Viziunea profeţilor cu privire la Societatea de Alinare – credinţă, familie, alinare
Julie B. Beck
recent eliberată din chemarea de preşedintă generală a Societăţii de Alinare
Credinţă, familie, alinare – aceste trei cuvinte simple au ajuns să exprime viziunea profeţilor pentru surorile din Biserică.
În ultimii ani, Spiritul m-a îndrumat să vorbesc adesea despre Societatea de Alinare – scopurile şi responsabilităţile sale1, însemnătatea istoriei sale2, efortul depus alături de episcopi şi de cvorumurile Preoţiei lui Melhisedec şi parteneriatul cu aceştia3. Pare important ca acum să acordăm o oarecare atenţie asupra viziunii profeţilor cu privire la Societatea de Alinare4.
Aşa cum profeţii Domnului le-au predat mereu vârstnicilor şi înalţilor preoţi scopurile şi îndatoririle acestora, ei şi-au împărtăşit viziunea referitoare la surorile Societăţii de Alinare. Din sfaturile lor, este evident că scopurile Societăţii de Alinare sunt să ajute la creşterea credinţei şi îmbunătăţirea demnităţii personale a fiecărei surori, întărirea familiilor şi căminelor şi să-i caute şi să-i ajute pe cei aflaţi la nevoie. Credinţă, familie şi alinare – aceste trei cuvinte simple au ajuns să exprime viziunea profeţilor pentru surorile din Biserică.
Ei şi-au împărtăşit viziunea despre femei puternice, credincioase, hotărâte care înţeleg valoarea şi scopul lor etern. Atunci când profetul Joseph Smith a organizat Societatea de Alinare, el a îndrumat-o pe prima preşedintă să „prezideze asupra acestei societăţi, având grijă de cei săraci – satisfăcând nevoile lor şi având grijă de diferitele programe ale acestei instituţii”5. El a văzut această organizaţie ca pe „o societate selectă, separată de relele din lume”6.
Brigham Young, al doilea preşedinte la Bisericii, i-a instruit pe consilierii săi şi pe membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli să-i instruiască pe episcopi să le „permită [surorilor] să organizeze Societăţile de Alinare ale femeilor din diferitele episcopii”. El a adăugat: „Unii ar putea crede că acesta este un lucru neînsemnat, dar nu este”7.
Mai târziu, preşedintele Joseph F. Smith a spus că, spre deosebire de organizaţiile din lume, care „sunt întemeiate de bărbaţi sau de femei”, Societatea de Alinare „este organizată prin hotărâre divină, autorizată în mod divin, instituită în mod divin, rânduită în mod divin de Dumnezeu”8. Preşedintele Joseph Fielding Smith le-a spus surorilor că li „s-a oferit puterea şi autoritatea de a face multe lucruri minunate”9. El a spus: „Sunteţi membre ale celei mai măreţe organizaţii de femei din lume, o organizaţie cu un rol vital în împărăţia lui Dumnezeu şi care este menită şi condusă astfel încât le ajută pe membrele sale credincioase să obţină viaţa veşnică în împărăţia Tatălui nostru”10.
O arie largă de influenţă
În fiecare an, sute de mii de femei devin membre noi ale acestui „grup de surori”11 care creşte mereu. După aceea, oriunde ar locui şi orice chemare ar avea, o soră îşi păstrează calitatea de membră şi asocierea cu Societatea de Alinare12. Surorile botezate recent şi tinerele fete care devin membre ale Societăţii de Alinare învaţă cum să-şi îndeplinească responsabilitatea. Datorită scopurilor importante ale Societăţii de Alinare, Prima Preşedinţie şi-a exprimat dorinţa ca fiecare tânără fată să-şi înceapă pregătirea de a deveni membră a Societăţii de Alinare cu mult înainte de a împlini 18 ani13.
