Episcopii – păstori ai turmei Domnului
În slujirea sa ca păstor, episcopul are rolul crucial de a îndruma generația care se ridică să vină la Hristos.
Dragii mei frați în preoție, unul dintre cele mai memorabile versuri dintr-un imn preaiubit adresează întrebarea: „Tineri din Sion, șovăiți voi?”1. Declarația mea sinceră și răsunătoare ca răspuns la acea întrebare este: „Nu!”.
Pentru a mă asigura că acest răspuns rămâne adevărat, depun azi mărturie că sprijinirea generației care se ridică, într-o perioadă plină de provocări și ispite ieșite din comun, este o responsabilitate esențială dată de Tatăl Ceresc părinților și episcopatelor.2 Permiteți-mi să vă ilustrez importanța unui episcopat printr-o experiență personală.
Când eram diacon, familia mea s-a mutat într-o nouă casă, într-o altă episcopie. Tocmai începeam clasa a VII-a, așadar și școala la care mă duceam era nouă. Era un grup minunat de tineri băieți în cvorumul diaconilor. Cei mai mulți dintre părinții lor erau membri activi. Mama mea a fost în totalitate activă. Tatăl meu a fost excepțional din toate punctele de vedere, dar nu era membru activ.
Al doilea consilier în episcopat3, fratele Dean Eyre, era un conducător devotat. Pe când eu încă mă obișnuiam cu noua episcopie, a fost anunțată o activitate tată-fiu la Bear Lake – la aproximativ 65 de kilometri depărtare. M-am gândit că, fără tata, nu voi participa. Însă fratele Eyre mi-a făcut o invitație specială să mă duc cu el. A vorbit frumos și cu mult respect despre tata și a subliniat cât de important este ca eu să am ocazia să fiu alături de ceilalți membri ai cvorumului diaconilor. Așadar, am hotărât să mă duc cu fratele Eyre și am trăit o experiență minunată.
Fratele Eyre a fost un exemplu minunat de dragoste asemănătoare celei a lui Hristos în îndeplinirea responsabilității sale din episcopat de a sprijiniți părinții în vegherea asupra tinerilor și hrănirea lor spirituală. M-a ajutat să pornesc cu dreptul în această nouă episcopie și mi-a fost mentor.
Cu câteva luni înainte ca eu să plec în misiune în anul 1960, fratele Eyre a murit de cancer, la vârsta de 39 de ani. În urma lui, au rămas soția sa și cei cinci copii ai lor, toți sub 16 ani. Fiii lor mai mari, Richard și Chris Eyre, m-au asigurat că, în absența tatălui lor, episcopatele i-au sprijinit și au vegheat asupra lor și asupra fraților și surorilor lor mai mici cu dragoste asemănătoare celei a lui Hristos, fapt pentru care eu sunt recunoscător.
Responsabilitatea principală pentru familiile lor va reveni mereu părinților.4 Președințiile cvorumurilor oferă, de asemenea, sprijin și îndrumare esențiale pentru membrii cvorumurilor ajutându-i să facă din îndatoririle și puterea Preoției aaronice elementul central al vieții lor.5
Astăzi, scopul meu este să mă concentrez asupra episcopilor și consilierilor lor, care pot fi numiți, în mod justificat, „păstori ai turmei Domnului” – cu accentul pe faptul că sunt păstori ai generației care se ridică.6 Este interesant că apostolul Petru s-a referit la Isus Hristos ca fiind „Păstorul și Episcopul sufletelor voastre”7.
Episcopul are cinci responsabilități principale în ceea ce privește faptul de a prezida episcopia.
-
El este înaltul preot care prezidează în episcopie.8
-
El este președintele Preoției aaronice.9
-
El este judecător general.10
-
El coordonează lucrarea de salvare și exaltare, care include faptul de a se îngriji de cei aflați la nevoie.11
-
El supraveghează înregistrările, aspectele financiare și folosirea casei de întruniri.12
În rolul său de înalt preot care prezidează, episcopul este „conducătorul spiritual”13 al episcopiei. El este un „ucenic credincios al lui Isus Hristos”14.
Mai mult, „episcopul coordonează lucrarea de salvare și exaltare în cadrul episcopiei”15. Episcopul trebuie să le desemneze președințiilor cvorumului vârstnicilor și Societății de Alinare ca responsabilități zilnice împărtășirea Evangheliei, întărirea membrilor noi și a celor care revin, slujirea și munca din templu și de întocmire a istoriei familiei.16 Episcopul coordonează această lucrare în consiliul episcopiei și consiliul tinerilor la nivel de episcopie.
