Mesajul Primei Preşedinţii, ianuarie 2010
Rezistaţi încă puţin
Una dintre lecţiile trainice ale perioadei din Kirtland este aceea că spiritele noastre au nevoie de hrană în mod constant. Trebuie să urmăm învăţăturile Domnului în fiecare zi dacă vrem să rezistăm adversităţii cu care toţi trebuie să ne confruntăm.
Vara trecută, soţia mea şi cu mine ne-am dus nepoţii gemeni în Kirtland, Ohio. Pentru noi, a fost o ocazie specială şi preţioasă de a petrece timpul cu ei înainte să plece în misiune.
În timpul vizitei noastre acolo, am învăţat să înţelegem mai bine condiţiile în care au trăit profetul Joseph Smith şi sfinţii din Kirtland. Acea perioadă a istoriei Bisericii este cunoscută drept una plină de încercări aspre, dar şi de binecuvântări extraordinare.
În Kirtland, Domnul a oferit unele dintre cele mai remarcabile manifestări cereşti şi daruri spirituale de care a avut parte omenirea vreodată. Şaizeci şi cinci de secţiuni din Doctrină şi legăminte au fost primite în Kirtland şi în împrejurimi – revelaţii care au adus o nouă lumină şi cunoaştere asupra subiectelor precum a Doua Venire, grija faţă de cei nevoiaşi, planul salvării, autoritatea preoţiei, Cuvântul de înţelepciune, zeciuiala, templul şi legea consacrării.1
A fost o perioadă de creştere spirituală fără egal. Spiritul lui Dumnezeu ardea, într-adevăr, ca focul. Moise, Ilie şi multe alte fiinţe cereşti au apărut în această vreme, inclusiv Tatăl nostru Ceresc şi Fiul Său, Salvatorul lumii, Isus Hristos.2
Una dintre numeroasele revelaţii pe care le-a primit Joseph în Kirtland a fost cea numită „frunza de măslin… culeasă din Arborele Paradisului, mesajul de pace al Domnului pentru noi” (introducere la D&L 88). Această revelaţie remarcabilă cuprinde invitaţia sublimă: „Apropiaţi-vă de Mine şi am să Mă apropii de voi; căutaţi-Mă cu toată sârguinţa şi Mă veţi găsi” (D&L 88:63). Când sfinţii din Kirtland se apropiau de Domnul, El se apropia, într-adevăr, de ei, revărsând binecuvântările Cerului asupra capetelor celor credincioşi.
O revărsare spirituală
Poate că apogeul acestor manifestări spirituale a avut loc în timpul dedicării templului din Kirtland, la data de 27 martie 1836. Printre cei prezenţi se afla şi William Draper, în vârstă de 28 de ani, care a descris acea zi drept o „zi a Cincizecimii”. El a scris: „A avut loc o asemenea revărsare a Spiritului Domnului, încât cuvintele nu-mi sunt suficiente pentru a o descrie în întregime în scris sau pentru a o exprima verbal. Dar voi spune, aici, că Spiritul a fost revărsat şi a venit ca un vânt puternic şi rapid şi a umplut încăperea, astfel încât mulţi dintre cei prezenţi au vorbit în limbi, au avut viziuni, au văzut îngeri, au profeţit şi au avut, în general, experienţa unei bucurii cum nu mai avusese parte această generaţie”.3
Aceste manifestări spirituale nu s-au limitat doar la cei aflaţi înăuntrul templului, căci „oamenii din apropiere au venit alergând (auzind un sunet neobişnuit dinăuntru şi văzând o lumină strălucitoare ca un stâlp de foc care stătea deasupra templului) şi au fost uimiţi de ceea ce se petrecea”.4
Lorenzo Snow (1814–1901), care a devenit, mai târziu, preşedinte al Bisericii, locuia în Kirtland în acea perioadă binecuvântată. El a remarcat: „Ne-am fi închipuit că, după primirea acestor manifestări minunate, nicio ispită nu ar fi putut să-i înfrângă pe sfinţi”.5
Dar, desigur, experienţele spirituale măreţe nu ne scutesc de opoziţie şi de încercări. La doar câteva luni de la dedicarea templului, Statele Unite au fost afectate de o criză economică de amploare, iar efectele acesteia au fost resimţite profund în Kirtland. Băncile au dat faliment, lăsând multe persoane în situaţii financiare grele. Şi, pentru a îngreuna şi mai mult situaţia, mulţi dintre sfinţii care imigrau către Kirtland veneau cu foarte puţine bunuri materiale, neştiind ce vor face sau cum vor supravieţui odată ce vor ajunge acolo.
La scurt timp, au apărut persecuţiile şi s-au format gloate care luptau împotriva sfinţilor. Membrii Bisericii – chiar şi unii dintre cei mai apropiaţi prieteni ai profetului, dintre care mulţi fuseseră prezenţi la dedicarea templului – au căzut în apostazie şi l-au condamnat pe Joseph, spunând că este un profet decăzut.