Societatea de Alinare nu este un program. Este o parte oficială a Bisericii Domnului, care este „rânduită în mod divin de Dumnezeu” pentru a preda, a întări şi a inspira surorile în îndeplinirea obiectivelor lor cu privire la credinţă, familie şi alinare. Societatea de Alinare este un mod de viaţă pentru femeile sfinte din zilele din urmă, iar influenţa ei se extinde cu mult dincolo de orele de duminică sau de adunările de socializare. Aceasta urmează modelul femeilor ucenici care au slujit alături de Domnul Isus Hristos şi de apostolii Săi în Biserica Sa din vechime14. Am fost învăţate că „este obligaţia fiecărei femei să facă din virtuţile încurajate de Societatea de Alinare o parte a vieţii lor, tot aşa cum este obligaţia bărbaţilor să-şi formeze în viaţa lor tipare de caracter încurajate de preoţie”15.
Atunci când profetul Joseph Smith a organizat Societatea de Alinare, el le-a învăţat pe surori că datoria lor este de a-i „alina pe săraci” şi de a „salva suflete”16. Ca parte a responsabilităţii lor de a „salva suflete”, surorile sunt autorizate să se organizeze şi să participe într-o arie largă de influenţă. Prima preşedintă a Societăţii de Alinare a fost pusă deoparte pentru a explica scripturile, iar Societatea de Alinare are încă o responsabilitate importantă în ceea ce priveşte predarea în Biserica Domnului. Când Joseph Smith le-a spus surorilor că organizaţia Societăţii de Alinare le va pregăti pentru „privilegiile, binecuvântările şi darurile preoţiei”17, le-a fost explicată lucrarea de salvare pregătită de Domnul. Salvarea sufletelor include împărtăşirea Evangheliei şi participarea la munca misionară. Include implicarea în munca din templu şi cea de istorie a familiei. Include efortul fiecărei surori de a face tot ce este posibil pentru a se bizui pe forţele proprii din punct de vedere temporal şi spiritual.
Vârstnicul John A. Widtsoe a declarat că Societatea de Alinare oferă „alinare în momente de sărăcie, alinare în momente de boală, alinare în momente de îndoială, alinare în momente de ignoranţă – alinare în momentele care împiedică bucuria şi progresul femeii. Ce responsabilitate minunată!”18.
Preşedintele Boyd K. Packer a comparat Societatea de Alinare cu „un zid protector”19. Responsabilitatea de a proteja surorile şi familiile lor sporeşte însemnătatea caracterului protector şi de slujire al învăţătoarelor vizitatoare şi al altor tipuri de ajutor când demonstrăm dorinţa noastră de a ne aminti legămintele pe care le-am făcut cu Domnul. În calitate de „slujitoare pentru cei nevoiaşi şi bolnavi”, noi lucrăm în armonie cu episcopii pentru a avea grijă de nevoie temporale şi spirituale ale sfinţilor20.
Preşedintele Spencer W. Kimball a spus: „Sunt multe surori care trăiesc fără binecuvântările spirituale ce rezultă din trăirea în acord cu principiile Evangheliei. Ele au dreptul la multe binecuvântări spirituale… Este privilegiul dumneavoastră să intraţi în căminele lor şi să le ajutaţi să primească binecuvântări spirituale”21. Preşedintele Harold B. Lee a împărtăşit această viziune. El a spus: „Nu puteţi vedea de ce Domnul a dat… Societăţii de Alinare [responsabilitatea] de a vizita aceste cămine? A dat-o pentru că, în afară de Salvator, nimeni altcineva din Biserică nu are o influenţă mai bună şi o înţelegere mai deplină a inimilor şi vieţilor acelor persoane”22.
