Conferința generală
Ce a făcut Salvatorul nostru pentru noi?
Conferința Generală, aprilie 2021


12:44

Ce a făcut Salvatorul nostru pentru noi?

Isus Hristos a făcut tot ce este esențial pentru călătoria noastră prin viața muritoare către destinul rezumat în planul Tatălui nostru Ceresc.

În cadrul unei adunări de sâmbătă seara a unei conferințe de țăruș din urmă cu mulți ani, am întâlnit o femeie care a spus că prietenii ei au rugat-o să se întoarcă la biserică după mulți ani de inactivitate, dar că ea nu se putea gândi la niciun motiv pentru care să facă aceasta. Pentru a o încuraja, i-am spus: „Dacă vă gândiți la toate lucrurile pe care Salvatorul le-a făcut pentru dumneavoastră, aveți multe motive să vă întoarceți pentru a-L preaslăvi și a-I sluji”. Am fost uimit de răspunsul ei: „Ce-a făcut El pentru mine?”.

A Doua Venire

Ce a făcut Isus Hristos pentru fiecare dintre noi? El a făcut tot ce este esențial pentru călătoria noastră prin viața muritoare către destinul rezumat în planul Tatălui nostru Ceresc. Voi vorbi despre patru dintre aspectele principale ale acelui plan. În fiecare dintre acestea, Singurul Său Fiu Născut, Isus Hristos, este personajul principal. Motivul din spatele tuturor acestora este „dragostea lui Dumnezeu care se răsfrânge în inimile copiilor oamenilor; de aceea, ea este de dorit mai presus de toate lucrurile” (1 Nefi 11:22).

I.

Fiind chiar înainte de duminica Paștelui, este potrivit să vorbesc mai întâi despre învierea lui Isus Hristos. Învierea din morți este pilonul personal de susținere al credinței noastre. Adaugă însemnătate doctrinei noastre, motivație comportamentului nostru și speranță pentru viitorul nostru.

Deoarece credem descrierile din Biblie și din Cartea lui Mormon despre învierea lui Isus Hristos, în adevăratul ei sens, acceptăm și numeroasele învățături scripturale conform cărora de o înviere asemănătoare vor avea parte toți muritorii care au trăit vreodată pe acest pământ.1 Isus ne-a învățat: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” (Ioan 14:19). Și, apostolii Săi au propovăduit că „morții vor învia nesupuși putrezirii” și că „trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire” (1 Corinteni 15:52, 54).

Învierea

Dar, învierea ne oferă mai mult decât această asigurare a nemuririi. Ne schimbă modul în care vedem viața muritoare.

Învierea ne oferă perspectiva și tăria de a îndura încercările vieții muritoare pe care le înfruntăm, fiecare dintre noi și cei pe care îi iubim. Ne oferă un mod nou de a vedea deficiențele de natură fizică, mintală sau emoțională pe care le avem din naștere sau de care avem parte pe parcursul vieții muritoare. Ne oferă tăria de a îndura întristări, eșecuri și frustrări. Pentru că fiecare dintre noi are învierea asigurată, știm că aceste deficiențe și opoziții din viața muritoare sunt doar temporare.

Învierea ne oferă, de asemenea, o putere stimulatoare de a ține poruncile lui Dumnezeu în timpul vieții noastre muritoare. Când ne vom ridica din morți și vom înainta către profețita noastră judecată finală, vom dori să ne fi pregătit pentru cele mai alese binecuvântări promise ființelor înviate.2

Putem trăi pentru totdeauna ca familie.

Mai mult, promisiunea că învierea poate include ocazia de a fi împreună cu membrii familiei noastre – soț, soție, copii, părinți și urmași – este o încurajare puternică de a ne îndeplini responsabilitățile în cadrul familiei în timpul vieții muritoare. De asemenea, ne ajută să trăim, împreună, în dragoste în această viață și ne alină atunci când ne mor cei dragi. Noi știm că aceste despărțiri din viața muritoare sunt doar temporare și așteptăm cu nerăbdare viitoare reuniuni și asocieri pline de bucurie. Învierea ne oferă speranță și tăria de a fi răbdători în timp ce așteptăm. De asemenea, ne pregătește ca, dând dovadă de curaj și demnitate, să ne înfruntăm propria moarte – chiar și o moarte care ar putea fi numită prematură.

Toate aceste efecte ale învierii fac parte din primul răspuns la întrebarea: „Ce a făcut Isus Hristos pentru mine?”.

II.

Pentru cei mai mulți dintre noi, ocazia de a fi iertați de păcatele noastre reprezintă însemnătatea majoră a ispășirii lui Isus Hristos. Preaslăvind, cântăm cu pioșenie:

„El sânge prețios Și-a dat,

El Și-a oferit viața.

Nevinovat, S-a sacrificat,

Lumea pentru a salva”3.

Salvatorul și Mântuitorul nostru a îndurat suferințe incomprehensibile pentru a deveni jertfa pentru păcatele tuturor muritorilor care se pocăiesc. Acest sacrificiu ispășitor a oferit măsura supremă a binelui, mielul pur fără cusur, pentru măsura supremă a răului, păcatele lumii întregi. A deschis, pentru fiecare dintre noi, ușa pentru a fi curățați de păcatele personale, astfel încât să putem fi reprimiți în prezența lui Dumnezeu, Tatăl nostru Etern. Această ușă deschisă este pusă la dispoziția tuturor copiilor lui Dumnezeu. Preaslăvind, cântăm:

„Și mă minunez că El Însuși S-a oferit.

Pentru a elibera al meu mândru spirit

Divina Lui dragoste mie să-mi dăruie”4.

