Cum să obţinem revelaţie şi inspiraţie cu privire la propria noastră viaţă
Vârstnicul Richard G. Scott
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
De ce vrea Domnul să ne rugăm Lui şi să cerem? Deoarece în acest mod este primită revelaţia.
Oricine stă la acest pupitru pentru a transmite un mesaj simte puterea şi sprijinul membrilor din întreaga lume. Sunt recunoscător că acelaşi sprijin poate veni de la un partener iubit aflat de cealaltă parte a vălului. Îţi mulţumesc, Jeanene!
Duhul Sfânt comunică informaţii importante de care avem nevoie să ne ghideze în călătoria din viaţa muritoare. Când acestea sunt concise, clare şi esenţiale, merită să primească numele de revelaţie. Când sunt o serie de îndemnuri pe care le avem adesea să ne ghideze pas cu pas spre un obiectiv demn, în contextul acestui mesaj, este vorba de inspiraţie.
Un exemplu de revelaţie ar fi îndemnul pe care preşedintele Spencer W. Kimball l-a primit, după o lungă şi continuă rugăminte adresată Domnului, referitor la oferirea preoţiei tuturor bărbaţilor demni din Biserică, într-o perioadă când era disponibilă numai câtorva dintre ei.
Un alt exemplu de revelaţie este îndrumarea dată preşedintelui Joseph F. Smith: „Cred că noi ne mişcăm şi că fiinţa noastră se află în prezenţa mesagerilor cereşti şi a fiinţelor cereşti. Nu suntem separaţi de aceştia… Ne asemănăm foarte mult cu neamul nostru, cu strămoşii noştri… care au mers înaintea noastră în lumea spiritelor. Nu îi putem uita; nu încetăm a-i iubi; îi păstrăm mereu în inima noastră, în amintirea noastră şi, astfel, ne înrudim şi ne unim cu ei prin legături pe care nu le putem rupe… Dacă aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte condiţia noastră trecătoare, înconjuraţi de slăbiciunile vieţii muritoare… cu atât mai sigur este… să credem că cei care au fost credincioşi, care au trecut dincolo… ne pot vedea mai bine decât îi vedem noi; ne cunosc mai bine decât îi cunoaştem noi… Noi trăim în prezenţa lor, ei ne văd, se preocupă de bunăstarea noastră, ei ne iubesc acum mai mult ca oricând. Căci acum ei văd pericolele care ne ispitesc… de aceea, dragostea lor faţă de noi şi dorinţa lor pentru binele nostru trebuie să fie mai mare decât ce simţim noi faţă de noi înşine”1.
Relaţiile cu persoanele pe care le ştim şi le iubim, dar care au trecut dincolo de văl, pot fi întărite. Acest lucru este posibil datorită determinării noastre de a face mereu ce este drept. Ne putem întări relaţia cu persoanele plecate din această lume, pe care le iubim, dându-ne seama că separarea este temporară şi că legămintele făcute în templu sunt eterne. Când sunt respectate în totalitate, astfel de legăminte ne garantează îndeplinirea veşnică a promisiunilor cuprinse în ele.
Un exemplu foarte clar de revelaţie în propria-mi viaţă a avut loc când am fost îndrumat cu putere de Spirit să o întreb pe Jeanene Watkins să fie pecetluită cu mine în templu.
Una dintre cele mai măreţe lecţii pe care fiecare dintre noi trebuie s-o înveţe este să ceară. De ce vrea Domnul să ne rugăm Lui şi să cerem? Deoarece în acest mod este primită revelaţia.
Când mă confrunt cu o chestiune foarte dificilă, acesta este modul prin care încerc să înţeleg ce să fac. Postesc. Mă rog să găsesc şi să înţeleg scripturile care îmi vor fi de ajutor. Acest proces este continuu. Încep să citesc un pasaj din scriptură; meditez la însemnătatea versetului şi mă rog pentru inspiraţie. Apoi, meditez şi mă rog să ştiu dacă am înţeles tot ceea ce Domnul vrea ca eu să fac. Adesea, vin mai multe gânduri cu o înţelegere sporită a doctrinei. Am aflat că acest tipar este o modalitate bună de a învăţa din scripturi.
Există câteva principii practice care sporesc revelaţia. Prima, dacă cedăm emoţiilor, cum ar fi mânia, durerea sau irascibilitatea, vor îndepărta Duhul Sfânt. Acele emoţii trebuie eliminate ori şansa noastră de a primi revelaţie este mică.
