinerească ce îi înconjoară. Împreună, tinerii misionari şi cuplurile în vârstă, sunt o forţă puternică şi perseverentă a binelui, care are un efect profund în viaţa lor şi asupra acelora care sunt influenţaţi datorită slujirii lor.

De curând, am ascultat pe doi dintre aceşti minunaţi tineri misionari amintindu-şi de experienţele şi eforturile depuse. În acel moment de reflecţie ei s-au gândit la persoanele contactate în acea zi, unele fiind mai receptive decât altele. Gândindu-se la împrejurări, au întrebat: „Cum putem ajuta pe fiecare persoană să-şi dezvolte dorinţa de a cunoaşte mai multe despre Tatăl Ceresc? Cum îi ajutăm să simtă Spiritul Său? Cum îi putem ajuta să ştie că îi iubim?”.

Cu ochii minţii, i-am văzut pe aceşti doi tineri băieţi după trei sau patru ani de la încheierea misiunii lor. Mi-am imaginat că şi-au găsit tovarăşa eternă şi că slujeau într-un cvorum al vârstnicilor sau că predau unui grup de tineri băieţi. Acum, în loc să se gândească la simpatizanţii lor, ei adresau aceleaşi întrebări despre membrii cvorumului sau despre tinerii băieţi pe care erau desemnaţi să-i hrănească spiritual. Am văzut cum experienţa lor misionară putea fi de folos de-a lungul vieţii lor ca un tipar pentru a-i ajuta pe alţii să se dezvolte. Pe măsură ce această armată de ucenici drepţi se întorc din misiunile lor în multe ţări de pe întreg pământul, ei devin participanţi importanţi în lucrarea de stabilire a Bisericii.

Profetul Lehi din Cartea lui Mormon s-ar fi putut gândi la aceleaşi întrebări ca aceşti misionari când a auzit răspunsul fiilor săi referitor la îndrumarea şi viziunea ce îi fuseseră date: „Şi astfel, Laman şi Lemuel, fiind cei mai în vârstă, s-au plâns împotriva tatălui lor. Şi ei au cârtit pentru că n-au cunoscut lucrările Dumnezeului care i-a făcut” (1 Nefi 2:12).

Probabil că fiecare am simţit frustrarea trăită de Lehi în legătură cu cei doi fii ai săi mai în vârstă. Când avem de-a face cu un copil care se depărtează de adevăr, cu un simpatizant care nu şi-a luat încă un angajament sau cu un viitor vârstnic nereceptiv, inima noastră este înduioşată ca a lui Lehi şi ne întrebăm: „Cum îi pot ajuta să simtă şi să asculte Spiritul ca să nu fie acaparaţi de distracţiile lumeşti?”. Îmi vin în minte două scripturi care ne pot ajuta să găsim calea printre aceste distracţii şi să putem simţi puterea dragostei lui Dumnezeu.

Nefi ne-a învăţat cum să învăţăm eficient prin experienţa sa: „Eu, Nefi… având mare dorinţă să cunosc tainele lui Dumnezeu, de aceea, L-am implorat pe Domnul; şi iată că El m-a vizitat şi mi-a înmuiat inima într-atât, încât eu am crezut toate cuvintele care fuseseră spuse de tatăl meu; prin urmare, nu m-am răzvrătit împotriva lui aşa cum au făcut fraţii mei” (1 Nefi 2:16).

Dezmorţirea dorinţei de a cunoaşte ne oferă capacitatea spirituală de a auzi vocea din cer. Găsirea unei căi de a dezmorţi şi hrăni acea dorinţă este misiunea şi responsabilitatea fiecăruia dintre noi – misionari, părinţi, învăţători, conducători şi membri. Când simţim acea dorinţă făcându-şi loc în inima noastră, suntem pregătiţi să beneficiem de pe urma învăţăturii celei de a doua scripturi pe care vreau să o menţionez.

În iunie 1831, în timp ce erau date chemări primilor conducători ai Bisericii, lui Joseph Smith i s-a spus că „Satana este liber pe pământ şi umblă să înşele naţiunile”. Pentru a combate această influenţă ce distrage atenţia, Domnul a spus că El ne va da „un model în toate lucrurile, pentru ca să nu [fim] înşelaţi” (D&L 52:14).

Modelele sunt tipare, îndrumări, paşi repetitivi sau căi pe care cineva le urmează pentru a urma scopul lui Dumnezeu. Dacă le urmăm, ele ne vor menţine umili, alerţi şi apţi de a discerne vocea Spiritului Sfânt de acele voci care ne distrag şi ne îndrumă greşit. Domnul ne instruieşte apoi: „Acela care tremură sub puterea Mea va fi întărit şi va aduce fructele preaslăvirii şi ale înţelepciunii, potrivit revelaţiilor şi adevărurilor pe care vi le-am dat” (D&L 52:17).

Binecuvântarea rugăciunii umile, oferită cu intenţie adevărată, permite Spiritului Sfânt să ne înmoaie inima şi să ne ajute să ne amintim ce ştiam înainte de a ne naşte în această experienţă a vieţii muritoare. Când înţelegem clar planul Tatălui nostru Ceresc pentru noi, începem să conştientizăm responsabilitatea noastră de a-i ajuta pe alţii să înveţe şi să înţeleagă planul Său. Amintiţi-vă că modul în care trăim şi punem în practică Evanghelia în viaţa noastră este strâns legat de a-i ajuta pe alţii. Când trăim realmente conform Evangheliei, urmând modelul predat de Isus Hristos, capacitatea noastră de a-i ajuta pe alţii se măreşte. Următoarea experienţă este un exemplu a modului în care funcţionează acest principiu.

