tineret
Partea pozitivă a unei muşcături de câine
În vara anului 2009 am fost muşcată de faţă de câinele prietenei mele. Din nefericire, muşcătura mi-a spart buza şi a trebuit să fiu cusută.
Ca urmare a rănii, am fost tare supărată. Am permis supărării să-mi controleze gândurile, şi-am simţit că întreaga-mi viaţă a fost distrusă. Eram conştientă de cum arăta buza mea şi nu voiam să ies în public deloc. În mintea mea, planurile mele pentru lecţiile de pian, volei, Biserică, înot şi şcoală erau distruse din cauza rănii.
Însă, oricând mă rugam, când primeam binecuvântări ale preoţiei, vorbeam cu părinţii mei sau primeam vizite de la familie sau prieteni, mă simţeam înălţată spiritual şi simţeam bucurie într-o perioadă de tristeţe. Curând, am înţeles că, dacă oamenii se gândeau la rana mea, ei simţeau compasiune.
Această experienţă a ajutat la clădirea caracterului meu şi-am învăţat să nu mai fiu aşa de îngrijorată de ceea ce gândesc ceilalţi oameni despre mine. Am fost binecuvântată şi am înţeles, datorită rănii mele, că ar trebui să mă gândesc mai puţin la mine şi să încep să mă îngrijorez mai mult pentru ceilalţi. Spiritul meu a fost întărit foarte mult în acea perioadă.
Am învăţat că adversitatea este o parte a planului Tatălui Ceresc pentru noi. Dacă noi căutăm binele şi nu răul, noi putem învinge adversitatea, putem deveni o persoană mai bună şi putem lăsa experienţa să ne întărească mărturia.