Acesta este timpul nostru!
Dumnezeu ne-a trimis chiar aici, chiar acum, în această perioadă decisivă din istorie.
În anul 1978, eram pe un teren de fotbal american într-un stadion arhiplin, cu 65.000 de fani. În fața mea erau câțiva adversari foarte mari, care păreau că vor să mă decapiteze. Era primul meu meci ca fundaș de bază în Liga Națională de Fotbal American și jucam împotriva campioanei Super Bowl din anul precedent. Să fiu sincer, mă întrebam dacă eram suficient de bun pentru a fi pe teren. Am făcut câțiva pași înapoi pentru a arunca prima mea pasă și, în momentul în care am dat drumul mingii, am fost lovit mai puternic decât fusesem lovit vreodată. În acel moment, zăcând sub o grămadă de sportivi masivi, m-am întrebat ce căutam eu acolo. Trebuia să iau o hotărâre. Aveam să las îndoielile să pună stăpânire pe mine sau aveam să găsesc curaj și tărie să mă ridic și să merg mai departe?
Associated Press
La momentul respectiv, nu mi-am dat seama cum avea această experiență să mă pregătească pentru ocazii viitoare. A trebuit să învăț că puteam fi puternic și curajos în fața situațiilor dificile.
Un meci de fotbal american probabil că nu este la fel de important ca încercările pe care le veți întâmpina. În majoritatea cazurilor, nu va exista un stadion plin de oameni care vă urmăresc. Dar hotărârile dumneavoastră curajoase vor avea o însemnătate eternă.
Poate că nu ne simțim întotdeauna pregătiți să facem față încercărilor. Dar Tatăl nostru Ceresc ne vede ca făuritori neînfricați ai împărăției Sale. De aceea ne-a trimis aici în această cea mai decisivă perioadă din istoria lumii. Acesta este timpul nostru!
Ascultați ce a spus președintele Russell M. Nelson la scurt timp după ce a devenit președintele Bisericii: „Salvatorul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos, va înfăptui unele dintre cele mai mărețe lucrări ale Sale, începând de acum și până când va veni din nou. Vom vedea semne miraculoase că Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Hristos, prezidează asupra acestei Biserici cu măreție și slavă” („Revelație pentru Biserică, revelație pentru viața noastră”, Liahona, mai 2018, p. 96).
Cele mai mărețe lucrări? Semne miraculoase? Cum vor fi acestea? Ce rol vom avea noi și cum vom înțelege ce să facem? Nu cunosc toate răspunsurile, dar știu că Domnul are nevoie ca noi să fim pregătiți! Exercitarea în mod demn a puterii preoției nu a fost niciodată mai crucială.
Îl credem noi pe profetul lui Dumnezeu? Ne putem găsi și împlini destinul? Da, putem, și da, trebuie, pentru că acesta este timpul nostru!
Când auzim istorisiri despre slujitorii puternici ai lui Dumnezeu care au trăit înaintea noastră – cum ar fi Moise, Maria, Moroni, Alma, Estera, Iosif și mulți alții – acestea par extraordinare. Dar ei nu au fost atât de diferiți de noi. Au fost oameni obișnuiți care s-au confruntat cu încercări. Au avut încredere în Domnul. Au făcut alegerile drepte în momente decisive. Și, cu credință în Isus Hristos, au îndeplinit lucrările care le-au fost cerute în timpul lor.
Goodsalt
Gândiți-vă la Iosua, eroul din Vechiul Testament. El l-a urmat cu dedicare pe Moise, unul dintre cei mai mari conducători din istorie. După plecarea lui Moise, a venit vremea lui Iosua. El era menit să-i conducă pe copiii lui Israel pe pământul făgăduit. Cum avea să facă el aceasta? Iosua se născuse și crescuse în robie în Egipt. El nu a avut un manual sau o prezentare video cu instrucțiuni care să-l ajute. N-a avut nici măcar un telefon inteligent! Dar a avut această promisiune din partea Domnului:
„Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.
Întărește-te și îmbărbătează-te” (Iosua 1:5-6).