În slujirea sa ca păstor, episcopul are rolul crucial de a îndruma generația care se ridică, inclusiv tinerii adulți necăsătoriți, să vină la Hristos.17 Președintele Russell M. Nelson a subliniat rolul determinant al episcopului și al consilierilor săi. Dânsul ne-a învățat că „prima și cea mai importantă responsabilitate [a lor] este de a avea grijă de tinerii băieți și de tinerele fete din episcopia [lor]”.18 Episcopatul sprijină părinții în vegherea asupra copiilor și tinerilor din episcopie și hrănirea lor spirituală. Episcopul și președinta Tinerelor Fete la nivel de episcopie se sfătuiesc împreună. Ei se străduiesc să-i ajute pe tineri să trăiască potrivit standardelor din broșura Pentru întărirea tineretului, să se pregătească pentru a primi rânduieli și să facă și să țină legăminte sacre.
Poate vă întrebați: „De ce este episcopul îndrumat să petreacă atât de mult timp cu tinerii?”. Domnul a organizat Biserica Sa pentru a duce la îndeplinire priorități cruciale. Drept urmare, modul de organizare a Bisericii Sale are o structură în care episcopul are o dublă responsabilitate. El are responsabilitate doctrinară în ceea ce privește episcopia ca întreg, dar și o responsabilitate doctrinară concretă în ceea ce privește cvorumul preoților.19
Tinerii băieți care sunt preoți și tinerele fete de aceeași vârstă cu ei sunt într-o fază foarte importantă a vieții și dezvoltării lor. Într-o perioadă scurtă, ei iau hotărâri care au implicații semnificative pentru toată viața lor. Acestea determină dacă ei vor fi pregătiți pentru templu, pentru a sluji în misiune20, dacă se vor strădui să se căsătorească în templu și dacă vor fi pregătiți pentru lucrarea vieții lor. Aceste hotărâri, odată luate, au implicații spirituale și practice profunde pentru tot restul vieții lor. Stimați episcopi, vă rog să fiți conștienți că un timp relativ scurt petrecut cu un tânăr preot, o tânără fată sau un tânăr adult îi poate ajuta să înțeleagă puterea care le este disponibilă prin ispășirea lui Isus Hristos. Le poate oferi o viziune care va avea o influență profundă asupra întregii lor vieți.
Unul dintre cele mai bune exemple pe care le-am văzut de episcop care a ajutat la oferirea unei asemenea viziuni tinerilor lui a fost episcopul Moa Mahe. El a fost chemat să fie primul episcop al Episcopiei Tongane San Francisco.21 El era un imigrant din Vava‘u, Tonga. Episcopia lui se afla în apropierea aeroportului din San Francisco, California, unde lucra.22
Episcopia avea un număr mare de tineri, cei mai mulți fiind din familii care imigraseră recent în Statele Unite. Episcopul Mahe nu numai că i-a învățat, prin cuvânt și exemplu, cum să fie ucenici neprihăniți ai lui Isus Hristos, dar le-a și oferit o viziune a ceea ce puteau deveni și i-a ajutat să se pregătească pentru templu, misiune, educație și angajare. A slujit aproape opt ani, iar visurile și dorințele sale pentru acești tineri au devenit realitate.
Aproape 90% dintre tinerii băieți din cvorumurile Preoției aaronice au slujit în misiune. Cincisprezece tineri, băieți și fete, au fost primii membri din familiile lor care au mers la facultate.23 S-a întâlnit cu directorul liceului local (care nu este de credința noastră) și au făurit o prietenie și au colaborat în privința ajutorului dat fiecărei persoane tinere pentru a realiza obiective demne și a birui probleme. Directorul mi-a spus că episcopul Mahe l-a ajutat în munca sa cu imigranți, de toate religiile, care întâmpinau greutăți. Tinerii știau că episcopul îi iubea.
Din nefericire, episcopul Mahe a decedat în timpul slujirii sale în calitate de episcop. Nu voi uita niciodată impresionanta și emoționanta ceremonie funerară în memoria sa. Au participat foarte mulți oameni. Corul era compus din peste 35 de membri tineri credincioși care slujiseră în misiune sau care mergeau la facultate și care fuseseră tineri în perioada slujirii lui în calitate de episcop. Unul dintre vorbitori a exprimat sentimentul intens de apreciere din partea tinerilor și tinerilor adulți din episcopia sa. I-a adus un omagiu episcopului Mahe pentru viziunea pe care le-a oferit-o pregătindu-i pentru viață și pentru slujire neprihănită. Dar cel mai important, episcopul Mahe i-a ajutat să-și clădească credința în Domnul Isus Hristos ca temelie a vieții lor.
Acum, stimați episcopi, oriunde ați sluji, în interviurile dumneavoastră și în alte interacțiuni, puteți oferi o asemenea viziune și puteți clădi credință în Isus Hristos. Puteți adresa invitații puternice pentru schimbarea comportamentului, pentru a-i pregăti pentru viață și pentru a-i inspira să stea pe cărarea legămintelor.
