Ce învățăm și nu vom uita niciodată
Dacă vă gândiți cu pioșenie la viața dumneavoastră, cred că veți vedea multe modalități în care Domnul v-a îndrumat în această perioadă dificilă.
Dragii mei frați, am așteptat cu nerăbdare această adunare virtuală cu dumneavoastră. Ultima oară când am desfășurat o sesiune a preoției în cadrul conferinței generale a fost în luna aprilie a anului 2019. S-au întâmplat multe în ultimii doi ani! Unii dintre dumneavoastră ați pierdut persoane dragi. Alții ați pierdut locuri de muncă, surse de venit sau sănătatea. Iar alții au pierdut sentimentul de pace sau speranță în ceea ce privește viitorul. Inima mea este alături de fiecare dintre dumneavoastră care a avut astfel de pierderi sau altele. Mă rog, în mod constant, ca Domnul să vă aline. Pe măsură ce continuați să Îl lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră, știu că El este la fel de optimist cu privire la viitorul dumneavoastră cum a fost mereu.
În mijlocul pierderilor pe care le-am suferit, sunt, de asemenea, câteva lucruri pe care le-am dobândit. Unii au dobândit o credință mai profundă în Tatăl nostru Ceresc și în Fiul Său, Isus Hristos. Mulți au descoperit o perspectivă nouă cu privire la viață – chiar o perspectivă eternă. Este posibil să fi descoperit că aveți relații mai puternice cu cei dragi și cu Domnul. Sper că ați descoperit o capacitate sporită de a-L asculta și de a primi revelație personală. Încercările grele oferă deseori ocazii de a progresa care nu ar fi apărut în niciun alt fel.
Gândiți-vă la ultimii doi ani. Cum ați progresat? Ce ați învățat? Inițial v-ați putea dori să vă întoarceți în anul 2019 și să rămâneți acolo! Dar, dacă vă gândiți cu pioșenie la viața dumneavoastră, cred că veți vedea multe modalități în care Domnul v-a îndrumat în această perioadă dificilă, ajutându-vă să deveniți oameni mai devotați, mai convertiți – adevărați oameni ai lui Dumnezeu.
Știu că Domnul are planuri mărețe și minunate pentru noi – individual și colectiv. Cu răbdare și compasiune, El spune:
„Voi sunteți copii mici și voi nu ați înțeles încă ce mari sunt binecuvântările pe care Tatăl… le-a pregătit pentru voi;
Și voi nu puteți suporta toate lucrurile acum; totuși, îndrăzniți, pentru că Eu vă voi conduce”1.
Dragii mei frați, depun mărturie că El, într-adevăr, ne-a condus și ne conduce pe măsură ce căutăm să-L ascultăm. El dorește să progresăm și să învățăm chiar prin – poate în special prin – adversități.
Adversitatea este un mare învățător. Ce ați învățat dumneavoastră în ultimii doi ani, de care doriți să vă aduceți aminte mereu? Răspunsurile dumneavoastră vor fi unice pentru situația dumneavoastră, dar permiteți-mi să sugerez patru lecții pe care sper că le-am învățat cu toții și că nu le vom uita niciodată.
Lecția 1: Căminul este centrul credinței și al preaslăvirii
Deseori, când Domnul ne avertizează cu privire la pericolele din ultimele zile, El ne și sfătuiește: „Stați în locuri sfinte și nu vă clintiți”2. Aceste „locuri sfinte” includ, cu siguranță, templele și casele de întruniri ale Domnului. Dar, pe măsură ce abilitatea noastră de a ne aduna în aceste locuri a fost restricționată în diverse moduri, noi am învățat că unul dintre cele mai sfinte locuri de pe pământ este căminul – da, chiar căminul dumneavoastră.