Doi misionari tineri au ciocănit la o uşă cu speranţa de a găsi pe cineva care să le asculte mesajul. Uşa s-a deschis şi un om imens i-a întâmpinat cu o voce nu chiar prietenoasă: „Credeam că v-am spus să nu mai bateţi la uşa mea. V-am avertizat dinainte că dacă mai reveniţi, nu va fi o experienţă aşa de plăcută. Aşa că, lăsaţi-mă în pace!”. El a închis uşa în grabă.

Când vârstnicii au plecat, misionarul mai în vârstă şi mai experimentat l-a luat pe după gât pe misionarul mai tânăr să-l consoleze şi să-l încurajeze. Fără ca ei să ştie, omul i-a privit pe geam să fie sigur că au înţeles mesajul lui. El era sigur că îi va vedea râzând şi făcând glume pe seama răspunsului său categoric la încercarea lor de a-l vizita. Totuşi, observând gestul de bunătate dintre cei doi misionari, inima lui s-a înmuiat de îndată. El a deschis iar uşa şi i-a rugat pe misionari să se întoarcă şi să-şi împărtăşească mesajul.

Când acceptăm voia lui Dumnezeu şi trăim după modelul Său atunci simţim Spiritul Lui. Salvatorul ne-a învăţat: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35). Acest principiu de a avea dragoste unii pentru alţii şi a ne dezvolta capacitatea de a-L pune pe Hristos în prim plan prin modul în care gândim, vorbim şi acţionăm, este un lucru fundamental pentru a deveni ucenici ai lui Hristos şi învăţători ai Evangheliei Sale.

Dezmorţirea acestei dorinţe ne pregăteşte să privim la modelele ce ne sunt promise. Căutarea modelelor ne duce la doctrina lui Hristos aşa cum a fost predată de Salvator şi conducătorii Săi profeţii. Un model al acestei doctrine este îndurarea până la sfârşit: „Şi binecuvântaţi sunt aceia care vor căuta să înfăptuiască Sionul Meu în ziua aceea, căci ei vor avea darul şi puterea Duhului Sfânt; şi, dacă ei vor răbda până la sfârşit, ei vor fi înălţaţi în ultima zi şi vor fi salvaţi în Împărăţia nepieritoare a Mielului” (1 Nefi 13:37).

Care sunt mijloacele supreme prin care putem să ne bucurăm de darul şi puterea Duhului Sfânt? Este puterea ce se datorează faptului că suntem ucenici credincioşi ai lui Isus Hristos. Este dragostea noastră faţă de El şi de aproapele nostru. Salvatorul Însuşi a definit modelul dragostei când ne-a învăţat: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34).

Preşedintele Gordon B. Hinckley a confirmat acest principiu când a spus: „A-l iubi pe Domnul nu este doar un sfat; nu este doar a dori bine. Este o poruncă… Dragostea faţă de Dumnezeu este rădăcina tuturor virtuţilor, a întregului bine, a întregii tării de caracter, a întregii loialităţi în a face bine” („Words of the Living Prophet”, Liahona, dec. 1996, p. 8).

Planul Tatălui a desemnat modelul familiei pentru a ne ajuta să învăţăm, să punem în practică şi să înţelegem puterea dragostei. În ziua când familia mea a fost întemeiată, draga mea Ann şi cu mine am mers la templu şi am acceptat legământul căsătoriei. Cât de mult credeam că o iubeam în acea zi, dar eu de-abia începeam să înţeleg ce înseamnă dragostea! Când fiecare copil şi nepot al nostru a intrat în viaţa noastră, dragostea noastră s-a extins pentru a iubi pe fiecare dintre ei în mod egal şi la fel de mult. Se pare că nu are sfârşit această capacitate de extindere a dragostei!

Sentimentul de dragoste din partea Tatălui nostru Ceresc este ca o atracţie gravitaţională din cer. Când ne depărtăm de distracţiile care ne atrag spre lume şi ne exercităm libertatea de a alege ca să-L căutăm pe El, ne deschidem inima către forţa celestă care ne apropie de El. Nefi i-a descris impactul ca ducând „chiar până la mistuirea totală a trupului [său]” (2 Nefi 4:21). Exact aceeaşi putere a dragostei a făcut ca Alma să cânte „cântecul iubirii mântuitoare” (Alma 5:26; vezi, de asemenea, versetul 9). L-a impresionat pe Mormon în aşa mod încât el ne-a sfătuit: „[Să ne rugăm]… cu toată puterea inimii [noastre]”, ca să putem fi plini de dragostea Lui (Moroni 7:48).

Atât scripturile de azi, cât şi cele străvechi, abundă de dragostea veşnică a Tatălui Ceresc faţă de copiii Săi. Sunt încrezător că braţele Tatălui nostru Ceresc sunt deschise mereu, pregătite să ne îmbrăţişeze pe fiecare dintre noi şi să ne spună fiecăruia cu acel glas liniştit, pătrunzător: „Te iubesc”.

Datorită modelului ceresc desemnat în ceea ce priveşte familia, înţelegem mai deplin cât de mult ne iubeşte Tatăl nostru Ceresc pe fiecare dintre noi în mod egal şi la fel de mult. Mărturisesc că este adevărat. Dumnezeu ne cunoaşte şi ne iubeşte. El ne-a oferit o imagine a locului Său sfânt şi a chemat profeţi şi apostoli să predea principiile şi modelele care ne vor duce înapoi la El. Pe măsură ce încercăm să dezmorţim în noi şi în alţii dorinţa, şi pe măsură ce trăim conform modelelor, vom descoperi că ne vom apropia mai mult de El. Mărturisesc că Isus este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Exemplul nostru şi preaiubitul nostru Mântuitor, şi spun aceasta în numele lui Isus Hristos, amin.