Puterile preoției
Slujirea cu credință și sârguință în cadrul preoției sfinte pe care o dețineți este vitală pentru lucrarea Domnului în familia dumneavoastră și în chemările pe care le aveți în cadrul Bisericii.
Preaiubiții mei frați, am auzit un anunț revelator din partea președintelui Russell M. Nelson. Am auzit explicații importante oferite de vârstnicii Christofferson și Rasband și de președintele Eyring. Ceea ce mai urmează să fie spus, inclusiv de către președintele Nelson, vă va explica ceea ce dumneavoastră, conducători ai Domnului și deținători ai preoției, veți face de acum în responsabilitățile dumneavoastră. Pentru a ajuta, voi trece în revistă anumite principii fundamentale privind preoția pe care o dețineți.
I. Preoția
Preoția lui Melhisedec este autoritatea divină pe care Dumnezeu a delegat-o în vederea îndeplinirii lucrării Sale de a „[realiza]… viața veșnică a omului” (Moise 1:39). În anul 1829, aceasta le-a fost conferită lui Joseph Smith și Oliver Cowdery de Petru, Iacov și Ioan, apostolii Salvatorului (vedeți D&L 27:12). Este mai sacră și mai puternică decât am putea noi s-o descriem.
Cheile preoției sunt puterile de a îndruma exercitarea autorității preoției. Astfel, când apostolii le-au conferit Preoția lui Melhisedec lui Joseph și Oliver, ei le-au dat, de asemenea, cheile pentru a îndruma exercitarea ei (vedeți D&L 27:12-13). Dar nu au fost conferite toate cheile preoției la acea vreme. Toate cheile și întreaga cunoaștere necesare pentru această „[dispensație a] plenitudinii timpurilor” (D&L 128:18) sunt date „rând după rând” (versetul 21). Chei suplimentare au fost date în Templul Kirtland, șapte ani mai târziu (vedeți D&L 110:11-16). Aceste chei au fost date pentru a îndruma autoritatea preoției în însărcinările suplimentare care au fost date la acea vreme, cum ar fi botezul pentru cei morți.
Preoția lui Melhisedec nu este un statut sau un titlu. Este o putere divină dată în grija bărbaților demni întru folosul lucrării lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Trebuie să ne aducem aminte întotdeauna că bărbații care dețin preoția nu sunt „preoția”. Nu este potrivit să spunem „preoția și femeile”. Trebuie să spunem „deținătorii preoției și femeile”.
II. Misiunea de a sluji
În continuare, să ne gândim ce așteaptă Domnul Isus Hristos de la cei care dețin preoția Sa – cum să aducem suflete la El.
Președintele Joseph F. Smith ne-a învățat: „Bine s-a spus că Biserica este perfect organizată. Singurul necaz este că aceste organizații nu acordă atenție deplină obligațiilor pe care le au. Când vor ajunge să se concentreze în totalitate asupra a ceea ce se cere din partea lor, își vor îndeplini îndatoririle dând dovadă de mai multă credință, iar lucrarea Domnului va fi cu atât mai fermă și mai puternică și va avea o influență mai mare în lume”.
Președintele Smith ne-a mai atenționat:
„Titlurile de onoare date de Dumnezeu… asociate mai multor oficii și ordine ale preoției sfinte nu trebuie folosite și nici considerate ca fiind la fel ca cele create de oameni; nu au rol decorativ și nici autoritar, ci de desemnare la slujire efectuată cu umilință în lucrarea singurului Stăpân căruia declarăm că-I slujim…
Lucrăm pentru salvarea sufletelor și ar trebui să simțim că aceasta este cea mai mare îndatorire care ne-a fost încredințată. Așadar, ar trebui să ne simțim dornici să sacrificăm totul, dacă este nevoie, pentru dragostea lui Dumnezeu, salvarea oamenilor și triumful împărăției lui Dumnezeu pe pământ”.
III. Oficiile preoției
În Biserica Domnului, oficiile din cadrul Preoției lui Melhisedec au diferite funcții. Doctrină și legăminte se referă la înalții preoți ca fiind „președinți permanenți sau slujitori la diverși țăruși împrăștiați în afară” (D&L 124:134). Se referă la vârstnici ca fiind „slujitori permanenți ai Bisericii [Domnului]” (D&L 124:137). Iată alte învățături despre aceste funcții separate.
Un înalt preot oficiază și administrează lucrurile spirituale (vedeți D&L 107:10, 12). Președintele Joseph F. Smith ne-a mai învățat: „Pentru că a fost rânduit înalt preot, [el] ar trebui să se simtă obligat… să dea un exemplu demn de urmat, atât de cei în vârstă, cât și de cei tineri și să facă în așa fel, încât să fie învățător al neprihănirii, nu doar prin precepte, ci, mai ales, prin exemplu – oferindu-le celor mai tineri beneficiul experienței vârstei și, astfel, să devină, el însuși o putere în cadrul comunității în care locuiește”.