Pe când eram proaspăt chemat în oficiul de Cei Șaptezeci și nu aveam experiență în acest oficiu, am primit un apel telefonic urgent de la Biroul Primei Președinții, în care am fost întrebat dacă aș putea să-l reprezint pe profet vizitând imediat un tânăr care se afla la spital. Numele tânărului era Zach. El se pregătea să fie misionar, dar suferise un accident și avea un traumatism cranian grav.
În timp ce conduceam spre spital, mintea mea se frământa. O însărcinare în numele profetului – glumești? Cu ce mă voi confrunta? Cum îl voi ajuta pe acest tânăr? Am suficientă credință? Rugăciunea fierbinte și cunoașterea faptului că dețineam autoritatea sfintei preoții au devenit ancorele mele.
Când am ajuns, Zach zăcea pe un pat de spital. Un infirmier era pregătit să-l ducă în grabă în sala de operații, ca medicii să-i poată reduce presiunea intracraniană. M-am uitat la mama lui înlăcrimată și la un tânăr prieten speriat care stătea lângă ea și am știut clar că Zach avea nevoie de o binecuvântare a preoției. Prietenul lui primise recent Preoția lui Melhisedec, așadar l-am rugat să mă ajute. Am simțit puterea preoției în timp ce, cu umilință, i-am dat lui Zach o binecuvântare. Apoi, a fost dus în grabă la operație și un sentiment de pace a confirmat că Salvatorul va gestiona lucrurile potrivit înțelepciunii Sale.
Personalul medical a făcut o ultimă radiografie înainte de a efectua prima incizie. Ei au descoperit, spre uimirea lor, că nu mai era necesară nicio operație.
După multă terapie, Zach a învățat să meargă și să vorbească din nou. A slujit cu succes în misiune și, acum, are o familie frumoasă.
Desigur, rezultatul nu este întotdeauna acesta. Am dat alte binecuvântări ale preoției cu aceeași credință și Domnul nu a oferit vindecare completă în această viață. Avem încredere în scopurile Sale și lăsăm rezultatele în seama Sa. Nu putem alege întotdeauna rezultatul acțiunilor noastre, dar putem alege să fim pregătiți să acționăm.
Este posibil ca Prima Președinție să nu vă ceară niciodată să-i reprezentați într-o situație în care viața cuiva este în pericol. Dar, în calitate de reprezentanți ai Domnului, ni se cere tuturor să facem lucruri care schimbă viața. El nu ne va părăsi. Acesta este timpul nostru!
Petru, apostolul senior al Salvatorului, se afla într-o corabie pe mare când L-a văzut pe Isus mergând pe apă. A vrut să I se alăture și Salvatorul a spus: „Vino!”. În mod miraculos și având curaj, Petru a renunțat la siguranța bărcii și a început să meargă către Salvator. Dar, când Petru s-a concentrat asupra vântului care era tare, credința lui s-a clătinat. „S-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: «Doamne, scapă-mă!». Îndată, Isus a întins mâna și l-a apucat.” (Vedeți Matei 14:22-33.)
Când vânturile bat în viața noastră, asupra a ce ne concentrăm? Aduceți-vă aminte, întotdeauna există o sursă sigură de tărie și curaj. Brațele lui Isus se întind spre noi, la fel cum s-au întins către Petru. Pe măsură ce ne întindem brațele spre El, El ne va salva cu dragoste. Noi suntem ai Săi. El a spus: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu” (Isaia 43:1). El va avea întâietate în viața dumneavoastră dacă Îi permiteți. Alegerea vă aparține. (Vedeți Russell M. Nelson, „Să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră”, Liahona, nov. 2020, p. 92-95.)
La sfârșitul vieții sale, Iosua și-a îndemnat poporul: „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți… cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Datorită alegerilor pe care le-a făcut să-I slujească Domnului, Iosua a devenit un mare conducător în vremea sa. Dragii mei prieteni, acesta este timpul nostru! Iar alegerile pe care le facem ne vor hotărî destinul [vedeți Thomas S. Monson, „Decisions Determine Destiny” (seară la gura sobei organizată în cadrul Universității Brigham Young, 6 nov. 2005), speeches.byu.edu].
În timp ce slujeam în calitate de episcop, am avut un motto în episcopia noastră: Alegerile bune înseamnă fericire – eternă. Tinerii treceau pe lângă mine pe hol spunând: „Stimate episcop, eu fac alegeri bune!”. Acesta este visul unui episcop!
