Căutaţi să învăţaţi: aveţi o lucrare de făcut
Mary N. Cook
prima consilieră în Preşedinţia generală a Tinerelor Fete
Binecuvântaţi-vă copiii şi viitorul vostru cămin învăţând cât mai mult acum.
Dragele mele tinere fete, vă iubim foarte mult pe fiecare dintre voi. Vedem cum acţionaţi curajoase şi sunteţi un exemplu într-o lume în care oportunităţile mari sunt însoţite de greutăţi mari. Acest lucru vă poate face să vă întrebaţi: „Ce îmi rezervă viitorul?”. Vă asigur că, atunci când sunteţi o fiică neprihănită a lui Dumnezeu, viitorul vostru este sclipitor! Trăiţi într-o vreme în care adevărurile Evangheliei au fost restaurate şi aceste adevăruri pot fi găsite în scripturile voastre. Aţi primit darul Duhului Sfânt la botez şi Duhul Sfânt vă va învăţa toate lucrurile şi vă va pregăti pentru încercările vieţii.
Dumnezeu v-a dat libertatea morală de a alege şi ocazia de a învăţa în timp ce sunteţi pe pământ şi El are o lucrare pentru voi. Pentru a realiza această lucrare aveţi o responsabilitate personală de a căuta să învăţaţi. Cheia viitorului vostru, „raza [voastră] de soare a speranţei”1, poate fi găsită în noua broşură Pentru întărirea tineretului în standardul referitor la educaţie şi în valoarea cunoaştere a Tinerelor Fete.
„Educaţia… deschide uşile oportunităţilor.”2 Pe măsură ce urmaţi îndemnul Domnului de a „[căuta] să învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă”3 nu veţi primi doar cunoaştere prin studiu, ci şi o înţelegere mai bună când învăţaţi prin credinţă.
Căutaţi să învăţaţi studiind cu sârguinţă. Rareori veţi mai putea dedica atât de mult timp studiului pe cât puteţi acum. Preşedintele Gordon B. Hinckley i-a sfătuit în mod înţelept pe tinerii din Biserică: „Obiceiurile de studiu pe care vi le formaţi în timpul anilor de şcoală vă vor influenţa, în mare măsură, dorinţa de cunoaştere de-a lungul vieţii”4. „Voi trebuie să dobândiţi cât de multă educaţie puteţi… Sacrificaţi orice este nevoie să fie sacrificat pentru a vă pregăti să faceţi lucrarea [acestei] lumi… Instruiţi-vă minţile şi mâinile pentru a deveni o influenţă pentru bine pe măsură ce vă continuaţi vieţile”5.
Adresându-se tinerelor fete, preşedintele Thomas S. Monson a spus: „Deseori viitorul este necunoscut; de aceea, este de datoria noastră să ne pregătim pentru momente incerte… Vă îndemn să vă perfecţionaţi educaţia şi să vă însuşiţi profesiuni care au căutare, pentru a fi pregătite pentru a susţine financiar familia, dacă apare o astfel de situaţie”6.
Dragi tinere fete, urmaţi sfatul acestor profeţi înţelepţi şi inspiraţi. Fiţi o studentă bună. Acţionaţi şi fiţi un exemplu în şcolile voastre prin muncă, cinste şi integritate. Dacă aveţi dificultăţi sau sunteţi descurajate de performanţa voastră la şcoală căutaţi ajutor de la părinţii voştri, de la profesori şi membri ai Bisericii care vor să ajute. Să nu renunţaţi niciodată!
Faceţi o listă cu lucrurile pe care vreţi să le învăţaţi şi, apoi, „împărtăşiţi-vă obiectivele legate de educaţie familiei, prietenilor şi conducătorilor pentru ca ei să vă poată sprijini şi încuraja”7. Acesta este modelul din Progresul Personal.
Odată cu apariţia tehnologiei sunteţi martore la o explozie de cunoştinţe. Sunteţi covârşite în mod constant de sunete, imagini şi socializare. Fiţi selective şi nu lăsaţi ca acest val de informaţie să vă distragă sau să vă încetinească progresul. Acţionaţi, dragi tinere fete! Voi vă alegeţi obiectivele. Voi decideţi ce intră în mintea şi inima voastră.