Frați, dumneavoastră dețineți preoția lui Dumnezeu. „Drepturile preoției sunt legate inseparabil de puterile cerului.”3 Dumneavoastră și membrii familiei dumneavoastră ați primit rânduieli ale preoției. „Puterea divinității se manifestă în rânduielile [preoției].”4 Acea putere vă este disponibilă dumneavoastră și familiei dumneavoastră în propriul cămin pe măsură ce țineți legămintele pe care le-ați făcut.5
În urmă cu 185 de ani, chiar în această zi, în data de 3 aprilie 1836, Ilie a restaurat cheile preoției care permit ca familiile noastre să fie pecetluite pentru totdeauna. De aceea ați avut un sentiment atât de bun când ați administrat împărtășania în căminul dumneavoastră. În ce mod credeți că i-a influențat pe membrii familiei dumneavoastră să vă vadă pe dumneavoastră, tatăl, bunicul, soțul, fiul sau fratele lor, administrând această rânduială sfântă? Ce veți face pentru a păstra acel sentiment sacru în familia dumneavoastră?
Poate simțiți că mai aveți de lucru pentru a face, cu adevărat, din căminul dumneavoastră un sanctuar al credinței. Dacă este așa, vă rog s-o faceți! Dacă sunteți căsătorit, sfătuiți-vă cu soția dumneavoastră ca parteneră a dumneavoastră egală în această lucrare esențială. Există puține preocupări mai importante decât acesta. De acum și până va veni Domnul din nou, căminele noastre, ale tuturor, trebuie să fie locuri de liniște și siguranță.6
Atitudinile și faptele care invită Spiritul vor duce la mai multă sfințenie în căminul dumneavoastră. La fel de sigur este faptul că sfințenia va dispărea dacă există ceva în comportamentul sau mediul dumneavoastră care ofensează Spiritul Sfânt, căci, atunci, „cerurile se retrag”7.
V-ați întrebat vreodată de ce dorește Domnul ca noi să facem din căminele noastre centrul învățării Evangheliei și trăirii conform Evangheliei? Nu este doar pentru a ne pregăti pentru o pandemie și a ne ajuta în timpul uneia. Restricțiile actuale privind adunările vor înceta în cele din urmă. Cu toate acestea, dedicarea dumneavoastră de a face din propriul cămin sanctuarul dumneavoastră primar al credinței nu trebuie să se termine niciodată. Pe măsură ce credința și sfințenia se diminuează în această lume decăzută, nevoia dumneavoastră de locuri sfinte va crește. Vă îndemn să continuați să faceți din căminele dumneavoastră un loc, cu adevărat, sfânt „și să nu vă clintiți”8 din urmărirea acestui obiectiv esențial.
Lecția 2: Avem nevoie unii de alții
Dumnezeu dorește să conlucrăm și să ne ajutăm unii pe alții. De aceea El ne trimite pe pământ în cadrul familiilor și ne organizează în episcopii și țăruși. De aceea El ne cere să slujim și să ne ajutăm unii pe alții. De aceea El ne cere să trăim în lume, dar să nu fim ai lumii.9 Putem realiza mult mai multe împreună decât singuri.10 Planul fericirii întocmit de Dumnezeu ar fi zădărnicit dacă prețioșii Săi copii ar rămâne izolați unii de alții.
Pandemia recentă a fost unică prin aceea că a influențat toți oamenii din lume practic în același timp. Deși unii au suferit mai mult decât alții, noi, toți, am fost încercați într-un fel. Din această cauză, încercarea noastră comună are potențialul de a ajuta la unirea copiilor lui Dumnezeu așa cum nu s-a mai întâmplat niciodată. Așadar, întreb, v-a apropiat această încercare comună mai mult de cei din jur – de frații și surorile dumneavoastră de peste stradă și de cei din întreaga lume?
În această privință, cele două mari porunci ne pot îndruma: prima, să-L iubim pe Dumnezeu și, a doua, să ne iubim aproapele.11 Ne arătăm dragostea slujind.
Dacă știți pe cineva care este singur, ajutați-l – chiar dacă și dumneavoastră vă simțiți singuri. Nu trebuie să aveți un motiv, un mesaj sau o treabă de rezolvat. Pur și simplu, salutați și arătați-vă dragostea. Mijloacele tehnice vă pot ajuta. Fie că suntem în pandemie sau nu, fiecare copil prețios al lui Dumnezeu trebuie să știe că nu este singur!
