Mesajul Primei Preşedinţii, martie 2011
În căutarea binelui
În timp ce căuta o locuinţă nouă, un cuplu tânăr de sfinţi din zilele din urmă a vorbit cu posibilii vecini despre cartier şi şcolile din zonă.
O doamnă cu care a vorbit a spus despre şcoala la care mergeau copiii săi: „Acesta este cel mai incredibil loc! Directorul este un om minunat şi bun; profesorii sunt bine pregătiţi, amabili şi prietenoşi. Sunt foarte mulţumită, întrucât copiii noştri pot merge la această şcoală minunată. Vă va plăcea aici!”.
O altă doamnă a spus despre şcoala copiilor săi: „Este un loc teribil. Directorul este egoist, profesorii sunt nepregătiţi, severi şi neprietenoşi. Dacă mi-aş permite să mă mut din această zonă, aş face-o într-o clipită!”.
Lucrul interesant era faptul că ambele femei vorbeau despre acelaşi director, aceeaşi profesori şi aceeaşi şcoală.
Aţi observat vreodată că oamenii pot, de obicei, găsi orice caută? Uitaţi-vă îndeajuns de mult şi puteţi descoperi atât binele cât şi răul în aproape oricine şi orice. Oamenii au făcut la fel şi în privinţa Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, încă de la începuturile ei. Aceia care caută binele vor găsi oameni amabili şi miloşi – oameni care Îl iubesc pe Domnul şi doresc să-I slujească şi să binecuvânteze vieţile semenilor lor. Dar, la fel de adevărat este faptul că cei care caută răul, cu siguranţă, vor găsi lucruri care nu sunt chiar atât de ideale.
Din nefericire, uneori, acest lucru se întâmplă chiar şi în cadrul Bisericii. Nu există limite pentru creativitatea, ingeniozitatea şi tenacitatea celor ce caută motive de a critica. Ei par să nu renunţe la ranchiună. Ei bârfesc şi găsesc vină altora. Ei îşi ascund sentimentele rele zeci de ani, profitând de orice ocazie de a-i doborî şi a-i înjosi pe alţii. Acest lucru nu este plăcut Domnului, „căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele” (Iacov 3:16).
Preşedintele George Q. Cannon (1827–1901) îl cunoştea bine pe preşedintele Brigham Young (1801–1877), lucrând alături de el ani de zile ca membru în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi în calitate de consilier al său în Prima Preşedinţie. După decesul preşedintelui Young, preşedintele Cannon a scris în jurnalul său: „Eu nu am criticat sau nu am găsit vină niciodată în inima mea faţă de comportamentul lui [Brigham Young], de sfatul sau învăţăturile lui, niciodată, cu atât mai puţin în cuvintele şi faptele mele. Acum, acest lucru este o plăcere pentru mine. Gândul care m-a însoţit întotdeauna a fost: dacă eu critic, găsesc vină sau îl judec pe fratele Brigham, cât de departe trebuie să merg? Dacă încep, unde să mă opresc? Nu am îndrăznit să mă încred în mine în ceea ce priveşte o astfel de tendinţă. Eu ştiam că apostazia se datorează, în mod frecvent, toleranţei faţă de spiritul de critică şi învinovăţire a altcuiva. Alţii, care au tărie, înţelepciune şi experienţă mai mari ca mine, pot face multe lucruri şi pot scăpa de consecinţele răului, ceea ce eu nu îndrăznesc să fac”1.
Sfatul plin de putere al preşedintelui Cannon este ceva ce noi, membrii Bisericii, ar trebui să analizăm cu mare atenţie. Cuvântul lui Dumnezeu îi avertizează pe ucenicii lui Hristos să fie „[curaţi… paşnici, blânzi], uşor de înduplecat, [plini] de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, [nefăţarnici]”. Pentru cei care caută să facă pace „roada neprihănirii este semănată în pace” (Iacov 3:17, 18).
Noi putem alege. Noi putem să căutăm răutatea din alţii. Sau putem să facem pace şi să ne străduim să oferim altora înţelegerea, corectitudinea şi iertarea pe care le dorim cu disperare pentru noi înşine. Este alegerea noastră; căci orice căutăm, acel lucru îl vom găsi, cu siguranţă.
© 2011 de Intellectual Reserve, Inc. Toate drepturile rezervate. Tipărit în Germania. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/10. Aprobarea traducerii: 6/10. Titlul original First Presidency Message, March 2011. Romanian. 09763 171