Mai mult, puteți ajuta unii tineri care sunt în conflict cu părinții lor din cauza unor lucruri relativ neimportante.24 Într-o perioadă în care tinerii par să aibă cele mai mari conflicte cu părinții lor, cel care le prezidează cvorumul, cel față de care răspund pe plan ecleziastic este și cel la care părinții lor se duc pentru recomandări pentru templu. Acest lucru îl pune pe episcop într-o situație unică de a-i sfătui atât pe tineri, cât și pe părinții lor în momentul în care certurile au provocat o ruptură. Episcopii pot ajuta ambele părți să vadă lucrurile într-o perspectivă eternă și să rezolve problemele importante și mai puțin importante. Noi recomandăm ca episcopii să nu aibă desemnate familii cărora să le slujească, pentru a-și putea concentra timpul și energia asupra slujirii tinerilor și familiilor lor în asemenea situații.25
Știu de un episcop care a reușit să rezolve o ceartă dusă la extrem între un fiu și părinții lui, aducând armonie în căminul lor și un devotament sporit față de Evanghelie. Acest episcop i-a ajutat pe părinți să înțeleagă faptul că a ne strădui să fim ucenici ai lui Isus Hristos este mai important decât modul și timpul exact în care treburile casnice ale familiei sunt îndeplinite.
Pentru a petrece mai mult timp cu tinerii, oriunde ar fi ei, inclusiv la activități sau evenimente școlare, episcopii au fost sfătuiți să delege întâlnirile și timpul de sfătuire cu adulții care pot fi delegate. În timp ce episcopii pot sfătui în cazul problemelor critice și urgente, noi recomandăm ca delegarea sfătuirii constante în cazul problemelor cronice, mai puțin urgente, care nu au de a face cu stabilirea demnității, să fie desemnată membrilor cvorumului vârstnicilor sau membrelor Societății de Alinare – de obicei președințiilor sau fraților, respectiv surorilor care slujesc. Spiritul va îndruma conducătorii26 să aleagă membrii potriviți pentru a se ocupa de această sfătuire. Cei care primesc această însărcinare delegată de sfătuire sunt îndreptățiți să primească revelație. Ei, desigur, trebuie să păstreze mereu totul strict confidențial.
Conducătorii plini de considerație au făcut mereu sacrificii pentru generația care se ridică. Cu acest lucru își petrec membrii episcopatului cea mai mare parte din timpul lor de slujire în Biserică.
Aș dori acum să le spun câteva lucruri, în mod expres, tinerilor, iar apoi episcopilor noștri.
S-ar putea ca mulți dintre voi, tineri prețioși, să nu aveți o viziune clară despre cine sunteți și cine puteți deveni. Dar vă aflați în pragul luării celor mai importante hotărâri din viața voastră. Vă rog să vă sfătuiți atât cu părinții voștri, cât și cu episcopul vostru despre alegerile importante care vă așteaptă. Permiteți-i episcopului să vă fie prieten și sfătuitor.
Noi suntem conștienți că aveți parte de încercări și ispite care vă asaltează din toate direcțiile. Noi, toți, trebuie să ne pocăim zilnic, așa cum ne-a învățat președintele Nelson. Vă rog, vorbiți cu episcopul vostru despre orice lucru în care un judecător general vă poate ajuta să vă puneți viața în ordine cu Domnul, ca pregătire pentru acea „[lucrare măreață]” pe care El o are pentru voi în această ultimă dispensație.27 Așa cum președintele Nelson v-a invitat, vă rog să vă alăturați batalionului tinerilor Domnului!28
Iar acum, mă adresez dumneavoastră, dragi episcopi, în numele conducerii și membrilor Bisericii. Ne exprimăm recunoștința profundă față de dumneavoastră. Cu toate modificările care vi s-a cerut să le faceți în ultimii ani, dragi episcopi, dorim să știți cât de mult vă iubim și vă apreciem. Contribuția dumneavoastră la împărăție este aproape de nedescris. Biserica are 30.900 de episcopi și președinți de ramuri care slujesc în toată lumea.29 Vă cinstim pe fiecare!
Unele cuvinte și chemările sacre pe care le descriu sunt îmbibate cu o semnificație aproape spirituală, transcendentală. Chemarea de episcop se află, cu siguranță, printre cele mai importante astfel de cuvinte. A-L sluji pe Domnul în această calitate este un lucru remarcabil din atât de multe puncte de vedere. Chemarea, susținerea și punerea deoparte a unui episcop este o experiență de neuitat. Pentru mine, se încadrează în numărul mic de evenimente sublime, când vine vorba de gama largă de sentimente și profunzimea sentimentelor pe care le provoacă. Este așezat în mod confortabil în ierarhia evenimentelor prețioase, precum căsătoria și momentul în care cineva devine tată, care nu pot fi descrise în câteva cuvinte.30
Stimați episcopi, noi vă susținem! Stimați episcopi, noi vă iubim! Sunteți cu adevărat păstorii Domnului care au grijă de turma Sa. Domnul nu vă va părăsi în aceste chemări sacre. Despre aceasta depun mărturie, în acest sfârșit de săptămână de Paște, în numele lui Isus Hristos, amin.