Ce înțelegem prin „alegeri bune”? Cineva L-a întrebat odată pe Isus: „Care este cea mai mare poruncă din Lege?”. El a răspuns:
„«Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău».
Aceasta este cea dintâi, și cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți»” (Matei 22:36-39).
Nu știu ce părere aveți, dar eu, când citesc aceste două mari porunci, identific o a treia poruncă: să te iubești pe tine însuți.
V-ați gândit vreodată la iubirea de sine ca fiind o poruncă? Îi putem iubi cu adevărat pe Dumnezeu și pe copiii Săi dacă nu ne iubim pe noi înșine?
Un conducător înțelept a sfătuit recent un bărbat care încerca să învingă efectele alegerilor distructive făcute pe parcursul anilor. Bărbatului îi era rușine, îndoindu-se că era demn de dragostea cuiva.
Conducătorul lui i-a spus: „Domnul te cunoaște, te iubește și este mulțumit [de] tine și de pașii curajoși pe care îi faci”. Dar, apoi, a adăugat: „[Tu] ai nevoie să auzi porunca de a te iubi pe tine însuți, ca să poți simți dragostea [lui Dumnezeu] și să-i poți iubi pe alții”.
Când acest frate a auzit acel sfat, a privit viața cu alți ochi. Ulterior, el a spus: „Mi-am petrecut întreaga viață încercând să găsesc pace și acceptare. Am căutat aceste lucruri în multe locuri greșite. Numai în dragostea Tatălui Ceresc și în Salvator pot găsi alinare. Știu că Ei doresc ca eu să mă iubesc pe mine însumi; chiar este singurul mod în care pot simți dragostea Lor pentru mine”.
Tatăl nostru Ceresc dorește ca noi să ne iubim pe noi înșine – nu pentru a deveni mândri sau egoiști, ci pentru a ne vedea pe noi înșine așa cum ne vede El: noi suntem copiii Săi prețioși. Când acest adevăr ne pătrunde adânc în inimă, dragostea noastră pentru Dumnezeu crește. Când ne privim cu respect sincer, inima ne este deschisă să-i tratăm și pe alții în același fel. Cu cât ne recunoaștem mai mult valoarea divină, cu atât înțelegem mai bine următorul adevăr divin: Dumnezeu ne-a trimis chiar aici, chiar acum, în această perioadă decisivă din istorie, ca să putem face cel mai mult bine posibil cu talentele și darurile pe care le avem. Acum este timpul nostru! [Vedeți Russell M. Nelson, „Să devenim oameni ai mileniului adevărați” (adunare de devoțiune pentru tineri adulți din întreaga lume, 10 ian. 2016), broadcasts.ChurchofJesusChrist.org.]
Joseph Smith ne-a învățat că toți profeții, din toate veacurile, „au privit înainte anticipând cu bucurie ziua în care trăim noi… ei au cântat, au scris și au profețit despre aceste vremuri ale noastre… noi suntem poporul favorizat, pe care Dumnezeu l-a ales să ducă la împlinire slava zilelor din urmă” [Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 195].
Pe măsură ce vă confruntați cu încercări zilnice, aduceți-vă aminte această asigurare oferită de vârstnicul Jeffrey R. Holland: „Avem atât de multe pe umeri, dar va fi o experiență glorioasă și de succes… Victoria din această ultimă confruntare a fost deja declarată. Victoria este deja consemnată în cărți… în scripturi!” [„Be Not Afraid, Only Believe” (cuvântare adresată învățătorilor de religie din cadrul Sistemului Educațional al Bisericii, 6 febr. 2015), broadcasts.ChurchofJesusChrist.org].
În acest frumos sfârșit de săptămână de Paște, permiteți-mi să fac o invitație de a ne ruga cu toții să ne recunoaștem și să ne acceptăm rolurile individuale pe măsură ce ne pregătim pentru ziua glorioasă în care Salvatorul va veni din nou. Domnul ne iubește mai mult decât putem înțelege și va răspunde la rugăciunile noastre! Fie că suntem pe un teren de fotbal american, într-o cameră de spital sau în oricare alt loc, putem fi o parte importantă a acestor evenimente remarcabile – pentru că acesta este timpul nostru! În numele lui Isus Hristos, amin.