În legătură cu îndatoririle unui vârstnic, vârstnicul Bruce R. McConkie, din Cvorumul celor Doisprezece, ne-a învățat: „Vârstnicul este un slujitor al Domnului Isus Hristos… El este împuternicit să stea în locul Învățătorului și să-L reprezinte… slujind semenilor săi. El este reprezentantul Domnului”.
Vârstnicul McConkie a criticat ideea conform căreia un bărbat este „doar un vârstnic”. „Fiecare vârstnic din cadrul Bisericii deține la fel de multă preoție ca președintele Bisericii”, a spus el. „Ce este un vârstnic? Este un păstor, un păstor care slujește în turma Păstorului cel Bun”.
În această funcție importantă de a sluji în turma Păstorului cel Bun, nu există diferențe între oficiul de înalt preot și cel de vârstnic din cadrul Preoției lui Melhisedec. În minunata secțiune 107 din Doctrină și legăminte, Domnul afirmă: „Înalții preoți, după ordinul Preoției lui Melhisedec, au dreptul să slujească în propriul lor oficiu, sub îndrumarea președinției, în administrarea lucrurilor spirituale și, de asemenea, în oficiul de vârstnic [sau în oficii ale Preoției aaronice]” (D&L 107:10; vedeți, de asemenea, versetul 12).
Cel mai important principiu pentru toți deținătorii preoției este principiul predat de Iacov, profetul din Cartea lui Mormon. După ce el și fratele său Iosif au fost rânduiți preoți și învățători ai poporului, el a spus: „Și am îndeplinit cu credință și sârguință slujba noastră pentru Domnul, luând responsabilitatea asupra noastră, răspunzând pentru păcatele poporului cu capul nostru dacă nu l-am învățat cuvântul lui Dumnezeu cu toată sârguința” (Iacov 1:19).
Dragi frați, responsabilitățile noastre, în calitate de deținători ai preoției, sunt lucruri serioase. Alte organizații pot fi mulțumite cu performanțe la nivelul standardelor lumești în ceea ce privește transmiterea propriilor mesaje și îndeplinirea altor funcții pe care le au. Dar noi, cei care deținem preoția lui Dumnezeu, avem puterea divină care administrează chiar și intrarea în împărăția celestială a lui Dumnezeu. Avem scopul și responsabilitatea pe care Domnul le-a definit în prefața revelată pentru Doctrină și legăminte. Noi trebuie să proclamăm lumii:
„Ca fiecare om să poată vorbi în numele lui Dumnezeu, Domnul, chiar Salvatorul lumii;
Pentru ca să poată crește credința pe pământ;
Pentru ca legământul Meu nepieritor să poată fi stabilit;
Pentru ca plenitudinea Evangheliei Mele să poată fi proclamată de cei slabi și simpli până la marginile pământului” (D&L 1:20-23).
Pentru a îndeplini această însărcinare divină, trebuie să dăm dovadă de credință „[îndeplinindu-ne] cu credință și sârguință” chemările și responsabilitățile din cadrul preoției (vedeți D&L 84:33). Președintele Harold B. Lee a explicat ce înseamnă să slujim cu credință și sârguință în cadrul preoției: „Când un bărbat devine deținător al preoției, el devine un reprezentant al Domnului. El trebuie să-și înțeleagă responsabilitatea de a fi angajat în lucrarea Domnului. Aceasta este ceea ce înseamnă să slujim cu credință și sârguință în cadrul preoției”.
Așadar, dragi frați, dacă Domnul Însuși v-ar cere să ajutați pe unul dintre fiii Săi sau pe una dintre fiicele Sale – ceea ce El a făcut prin slujitorii Săi – ați face-o? Și, dacă ați face-o, ați acționa ca reprezentant al Său, „[angajați] în lucrarea Domnului”, bizuindu-vă pe ajutorul pe care El l-a promis?
Președintele Lee ne-a învățat și el despre slujirea cu credință și sârguință în cadrul preoției: „Când ținem o lupă deasupra unui obiect, aceasta îl face să pară mai mare decât îl putem vedea cu ochiul liber; acesta este rolul unei lupe. Așadar… dacă cineva s-ar uita cu lupa la preoția pe care o deține, atunci ar vedea-o mai mare decât s-a gândit inițial că era și mai importantă decât ar fi crezut oricine altcineva – acesta este modul în care slujiți cu credință și sârguință în cadrul preoției”.