O parte foarte importantă a studiului vostru va fi în afara sălii de clasă. Înconjuraţi-vă cu femei exemplare care vă pot învăţa îndemânări legate de gospodărie, artă, muzică, istoria familiei, sporturi, scris şi vorbit. Căutaţi să le cunoaşteţi şi rugaţi-le să vă înveţe. Când aţi învăţat ceva nou, predaţi acel lucru la activităţile comune sau învăţaţi o altă tânără fată să îl facă ca parte a cerinţelor pentru Albina de Onoare.
Pe lângă minunata mea mamă, am avut mulţi mentori în viaţa mea. Am aflat pentru prima dată de acest proces de mentorat la vârsta de numai nouă ani. Învăţătoarea mea de la Societatea Primară m-a învăţat să cos „Voi aduce lumina Evangheliei în casa mea”, pe un goblen care a fost atârnat în camera mea în tinereţea mea. Învăţătoarea mea m-a îndrumat, m-a corectat şi m-a încurajat întotdeauna de-a lungul drumului. Alţi mentori au urmat. Două croitorese pricepute din episcopia mea m-au învăţat să cos. Cu ajutorul, răbdarea şi încurajarea lor, am înscris o rochie într-un concurs de cusut când aveam 14 ani şi chiar am câştigat un premiu! Acest proces mi-a întărit dorinţa de cunoaştere şi de a excela în alte domenii, de asemenea.
Cunoştinţele căpătate acum vor fi de mare valoare atunci când veţi deveni mame. „Nivelul de educaţie al unei mame are o influenţă mare în deciziile ce ţin de educaţia [copiilor] săi.”8 Educaţia unei mame poate deţine „cheia pentru a opri ciclul sărăciei.”9 Femeile cu educaţie… „au tendinţa: de a naşte copii mai sănătoşi, de a avea copii mai sănătoşi, de a fi mai încrezătoare, optimiste şi de a avea un raţionament şi o judecată mai bune”10.
Învăţăm din „Familia: o declaraţie oficială către lume” că „mamele sunt în primul rând responsabile pentru îngrijirea copiilor”11. Asigurarea unei educaţii pentru copiii voştri face parte din îngrijire şi este responsabilitatea voastră sacră. Precum tinerii luptători care „fuseseră învăţaţi de către mamele lor”12 voi veţi fi cea mai importantă învăţătoare pe care copiii voştri o vor avea, aşadar alegeţi-vă studiile cu grijă. Binecuvântaţi-vă copiii şi viitorul vostru cămin învăţând cât mai mult acum.
Căutaţi să învăţaţi prin credinţă. Noi învăţăm prin credinţă când, cu sârguinţă, dobândim cunoaştere spirituală prin rugăciune, studiul scripturilor şi supunere şi când căutăm îndrumarea Duhului Sfânt care mărturiseşte despre întreg adevărul. Dacă vă faceţi partea voastră ca să dobândiţi cunoaştere, Duhul Sfânt vă poate lumina mintea. Când vă străduiţi să vă păstraţi demne, Duhul Sfânt vă va îndruma şi vă va ajuta în procesul de învăţare.
Când am fost o tânără fată, am împrumutat schiuri care erau mult prea lungi şi clăpari mult prea mari, iar un prieten m-a învăţat să schiez. Am mers într-o zi minunată de primăvară, însorită, cu zăpadă perfectă şi cer albastru, senin. Frica de pârtiile abrupte s-a preschimbat în bucurie pe măsură ce am învăţat să schiez. Şi, chiar dacă am căzut de câteva ori de pe acele schiuri mari, m-am ridicat şi am continuat să încerc. Am ajuns să îndrăgesc foarte mult acest sport!
Însă, am aflat repede că nu toate zilele de schi şi condiţiile meteo erau la fel de perfecte. În zilele în care cerul era acoperit de nori, am schiat în condiţii de „lumină refractată”. Fenomenul de „lumină refractată” are loc atunci când lumina soarelui devine difuză datorită norilor. Când te uiţi în faţă la zăpada albă percepţia adâncimilor dispare şi este dificil de apreciat cât de abruptă este o pantă sau de văzut denivelările de pe deal.
Voi, tinere fete, vă puteţi uita la viitorul vostru aşa cum m-am uitat eu la acea pantă abruptă de schi. Câteodată vă puteţi simţi că trăiţi în lumină refractată, fără a putea vedea ce se află înaintea voastră. Învăţarea prin credinţă vă va da încredere şi vă va ajuta să navigaţi în timpul momentelor de nesiguranţă.