Efectul magnific și incomprehensibil al ispășirii lui Isus Hristos se bazează pe dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Ea confirmă declarația Sa, anume că „valoarea sufletelor” – a fiecăruia în parte – „este mare înaintea lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 18:10). În Biblie, Isus Hristos a explicat aceasta în termenii dragostei Tatălui nostru Ceresc: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16). Într-o revelație din zilele noastre, Mântuitorul nostru Isus Hristos a declarat că El „a iubit atât de mult lumea, încât Și-a dat Propria Sa viață pentru ca toți care vor crede să poată deveni fiii lui Dumnezeu” (Doctrină și legăminte 34:3).

Nu este de mirare, atunci, că volumul de scripturi Cartea lui Mormon: un alt testament al lui Isus Hristos se încheie cu învățătura că, pentru a deveni „perfecți” și „sfințiți în Hristos”, noi trebuie „[să-L iubim] pe Dumnezeu cu toată puterea, mintea și tăria [noastră]” (Moroni 10:32-33). Planul Său motivat de dragoste trebuie primit cu dragoste.

III.

Ce altceva a făcut Salvatorul nostru Isus Hristos pentru noi? Prin învățăturile profeților Săi și prin slujirea Sa personală, Isus ne-a învățat planul salvării. Acest plan cuprinde crearea, scopul vieții, necesitatea opoziției și darul libertății de a alege. El ne-a învățat, de asemenea, poruncile și legămintele față de care trebuie să ne supunem și rânduielile de care trebuie să avem parte pentru a ne duce înapoi la Părinții noștri Cerești.

Cuvântarea de pe munte

În Biblie, citim învățătura Sa: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). Și, în revelațiile din zilele noastre, citim: „Iată, Eu sunt Isus Hristos… o lumină care nu poate fi ascunsă în întuneric” (Doctrină și legăminte 14:9). Dacă urmăm învățăturile Sale, El ne luminează cărarea în această viață și ne asigură destinul în cea de după.

Deoarece ne iubește, El ne provoacă să ne concentrăm asupra Sa, în loc să ne concentrăm asupra lucrurilor acestei lumi muritoare. În măreața Sa cuvântare despre pâinea vieții, Isus a propovăduit că noi nu trebuie să fim printre cei care sunt cei mai atrași de lucrurile lumii – lucrurile care susțin viața pe pământ, dar care nu oferă nicio hrănire către viața eternă.5 Isus ne-a invitat din nou și din nou și din nou: „[Veniți] după Mine”6.

IV.

În cele din urmă, Cartea lui Mormon ne învață că, în cadrul ispășirii Sale, Isus Hristos „[a răbdat] dureri și suferințe și ispite de toate felurile: și aceasta pentru ca să fie împlinit cuvântul, acela care spune că El va lua asupra Lui durerile și bolile poporului Său” (Alma 7:11).

De ce a suferit Salvatorul nostru aceste încercări „de toate felurile” ale vieții muritoare? Alma a explicat: „Și El va lua moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morții care leagă poporul Său; și va lua asupra Lui infirmitățile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce privește trupul, ca El să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute [ceea ce înseamnă să-i aline] pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:12).

Hristos în Ghetsimani

Salvatorul nostru simte și cunoaște ispitele noastre, greutățile noastre, durerile noastre și suferințele noastre, căci El, de bunăvoie, le-a trăit pe toate ca parte a ispășirii Sale. Alte scripturi afirmă aceasta. În Noul Testament se declară: „Prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți” (Evrei 2:18). Isaia propovăduiește: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor” (Isaia 41:10). Cei care suferă de orice fel de infirmități în viața muritoare trebuie să-și aducă aminte că Salvatorul nostru a avut parte, de asemenea, de acel gen de durere și că, prin ispășirea Sa, El ne oferă, fiecăruia în parte, tăria de a o suporta.

Profetul Joseph Smith a rezumat toate acestea în al treilea articol de credință al nostru: „Noi credem că, prin ispășirea lui Hristos, toți oamenii pot fi salvați supunându-se legilor și rânduielilor Evangheliei”.

„Ce a făcut Isus Hristos pentru mine?”, a întrebat acea soră. În cadrul planului Tatălui nostru Ceresc, El „a creat cerurile și pământul” (Doctrină și legăminte 14:9) pentru ca fiecare dintre noi să poată trăi experiența vieții muritoare necesară pentru a ne căuta destinul divin. Ca parte a planului Tatălui, învierea lui Isus Hristos a biruit moartea pentru a ne asigura fiecăruia nemurirea. Sacrificiul ispășitor al lui Isus Hristos ne oferă fiecăruia ocazia să ne pocăim de păcatele noastre și să ne întoarcem curați în căminul nostru ceresc. Poruncile și legămintele Sale ne arată calea, iar preoția Sa oferă autoritatea de a înfăptui rânduielile care sunt esențiale pentru a atinge acel destin. Și, Salvatorul nostru a trăit, de bunăvoie, toate durerile și infirmitățile vieții muritoare, pentru ca El să știe cum să ne întărească în suferințele noastre.

Isus Hristos

Isus Hristos a făcut toate acestea deoarece El îi iubește pe toți copiii lui Dumnezeu. Dragostea este motivația pentru toate acestea și așa a fost încă de la început. Dumnezeu ne-a spus, în revelații din zilele noastre, că „El a făcut… parte bărbătească și parte femeiască, după chipul… Lui… și le-a dat lor porunci ca să-L iubească și să-L slujească pe El” (Doctrină și legăminte 20:18-19).

Eu depun mărturie despre toate acestea și mă rog ca noi, toți, să ne aducem aminte ce a făcut Salvatorul nostru pentru fiecare dintre noi și ca noi să-L iubim și să-I slujim, în numele lui Isus Hristos, amin.