Lecția 3: Cvorumul dumneavoastră al preoției este menit să fie mai mult decât doar o adunare
În timpul pandemiei, pentru o perioadă, adunările de duminica ale cvorumului au fost anulate. Unele cvorumuri se pot întâlni acum în mediul virtual. Cu toate acestea, lucrarea pe care Domnul a dat-o cvorumurilor preoției nu a fost niciodată menită să fie restrânsă la o adunare. Adunările sunt doar o mică parte din ceea ce este menit un cvorum să fie și ceea ce poate să facă.
Frații mei din cadrul Preoției aaronice și cvorumurilor vârstnicilor, lărgiți-vă viziunea cu privire la motivele pentru care avem cvorumuri. Cum dorește Domnul să folosiți cvorumul dumneavoastră pentru a realiza lucrarea Sa – acum? Căutați revelație de la Domnul. Fiți umili! Cereți! Ascultați! Dacă ați fost chemați să conduceți, sfătuiți-vă atât în cadrul președinției, cât și cu membrii cvorumului. Indiferent care vă este oficiul preoției sau chemarea, lăsați-L pe Dumnezeu să aibă întâietate în dedicarea dumneavoastră în calitate de membru al cvorumului și în slujirea dumneavoastră. Simțiți cu bucurie neprihănirea pe care o veți aduce pe măsură ce sunteți „[angajați] cu sârguință într-o cauză bună”12. Cvorumurile au ocazia unică de a accelera adunarea lui Israel de ambele părți ale vălului.
Lecția 4: Îl ascultăm mai bine pe Isus Hristos când suntem liniștiți
Trăim într-o perioadă despre care s-a profețit cu mult timp în urmă, în care „toate lucrurile vor fi tulburate; și cu siguranță, oamenii își vor da inimile; pentru că groaza se va abate asupra tuturor oamenilor”13. Acest lucru a fost adevărat înainte de pandemie și va fi adevărat și după aceasta. Tulburarea din lume va continua să crească. În schimb, glasul Domnului nu este „glasul unui zgomot tumultuos, ci… [este] un glas liniștit, de o blândețe deplină, ca… o șoptire care [pătrunde] chiar până în suflet”14. Pentru a auzi acest glas liniștit, și dumneavoastră trebuie să fiți liniștiți!15
O perioadă, pandemia a dus la anularea unor activități care, în mod normal, ne-ar umple viața. În curând, este posibil să putem alege să umplem din nou acel timp cu zgomotul și tulburarea lumii. Sau ne putem folosi timpul să ascultăm glasul Domnului, șoptindu-ne îndrumarea, alinarea și pacea Sa. Timpul petrecut în liniște este un timp sacru – timp care va înlesni primirea revelației personale și va insufla pace.
Stabiliți să aveți timp să stați cu dumneavoastră înșivă și cu cei dragi. Deschideți-vă inima către Dumnezeu în rugăciune. Făceți-vă timp să vă cufundați în scripturi și să preaslăviți în templu.
Dragii mei frați, sunt multe lucruri pe care Domnul dorește ca noi să le învățăm din experiențele noastre din timpul acestei pandemii. Am enumerat doar patru. Vă invit să vă faceți propria listă, să o analizați cu grijă și să o împărtășiți celor pe care îi iubiți.
Viitorul este strălucitor pentru poporul lui Dumnezeu care face și ține legăminte.16 Domnul îi va chema din ce în ce mai mult pe slujitorii Săi care dețin, în mod demn, preoția să binecuvânteze, să aline și să întărească omenirea și să ajute la pregătirea lumii și a oamenilor pentru a Doua Sa Venire. Este spre binele fiecăruia dintre noi să fim la înălțimea rânduirii sacre pe care am primit-o. Putem face aceasta! Depun mărturie astfel, exprimându-mi dragostea față de fiecare dintre dumneavoastră, dragii mei frați, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.