În capitolul 25 din Matei, pilda celor zece fecioare ne învaţă că pregătirea spirituală este vitală şi trebuie obţinută de fiecare în parte. Vă amintiţi că toate cele zece fecioare au fost invitate să îl însoţească pe mire la ospăţul de la nuntă, dar doar cele cinci fecioare înţelepte au fost pregătite şi au avut untdelemn în candele.
„Cele nechibzuite au spus celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele».
Cele drepte le-au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; Ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă».
Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa.”13
Puteţi crede că a fost egoist din partea fecioarelor înţelepte să nu împărtăşească din untdelemnul lor, dar era imposibil acest lucru. Pregătirea spirituală trebuie obţinută de fiecare persoană în parte, picătură cu picătură şi nu poate fi împărţită.
Acum este timpul ca voi să vă implicaţi cu sârguinţă în a vă spori cunoaşterea spirituală – picătură cu picătură – prin rugăciune, studiul scripturilor şi supunere. Acum este timpul pentru a căuta să obţineţi o educaţie – picătură cu picătură. Fiecare gând şi acţiune virtuoasă adaugă untdelemn la candelele voastre, calificându-vă pentru îndrumarea Duhul Sfânt, învăţătorul nostru divin.
Duhul Sfânt vă va îndruma în călătoria voastră aici în viaţa muritoare, chiar şi atunci când simţiţi că sunteţi într-o lumină refractată, nesigure de ceea ce se află înaintea voastră. Nu trebuie să vă temeţi. Când staţi pe calea care duce la viaţă veşnică, Duhul Sfânt vă va îndruma în privinţa deciziilor voastre şi în procesul de învăţare.
Vă mărturisesc din experienţă proprie că dacă o să căutaţi să învăţaţi nu numai prin studiu dar şi prin credinţă, veţi fi îndrumate cu privire la ce „Domnul… are nevoie ca voi să faceţi şi ce trebuie să ştiţi”14.
Mi-am primit binecuvântarea patriarhală când eram tânără fată şi am fost sfătuită să mă pregătesc dobândind o educaţie bună şi să deprind de timpuriu în viaţă acele îndemânări necesare pentru gospodărie şi creşterea unei familii. Voiam atât de mult binecuvântarea de a avea o familie; totuşi această binecuvântare nu a venit până la vârsta de 37 de ani când, în cele din urmă, m-am căsătorit. Soţul meu rămăsese văduv deci în ziua când am fost pecetluiţi în templu am fost dintr-o dată binecuvântată nu doar cu un soţ ci şi cu o familie cu patru copii.
Cu mult înainte de aceasta, au fost zile în care m-am simţit ca atunci când schiam în lumină refractată şi m-am întrebat: „Ce îmi rezervă viitorul?”. Am încercat să urmez îndemnurile din binecuvântarea mea patriarhală. Am studiat cu sârguinţă pentru a deveni profesoară şi mi-am continuat educaţia pentru a deveni directoare de şcoală generală. M-am rugat Tatălui Ceresc şi am cerut îndrumarea Duhului Sfânt. Am crezut cu tărie în promisiunea profeţilor care m-au asigurat că dacă „[rămân credincioasă], [ţin] legămintele, [îl slujesc] pe Dumnezeu, îi [iubesc] pe Tatăl [meu] din Cer şi pe Domnul Isus Hristos, nu [îmi] vor fi refuzate binecuvântările eterne pe care Tatăl nostru Ceresc le are pentru fiecare din copiii Săi credincioşi”15.
Ştiu că educaţia mea m-a pregătit pentru o viaţă cu totul diferită de cea imaginată de mine pe când eram tânără fată. M-am gândit că studiam despre învăţământ pentru a preda la şcoală şi a le preda viitorilor mei copii, dar nu am ştiut că Domnul mă pregătea, de asemenea, pentru a preda limba engleză în Mongolia într-o misiune împreună cu soţul meu şi pentru a preda tinerelor fete din Biserică din întreaga lume şi pentru a preda nepoţilor mei despre importanţa cunoaşterii – toate, binecuvântări minunate, la care niciodată nu m-aş fi gândit.
Depun mărturie că Tatăl nostru din Cer vă cunoaşte şi vă iubeşte. El are mare încredere în voi şi are o lucrare pe care doar voi o puteţi face. Vreau să vă asigur că voi veţi fi pregătite pentru acea lucrare măreaţă dacă veţi căuta să învăţaţi prin studiu şi prin credinţă. Depun mărturie despre acestea în numele lui Isus Hristos, amin.