Mesajul Primei Preşedinţii, februarie 2014
Slujiţi Domnului cu dragoste
Domnul Isus Hristos ne-a învăţat: „Oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui” (Luca 9:24).
„Eu cred”, a spus preşedintele Thomas S. Monson, „că Salvatorul ne spune că, dacă nu ne pierdem pe noi înşine în slujire faţă de alţii, scopul vieţii noastre este neînsemnat. Cei care trăiesc doar pentru ei înşişi se ofilesc, în cele din urmă, şi îşi pierd, la figurat, vieţile, în timp ce aceia care se pierd în slujire faţă de alţii cresc şi înfloresc – şi îşi salvează într-adevăr vieţile”.1
În următorul pasaj despre slujirea preşedintelui Monson, dânsul le aminteşte sfinţilor din zilele din urmă că ei sunt mâinile Domnului şi că binecuvântările eternităţii îi aşteaptă pe cei care slujesc cu credinţă celorlalţi.
Slujirea în templu
„Se oferă o slujire măreaţă când îndeplinim rânduielile pentru cei care au trecut dincolo de văl. În multe cazuri, noi nu-i cunoaştem pe aceia pentru care înfăptuim munca. Nu aşteptăm mulţumiri şi nici nu avem siguranţa că ei vor accepta ceea ce oferim noi. Totuşi, noi slujim şi, în acest proces, noi realizăm ceea ce nu se poate realiza în niciun alt mod: noi devenim, cu adevărat, izbăvitori pe muntele Sionului. Aşa cum Salvatorul Şi-a dat viaţa ca un sacrificiu făcut pentru noi, tot aşa şi noi, într-o măsură mică, facem acelaşi lucru când înfăptuim munca în templu pentru aceia care nu au mijloace de a progresa până nu se face ceva pentru ei de către noi aici, pe pământ.”2
Noi suntem mâinile lui Dumnezeu
„Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, suntem înconjuraţi de cei care au nevoie de atenţia, încurajarea, sprijinul, alinarea, bunătatea noastră – fie ei membri ai familiei, prieteni, cunoştinţe sau străini. Noi suntem mâinile Domnului aici, pe pământ, având porunca de a-i sluji şi de a-i ridica pe copiii Săi. El se bazează pe fiecare dintre noi…
Slujirea la care am fost chemaţi cu toţii este slujirea Domnului Isus Hristos.”3
Să slujim urmând exemplul Salvatorului
„În emisfera de vest, Domnul înviat a declarat: «Voi cunoaşteţi lucrurile pe care trebuie să le faceţi în Biserica Mea; căci lucrurile pe care voi M-aţi văzut pe Mine că le fac, pe acelea trebuie să le faceţi» [3 Nefi 27:21].
Noi îi binecuvântăm pe alţii în timp ce slujim urmând exemplul lui «Isus din Nazaret… care umbla din loc în loc, făcea bine» [3 Nefi 27:21]. Dumnezeu ne binecuvântează să găsim bucurie când slujim Tatălui din Cer precum şi când slujim copiilor Săi pe pământ.”4
Necesitatea de a sluji
„Trebuie să ni se ofere şansa de a sluji. În ceea ce-i priveşte pe acei membri care au devenit inactivi sau mai puţin activi noi putem căuta, rugându-ne, o modalitate de a-i ajuta. Faptul de a-i ruga să slujească într-o chemare poate fi tocmai impulsul de care au nevoie pentru a deveni complet activi. Însă, acei conducători care ar putea ajuta în această privinţă ezită, uneori, să facă acest lucru. Noi trebuie să ţinem minte că oamenii se pot schimba. Ei pot renunţa la obiceiurile rele. Se pot pocăi de păcate. Ei pot fi deţinători demni ai preoţiei. Şi pot sluji cu sârguinţă Domnului.”5
Facem tot ceea ce ar trebui să facem?
„Lumea are nevoie de ajutorul nostru. Facem tot ceea ce ar trebui să facem? Ne amintim de cuvintele preşedintelui John Taylor: «Dacă nu vă îndepliniţi cu credinţă şi sârguinţă chemările, Dumnezeu vă va face responsabili pentru cei pe care i-aţi fi putut salva dacă v-aţi fi făcut îndatorirea»? [Învăţături ale preşedinţilor Bisericii: John Taylor (2001), p. 164]. Sunt picioare care trebuie susţinute, mâini care trebuie strânse, minţi care trebuie încurajate, inimi care trebuie inspirate şi suflete care trebuie salvate. Binecuvântările eternităţii vă aşteaptă. Al dumneavoastră este privilegiul de a nu fi spectatori, ci participanţi pe scena slujirii”6.
Să predăm din acest mesaj
„Dacă aveţi dragoste ca şi Hristos, veţi fi mai bine pregătiţi să predaţi Evanghelia. Veţi fi inspiraţi pentru a-i ajuta pe alţii să-L cunoască şi să-L urmeze pe Salvator.”7 Rugaţi-vă să aveţi mai multă caritate pentru cei pe care-i vizitaţi. În timp ce dezvoltaţi o dragoste asemănătoare cu cea a lui Hristos, veţi putea sluji mai bine, în moduri semnificative, Domnului şi celor cărora le predaţi.