Mesajul Primei Preşedinţii, iulie 2010
Prieteni credincioşi
Unul dintre marile omagii pe care Salvatorul ni-l poate aduce este să ne numească „prieteni”. Ştim că El îi iubeşte cu o dragoste perfectă pe toţi copiii Tatălui Său Ceresc. Totuşi, pentru cei care au fost credincioşi în slujirea lor faţă de El, acestora le rezervă acest titlu deosebit. Vă aduceţi aminte de cuvintele din secţiunea 84 din Doctrină şi legăminte: „Şi din nou, Eu vă spun vouă, prietenii Mei, pentru că de acum înainte vă voi numi prieteni, este necesar ca Eu să vă dau această poruncă, pentru ca să deveniţi chiar ca prietenii Mei din zilele în care eram cu ei, călătorind pentru a predica Evanghelia cu puterea Mea” (D&L 84:77).
Devenim prietenii Lui pe măsură ce slujim altora în numele Său. El este exemplul perfect de ce fel de prieten urmează să devenim. El doreşte doar ceea ce-i mai bun pentru copiii Tatălui Său Ceresc. Fericirea lor este fericirea Sa. El simte suferinţa lor ca şi când ar fi a Sa, deoarece El a plătit preţul pentru păcatele lor, a luat asupra Sa infirmităţile lor, a purtat toate greutăţile lor şi a simţit toate dorinţele lor. Motivele Lui sunt clare. El nu caută o recunoaştere a propriei Sale persoane, ci El Îi atribuie toată gloria Tatălui Său Ceresc. Prietenul perfect, Isus Hristos, este complet altruist oferind fericire altora.
Fiecare dintre noi, care am făcut legăminte la botez, am promis să urmăm exemplul Lui de a purta poverile unul altuia la fel ca El (vezi Mosia 18:8).
În următoarele câteva zile, veţi avea multe ocazii să fiţi unul dintre prietenii Lui. Ar putea fi în timp ce mergeţi pe un drum prăfuit. Ar putea fi în timp ce staţi într-un compartiment din tren. Ar putea fi în timp ce căutaţi un loc să vă aşezaţi la o adunare a Bisericii. Dacă vă uitaţi, veţi vedea pe cineva care duce o povară mare. Ar putea fi povara unei tristeţi sau a unei singurătăţi ori a unui sentiment de ranchiună. Ar putea fi vizibilă doar dacă v-aţi rugat ca Spiritul să vă dea ochi să vedeţi înlăuntrul inimii şi dacă aţi promis să ridicaţi mâinile obosite căzute.
Răspunsul la rugăciunea dumneavoastră poate fi chipul unui prieten vechi, unul pe care nu l-aţi văzut de ani de zile, ale cărui nevoi v-au venit instantaneu în minte şi inimă şi simţiţi că ar fi ale dumneavoastră. Mi s-a întâmplat acest lucru. Prieteni vechi mi-au dat o mână de ajutor de la mare depărtare în timp şi spaţiu oferindu-mi încurajare atunci când doar Dumnezeu le-ar fi spus de poverile mele.
Profeţii în viaţă ai lui Dumnezeu ne-au rugat să fim prieteni credincioşi acelora care se alătură Bisericii prin convertire şi să mergem să-i salvăm pe cei care s-au îndepărtat de Biserică. Putem face acest lucru şi îl vom face dacă ne vom aminti mereu de Salvator. Atunci când dăm o mână de ajutor şi ridicăm o povară, El ne ajută. El ne va conduce către cei în nevoie. Ne va binecuvânta să simţim ceea ce simt ei. Pe măsură ce stăruim şi depunem efort să le slujim, vom primi, din ce în ce mai mult, darul de a simţi dragostea Lui pentru ei. Acest lucru ne va da curajul şi puterea de a da o mână de ajutor iar şi iar, prin credinţă.
Şi acum şi pe vecie, vom simţi bucuria de a fi bineveniţi în compania prietenilor Lui credincioşi. Mă rog pentru această binecuvântare pentru noi, toţi, şi pentru cei pe care îi vom sluji.
© 2010 by Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/09. Aprobarea traducerii: 6/09. Titlul original: First Presidency Message, July 2010. Romanian. 09367 171