Un alt principiu este de a fi atenţi cum glumim. Râsul zgomotos, nepotrivit, va ofensa Spiritul. Un simţ bun al umorului ajută revelaţia; râsul zgomotos nu. Un simţ bun al umorului este o cale de a evada de greutăţile vieţii.
Un alt duşman al revelaţiei este a exagera sau a vorbi tare când este spus ceva. Tonul calm, blând, sporeşte puterea de a primi revelaţie.
Pe de altă parte, comunicarea spirituală poate fi sporită prin practici bune, sănătoase. Mişcarea, programul rezonabil de somn şi alimentaţia sănătoasă măresc capacitatea noastră de a primi şi înţelege revelaţia. Vom trăi durata de viaţă ce ne este desemnată. Totuşi, putem spori atât calitatea acelui serviciu, cât şi bunăstarea noastră făcând, cu grijă, alegeri corecte.
Este important ca activităţile noastre zilnice să nu ne distragă de la a asculta Spiritul.
De asemenea, revelaţia poate fi oferită într-un vis, când se produce o trecere aproape neobservată de la somn la trezire. Dacă vă străduiţi să vi-l amintiţi imediat, puteţi consemna detalii importante, dar, altfel, dispare rapid. Comunicarea inspirată din timpul nopţii este, în general, însoţită de un sentiment sacru pe parcursul întregii experienţe. Domnul se foloseşte de persoane pentru care avem respect deosebit ca să ne înveţe despre încredere prin intermediul unui vis, deoarece ne încredem în ei şi vom asculta sfatul lor. Domnul oferă acea învățătură prin intermediul Duhului Sfânt. Totuşi, în vis, El poate face să fie şi uşor de înţeles şi, cu siguranţă, ne atinge inima învăţându-ne prin intermediul cuiva pe care îl iubim şi respectăm.
Când este în folosul scopurilor Domnului, El ne poate reaminti orice ni s-a întâmplat. Acest lucru nu trebuie să ne slăbească hotărârea de a consemna impresiile din partea Spiritului. Consemnarea cu atenţie a inspiraţiei arată lui Dumnezeu că pentru noi comunicările Lui sunt sacre. Consemnarea ne va spori şi abilitatea de a ne aminti revelaţia. Trebuie să avem grijă ca o astfel de consemnare despre îndrumarea Spiritului să nu fie pierdută şi să nu devină motiv de curiozitate pentru alţii.
Scripturile oferă o confirmare elocventă despre cum adevărul, respectat în mod constant, deschide uşa către inspiraţia de a şti ce să faci şi, la nevoie, de a avea sporite capacităţile personale prin puterea divină. Scripturile descriu felul în care capacitatea cuiva de a înfrânge greutatea, îndoiala şi încercările, aparent insurmontabile, a fost întărită de Domnul la nevoie. Când reflectaţi la astfel de exemple, veţi dobândi o confirmare tacită, prin Duhul Sfânt, cum că experienţele lor sunt adevărate. Veţi ajunge să ştiţi că un astfel de ajutor este valabil şi pentru dumneavoastră.
Am văzut persoane confruntându-se cu încercări care au ştiut ce să facă atunci când era peste puterea lor, fiindcă s-au încrezut în Domnul şi au ştiut că El îi va îndruma spre soluţii care erau necesare imediat.
Domnul a spus: „Şi voi trebuie să fiţi învăţaţi de sus. Sfinţiţi-vă voi înşivă şi veţi fi înzestraţi cu putere, pentru ca să puteţi da chiar aşa cum am spus”2. Cuvintele sfinţiţi-vă voi înşivă pot părea încâlcite. Preşedintele Harold B. Lee a explicat odată că puteţi înlocui acele cuvinte cu expresia „ţineţi poruncile”. Citit astfel, sfatul pare mai clar3.
O persoană trebuie să fie mereu curată mintal şi fizic şi să aibă intenţie pură ca astfel Domnul să o inspire. O persoană care este supusă poruncilor Lui are încredere în Domnul. Acea persoană are acces la inspiraţia Lui pentru a şti ce să facă şi, la nevoie, să aibă puterea divină de a o face.
Ca spiritualitatea să crească mai puternic şi să fie mai accesibilă, trebuie să fie plantată într-un mediu neprihănit. Aroganţa, mândria, îngâmfarea sunt ca locul stâncos care nu va rodi niciodată rodul spiritual.
