Mesajul învăţătoarelor vizitatoare, IANUARIE 2010
Să ajungem să ne bizuim pe forţele proprii
Predaţi scripturile şi citatele sau, după caz, un alt principiu care să le binecuvânteze pe surorile pe care le vizitaţi. Depuneţi mărturie despre doctrină. Invitaţi-le pe surorile pe care le vizitaţi să-şi împărtăşească sentimentele şi ceea ce au învăţat.
Ce este bizuirea pe forţele proprii?
„Bizuirea pe forţele proprii înseamnă să folosim toate binecuvântările pe care ni le dă Tatăl Ceresc pentru a ne îngriji de noi înşine şi de familiile noastre şi pentru a găsi soluţii la propriile noastre probleme”. Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a încerca să evite problemele înainte ca acestea să aibă loc şi de a învăţa să depăşească încercările, atunci când acestea apar …
„Cum ajungem să ne bizuim pe forţele proprii? Ne bizuim mai mult pe forţele proprii prin obţinerea de cunoaştere, educaţie şi instruire suficiente; prin administrarea înţeleaptă a banilor şi a resurselor, prin a fi puternice din punct de vedere spiritual, prin a ne pregăti pentru situaţii de urgenţă şi eventuale probleme şi prin a avea sănătate fizică şi bunăstare socială şi emoţională”.1
Julie B. Beck, preşedinta generală a Societăţii de Alinare.
O responsabilitate în Evanghelie
„Pe măsură ce trăim în mod chibzuit şi ne sporim darurile şi talentele, ajungem să ne bizuim mai mult pe forţele proprii. Bizuirea pe forţele proprii înseamnă să ne asumăm răspunderea pentru bunăstarea noastră spirituală şi temporală şi a acelora pe care Tatăl Ceresc i-a încredinţat în grija noastră. Doar atunci când ne bizuim pe forţele noastre proprii putem urma mai bine exemplul Salvatorului de a sluji şi a-i binecuvânta pe alţii.
Este important să înţelegem că bizuirea pe forţele proprii reprezintă o cale de a atinge un ţel. Ţelul nostru suprem este acela de a deveni precum Salvatorul, iar acel ţel este întărit de slujirea noastră altruistă faţă de alţii. Capacitatea noastră de a sluji creşte sau descreşte în funcţie de nivelul nostru de independenţă”.2
Vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.
„Bizuirea pe forţele proprii este un rezultat al muncii noastre şi susţine toate celelalte procedee de bunăstare. Este atât un element esenţial al bunăstării noastre spirituale, cât şi temporale. Cu privire la acest principiu, preşedintele Marion G. Romney [1897–1988] a spus: «Să muncim pentru lucrurile de care avem nevoie. Să ne bizuim pe forţele proprii şi să fim independenţi. Salvarea nu poate fi obţinută prin niciun alt principiu. Salvarea este o responsabilitate individuală şi trebuie să ne ducem la bun sfârşit propria salvare, în lucrurile lumeşti şi în cele spirituale. […]
Preşedintele Spencer W. Kimball [1895–1985] a predat, cu privire la bizuirea pe forţele proprii: «Responsabilitatea pentru bunăstarea socială, emoţională, spirituală, fizică sau economică a fiecărei persoane depinde, în primul rând, de însăşi acea persoană, în al doilea rând, de familia sa, iar în al treilea rând, de Biserică, dacă este un membru credincios al acesteia.”3
Preşedintele Thomas S. Monson.
© 2009 Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/09. Aprobarea traducerii: 6/09. Titlul original Visiting Teaching Message, January 2010. Romanian. 09361 171