Iată un exemplu de deținător al preoției care își îndeplinește cu credință și sârguință responsabilitatea din cadrul preoției. Am aflat despre aceasta de la vârstnicul Jeffrey D. Erekson, care m-a însoțit la o conferință de țăruș în Idaho. Pe când era un vârstnic proaspăt căsătorit, foarte sărac și nu se simțea în stare să-și termine ultimul an de facultate, Jeffrey a hotărât să renunțe la facultate și să accepte un loc de muncă atractiv. După câteva zile, președintele Cvorumului Vârstnicilor din care făcea parte l-a vizitat acasă. „Înțelegi semnificația cheilor preoției pe care le dețin?”, l-a întrebat președintele Cvorumului Vârstnicilor. După ce Jeffrey a răspuns afirmativ, președintele i-a spus că, după ce a auzit de intenția lui de a renunța la facultate, Domnul l-a chinuit de-a lungul a nopți nedormite să-i transmită lui Jeffrey următorul mesaj: „În calitatea mea de președinte al Cvorumului Vârstnicilor din care faci parte, te sfătuiesc să nu renunți la facultate. Acesta este un mesaj de la Domnul pentru tine”. Jeffrey și-a continuat facultatea. L-am întâlnit după mai mulți ani, când era un om de afaceri de succes, și l-am auzit spunând unui auditoriu format din deținători ai preoției: „Acel sfat a avut un mare efect în viața mea”.
Un deținător al preoției a slujit cu credință și sârguință în cadrul preoției și al chemării sale, iar acel lucru a avut „un mare efect” în viața unui alt copil al lui Dumnezeu.
IV. Preoția în cadrul familiei
Până acum, am vorbit despre funcțiile preoției în cadrul Bisericii. Acum, voi vorbi despre preoție în cadrul familiei. Încep cu cheile. Principiul conform căruia autoritatea preoției poate fi exercitată doar sub îndrumarea celui care deține cheile pentru acea funcție este fundamental în Biserică, însă nu este valabil în ceea ce privește exercitarea autorității preoției în cadrul familiei. Tatăl care deține preoția prezidează în familia sa prin autoritatea preoției pe care o deține. El nu are nevoie de îndrumarea sau aprobarea cheilor preoției pentru a-și sfătui membrii familiei, pentru a avea întruniri ale familiei, pentru a da binecuvântări ale preoției soției și copiilor săi sau pentru a da binecuvântări de sănătate membrilor familiei sau altora.
Dacă tații slujesc cu credință și sârguință în cadrul preoției în familia lor, acest lucru va ajuta la progresul misiunii Bisericii tot atât de mult ca orice altceva ar face. Tații care dețin Preoția lui Melhisedec trebuie să țină poruncile, astfel încât să aibă puterea preoției pentru a da binecuvântări membrilor familiei lor. Tații trebuie, de asemenea, să stabilească relații de familie pline de iubire, astfel încât membrii familiei să dorească să-i ceară binecuvântări tatălui lor. Și, părinții trebuie să încurajeze cererea de mai multe binecuvântări ale preoției în cadrul familiei.
Dragi tați, funcționați ca „parteneri egali” ai soției dumneavoastră, așa cum ne învață declarația despre familie. Și, dragi tați, când aveți privilegiul să exercitați puterea și influența autorității preoției pe care o dețineți, faceți acest lucru „prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate și blândețe și prin dragoste sinceră” (D&L 121:41). Acest standard înalt pentru exercitarea autorității preoției este cel mai important în familie. Președintele Harold B. Lee a făcut următoarea promisiune imediat după ce a devenit președintele Bisericii: „Niciodată puterea preoției, pe care o dețineți, nu va fi mai minunată ca atunci când este o situație de criză în căminul dumneavoastră, o boală gravă sau o hotărâre importantă care trebuie luată… În puterea preoției, care este puterea Dumnezeului cel Atotputernic, se află puterea de a înfăptui miracole, dacă Domnul dorește astfel, însă, pentru ca noi să folosim acea preoție, trebuie să fim demni s-o exercităm. Să nu reușim să înțelegem acest principiu înseamnă să nu reușim să primim binecuvântările pe care le aduce deținerea acelei mărețe preoții”.
Preaiubiții mei frați, slujirea cu credință și sârguință în cadrul preoției sfinte pe care o dețineți este vitală pentru lucrarea Domnului în familia dumneavoastră și în chemările dumneavoastră în cadrul Bisericii.
Depun mărturie despre Cel a cărui preoție este aceasta. Prin suferința Sa ispășitoare, prin jertfa și învierea Sa, toți bărbații și toate femeile au garantată nemurirea și șansa vieții eterne. Fiecare dintre noi ar trebui să fie credincios și sârguincios în a-și face partea în această măreață lucrare a lui Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, în numele lui Isus Hristos, amin.