Preşedintele Joseph F. Smith le-a atenţionat pe surorile şi conducătoarele Societăţii de Alinare, spunând că el nu dorea „să vadă momentul în care surorile Societăţii de Alinare se vor alătura, se vor amesteca sau îşi vor pierde identitatea în… organizaţiile întemeiate de femei”. El s-a aşteptat ca surorile „să conducă lumea şi… mai ales femeile din lume, în tot ceea ce este demn de laudă, tot ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, tot ceea ce este înălţător şi purificator pentru copiii oamenilor”23. Sfatul său pune accentul pe obligaţia de a elimina orice tradiţii, subiecte, tendinţe, trenduri şi de a implementa obiceiuri care sunt în armonie cu scopurile Societăţii de Alinare.
Ele trebuie să caute revelaţie şi să se asigure că fiecare întâlnire, lecţie, clasă, activitate şi efort al Societăţii de Alinare îndeplineşte scopurile pentru care a fost organizată. Socializarea, prietenia şi unitatea pe care le dorim vor fi rezultatele minunate ale slujirii alături de Domnul în lucrarea Sa.
Îndeplinirea viziunii profeţilorRecent
preşedintele Thomas S. Monson şi consilierii săi au depus mărturie „că Domnul a restaurat plenitudinea Evangheliei prin profetul Joseph Smith şi că Societatea de Alinare este o parte importantă a acelei restaurări”. Drept dovadă a dorinţei lor de a păstra „moştenirea glorioasă” a Societăţii de Alinare, Prima Preşedinţie a publicat şi a distribuit recent, în întreaga lume, cartea Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society [Fiice în Împărăţia Mea: istoria şi lucrarea Societăţii de alinare]. În paginile acestei cărţi, putem descoperi modele şi exemple de surori şi fraţi care au lucrat în parteneriat, în familie şi în Biserică, şi putem învăţa principii despre cine suntem, ce credem şi ce trebuie să protejăm. Am fost încurajate de Prima Preşedinţie să studiem această carte importantă şi să „permitem adevărurilor sale eterne şi exemplelor pline de inspiraţie să ne influenţeze vieţile [noastre]”24.
Pe măsură ce surorile slujesc în armonie deplină cu scopurile Societăţii de Alinare, viziunea profeţilor se va împlini. Preşedintele Kimball a spus: „Există o putere în această organizaţie [a Societăţii de Alinare] care nu a fost încă exercitată la maxim, de a întări căminele din Sion şi de a clădi împărăţia lui Dumnezeu – şi nici nu va fi până când atât surorile, cât şi deţinătorii preoţiei nu dobândesc o înţelegere a potenţialului Societăţii de Alinare”25. El a profeţit că „o mare parte din creşterea majoră ce va avea loc în Biserică în ultimele zile se va datora femeilor drepte din lume (în care, adesea, este un sentiment înnăscut de spiritualitate), care for fi atrase de Biserică în număr mare. Acest lucru se va întâmpla în măsura în care femeile din Biserică… sunt privite ca fiind diferite şi deosebite – în sensul bun al cuvintelor – de femeile din lume”26.
Sunt recunoscătoare pentru viziunea profeţilor cu privire la Societatea de Alinare. Eu, asemenea preşedintelui Gordon B. Hinckley „sunt [convinsă] că nu există nicăieri o altă organizaţie care să se asemene cu Societatea de Alinare a acestei Biserici”27. Este responsabilitatea noastră ca acum să fim în armonie cu viziunea profeţilor cu privire la Societatea de Alinare pe măsură ce ajutăm la creşterea credinţei, întărirea familiilor şi oferim ajutor.
Închei cu cuvintele preşedintelui Lorenzo Snow: „Viitorul Societăţii de [Alinare] are un mare potenţial. Pe măsură ce Biserica se dezvoltă, Societatea de Alinare se va face şi mai utilă la o scală mai largă şi va aduce şi mai mult bine decât a adus în trecut”28. El le-a spus surorilor care ajută la progresul împărăţiei lui Dumnezeu: „Deoarece aţi fost părtaşe la aceste lucrări, veţi fi sigur părtaşe la triumful lor şi la exaltarea şi slava pe care Domnul le-o va da copiilor Săi credincioşi”29. Despre această viziune depun şi eu mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.