Umilinţa este un pământ fertil unde spiritualitatea creşte şi rodeşte rodul inspiraţiei de a şti ce să faci. Oferă acces la putere divină pentru a împlini ceea ce trebuie împlinit. O persoană motivată de dorinţa de a fi lăudată sau de a obţine recunoaştere nu va fi demnă să fie învăţată de Spirit. O persoană care este arogantă sau care lasă ca emoţiile sale să îi influenţeze deciziile nu va fi condusă cu fermitate de Spirit.
Când acţionăm în calitate de instrumente în folosul altora, primim mult mai uşor inspiraţie decât când ne gândim doar la noi. Când îi ajutăm pe ceilalţi, Domnul ne poate oferi îndrumări în folosul nostru.
Tatăl nostru Ceresc nu ne-a pus pe pământ să eşuăm, ci să reuşim victorioşi. Poate părea un paradox, însă de aceea recunoaşterea răspunsurilor la rugăciune poate fi adesea foarte dificilă. Uneori, în mod neînţelept, încercăm să înfruntăm viaţa bazându-se pe propria experienţă şi capacitate. Este mult mai înţelept să căutăm prin rugăciune şi inspiraţie divină să ştim ce să facem. Supunerea noastră garantează că, la nevoie, putem fi demni de puterea divină pentru a împlini un ţel inspirat.
Asemenea multora dintre noi, Oliver nu a recunoscut dovada răspunsurilor la rugăciuni oferită deja de Domnul. Pentru a deschide ochii lui, şi pe ai noştri, această revelaţie a fost dată prin intermediul lui Joseph Smith:
„Binecuvântat eşti tu pentru ce ai făcut; pentru că tu M-ai întrebat şi, iată, de fiecare dată când M-ai întrebat, ai primit răspuns de la Spiritul Meu. Dacă nu ar fi fost aşa, tu nu ai fi fost unde te găseşti acum.
Iată, tu ştii că M-ai întrebat şi că Eu ţi-am luminat mintea; şi acum, Eu îţi spun aceste lucruri ca tu să ştii că ai fost luminat de Spiritul adevărului”4.
Dacă simţiţi că Dumnezeu nu a răspuns la rugăciunile dumneavoastră, reflectaţi la aceste scripturi – apoi, cu atenţie, căutaţi dovada în propria viaţă căci poate El v-a răspuns deja.
Două semne, că un sentiment sau îndemn vin de la Dumnezeu, sunt acelea că în inima dumneavoastră se produce un sentiment plăcut de pace şi de căldură. Când respectaţi principiul despre care am discutat, veţi fi pregătiţi să recunoaşteţi revelaţia în momentele critice din propria viaţă.
Cu cât mai îndeaproape urmaţi cursul îndrumării divine, cu atât mai mare va fi fericirea dumneavoastră aici şi pentru veşnicie – mai mult de atât, progresul şi capacitatea dumneavoastră de a sluji vor fi şi mai abundente. Nu înţeleg pe deplin cum funcţionează, însă acea îndrumare din viaţa dumneavoastră nu vă răpeşte libertatea de a alege. Puteţi lua deciziile pe care doriţi să le luaţi. Însă, ţineţi minte, dispoziţia de a face bine aduce pace în minte şi fericire.
Dacă alegerile sunt greşite, ele pot fi îndreptate prin intermediul pocăinţei. Când condiţiile sunt îndeplinite în totalitate, ispăşirea lui Isus Hristos, Salvatorul nostru, oferă o scutire de la cerinţele dreptăţii pentru greşelile făcute. Este nemaipomenit de simplu şi fără asemănare de frumos. Continuând să trăiţi în neprihănire, veţi fi mereu îndemnaţi să ştiţi ce să faceţi. Uneori, descoperirea a ceea ce trebuie făcut poate necesita efort însemnat şi încredere din partea dumneavoastră. Totuşi, veţi fi îndemnaţi să ştiţi ce să faceţi când descoperiţi condiţiile unei astfel de îndrumări divine în viaţa dumneavoastră, anume, supunerea faţă de poruncile Domnului, încrederea în planul Său divin al fericirii şi evitarea oricărui lucru care este contrar planului.
Comunicarea cu Tatăl nostru din Cer nu este o chestiune banală. Este un privilegiu sacru. Se bazează pe principii eterne, neschimbătoare. Noi primim ajutor de la Tatăl nostru din Cer ca răspuns la credinţa, supunerea şi folosirea corectă a libertăţii noastre de a alege.
Fie ca Domnul să vă inspire să înţelegeţi şi să folosiţi principiile care duc la revelaţie personală şi inspiraţie, în numele lui Isus Hristos, amin.