În timp ce mă plimbam în apropierea templului din Kirtland cu soţia şi nepoţii mei, am reflectat la cât de tragic era că unii oameni nu au putut rămâne credincioşi, nici măcar după manifestările spirituale la care fuseseră martori. Cât de trist este că ei nu au putut îndura batjocura şi critica necredincioşilor! Cât de trist este că, atunci când s-au confruntat cu încercări financiare sau alte greutăţi, ei nu au putut să caute înlăuntrul lor şi să găsească puterea de a rămâne credincioşi! Cât de regretabil este că ei au pierdut, cumva, din vedere roadele spirituale miraculoase de la dedicarea templului!
Lecţiile
Ce putem învăţa din această perioadă remarcabilă din istoria Bisericii?
Una dintre lecţiile trainice şi măreţe ale perioadei din Kirtland este aceea că spiritele noastre au nevoie de hrană în mod constant. După cum ne-a învăţat preşedintele Harold B. Lee (1899–1973): „Mărturia nu este un lucru pe care îl ai astăzi şi îl păstrezi mereu. Mărturia fie va creşte continuu până la strălucirea cunoaşterii sigure, fie va descreşte până când nu va mai exista, în funcţie de ceea ce facem în această privinţă. Vă spun că mărturia pe care o reînnoim zi de zi este lucrul care ne salvează din capcanele adversarului”.6 Trebuie să urmăm învăţăturile Domnului în fiecare zi dacă vrem să rezistăm adversităţii cu care toţi trebuie să ne confruntăm.
În unele feluri, lumea din zilele noastre este asemănătoare cu comunitatea din Kirtland din anii 1830. Şi noi trecem prin vremuri de încercări financiare. Există persoane care persecută şi iau în derâdere Biserica şi pe membrii acesteia. Încercările personale şi colective pot părea, uneori, copleşitoare.
Atunci avem nevoie, mai mult ca oricând, să ne apropiem de Domnul. Pe măsură ce facem aceasta, vom ajunge să ştim ce înseamnă ca Domnul să Se apropie de noi. Pe măsură ce Îl căutăm întotdeauna cu sârguinţă, Îl vom găsi, cu siguranţă. Vom vedea limpede că Domnul nu Îşi părăseşte Biserica sau pe sfinţii Săi credincioşi. Ni se vor deschide ochii şi Îl vom vedea cum deschide ferestrele cerurilor şi va revărsa mai din plin lumina Lui asupra noastră. Vom găsi tăria spirituală de a rezista chiar şi prin cele mai grele încercări.
Deşi unii dintre sfinţii din Kirtland au uitat experienţele spirituale pe care le-au avut, majoritatea nu a făcut acest lucru. Majoritatea, inclusiv William Draper, a ţinut strâns de cunoaşterea spirituală pe care le-o oferise Dumnezeu şi a continuat să-l urmeze pe profet. Pe parcurs, ei au mai avut parte de încercări grele, dar şi de o creştere spirituală plăcută până când, în cele din urmă, cei care au îndurat până la sfârşit au fost „primiţi… într-o stare de fericire fără de sfârşit” (Mosia 2:41).
Puteţi rezista
Dacă sunteţi, vreodată, ispitiţi să fiţi descurajaţi sau să vă pierdeţi credinţa, amintiţi-vă de acei sfinţi credincioşi care au rămas fideli în Kirtland. Rezistaţi încă puţin. Puteţi să reuşiţi! Faceţi parte dintr-o generaţie deosebită. Aţi fost pregătiţi şi păstraţi să trăiţi în această perioadă importantă din existenţa frumoasei noastre planete, Pământul. Sunteţi de obârşie cerească şi aveţi, aşadar, toate talentele necesare pentru a vă transforma viaţa într-o poveste eternă de succes.
Domnul v-a binecuvântat cu o mărturie despre adevăr. Aţi simţit influenţa Sa şi aţi fost martori la puterea Sa. Iar, dacă dumneavoastră continuaţi să-L căutaţi, El va continua să vă ofere experienţe sacre. Având aceste daruri spirituale şi altele, veţi putea nu numai să vă schimbaţi în bine propria viaţă, ci şi să vă binecuvântaţi căminele, episcopiile sau ramurile, comunităţile, oraşele, statele şi naţiunile prin bunătatea dumneavoastră.
Uneori, acest lucru poate părea greu de observat, dar rezistaţi încă puţin, căci „lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9; vezi, de asemenea D&L 76:10; 133:45).
Depun mărturie despre adevărul Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos şi despre adevărul acestei Biserici, Biserica Sa. Mărturisesc din toată inima şi cu tot sufletul că Dumnezeu trăieşte, că Isus Hristos este Fiul Său şi că este conducătorul acestei Biserici măreţe. Avem, din nou, un profet pe pământ, însuşi preşedintele Thomas S. Monson.
Fie ca noi să ne amintim întotdeauna de lecţia despre Kirtland şi să rezistăm încă puţin – chiar şi atunci când lucrurile par sumbre. Cunoaşteţi şi amintiţi-vă de aceasta: Domnul vă iubeşte. El Îşi aminteşte de dumneavoastră. Şi El Îşi va aminti întotdeauna de cei care „vor îndura în credinţă până la sfârşit” (D&L 20:25).
© 2009 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/09. Aprobarea traducerii: 6/09. Titlul original: First Presidency Message, January 2010. Romanian. 09361 171