2017
Să ţintim centrul
ianuarie 2017


Mesajul Primei Preşedinţii, ianuarie 2017

Să țintim centrul

De curând, am văzut un grup de oameni exersând arta trasului cu arcul. Doar privind, mi-a devenit clar faptul că, dacă doreşti să stăpâneşti cu adevărat arcul şi săgeata, acest lucru necesită timp şi exersare.

Nu cred că vă puteţi crea o reputaţie de arcaş desăvârşit doar trăgând către un zid gol iar, apoi, desenând ţinte în jurul săgeţilor. Trebuie să învăţaţi arta de a găsi ţinta şi de a nimeri centrul.

Faptul de a desena ţinte

Faptul de a trage şi apoi de a desena ţinta poate părea puţin absurd, dar, uneori, chiar noi demonstrăm acest comportament în alte circumstanţe ale vieţii.

În calitate de membri ai Bisericii, avem tendinţa să îndrăgim programe inspirate din Evanghelie, lucruri sau chiar doctrine care ne par interesante, importante sau plăcute. Suntem ispitiţi să desenăm ţinte în jurul lor, care ne fac să credem că ţintim către punctul central al Evangheliei.

Acest lucru este uşor de făcut.

De-a lungul veacurilor, am primit sfaturi excelente şi inspiraţie de la profeţii lui Dumnezeu. De asemenea, primim îndrumare şi lămuriri din diferite publicaţii şi manuale ale Bisericii. Putem alege cu uşurinţă subiectul nostru preferat din Evanghelie, să desenăm un cerc în jurul acestuia şi să spunem că am identificat punctul central al Evangheliei.

Salvatorul ne lămureşte

Aceasta nu este o problemă specifică doar zilelor noastre. În vechime, conducătorii religioşi au petrecut foarte mult timp catalogând, clasificând şi dezbătând care dintre sutele de porunci era cea mai importantă.

Într-o zi, un grup de erudiţi religioşi a încercat să-L implice pe Salvator în discuţii contradictorii. L-au rugat să-Şi spună părerea cu privire la o problemă cu care puţini erau de acord.

„Învăţătorule”, L-au întrebat, „care este cea mai mare poruncă din Lege?”.

Cu toţii ştim cum a răspuns Isus: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.

Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii”1.

Vă rog să observaţi ultima frază: „În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii”.

Salvatorul nu doar ne-a arătat ţinta, dar a identificat şi punctul central.

Faptul de a atinge ţinta

În calitate de membri ai Bisericii, noi facem legământ că luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos. Legământul implică faptul că ne vom strădui să învăţăm despre Dumnezeu, să-L iubim, să ne mărim credinţa în El, să-L onorăm, să păşim pe calea Sa şi să stăm neclintiţi ca martori ai Săi.

Cu cât învăţăm mai mult despre Dumnezeu şi simţim dragostea Sa pentru noi, cu atât mai mult înţelegem că sacrificiul infinit al lui Isus Hristos este un dar divin de la Dumnezeu. Şi dragostea lui Dumnezeu ne inspiră să mergem pe calea pocăinţei adevărate, care ne va conduce spre miracolul iertării. Acest proces ne permite să avem o dragoste şi o compasiune mai mari pentru cei din jurul nostru. Vom învăţa să vedem dincolo de etichete. Ne vom împotrivi ispitei de a-i acuza sau a-i judeca pe alţii pentru păcatele, lipsurile, defectele, opiniile politice, convingerile religioase, naţionalităţile sau culoarea pielii lor.

Vom vedea fiecare persoană pe care o întâlnim ca fiind un copil al Tatălui nostru Ceresc – fratele sau sora noastră.

Îi vom ajuta pe alţii dând dovadă de înţelegere şi dragoste – chiar şi pe cei pe care nu ne este deloc uşor să-i iubim. Vom jeli cu cei care jelesc şi îi vom alina pe aceia care au nevoie să fie alinaţi.2

Şi ne vom da seama că nu este necesar ca noi să ne chinuim cu privire la ţinta corectă a Evangheliei.

Cele două mari porunci sunt ţinta. În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii.3 Când acceptăm aceasta, toate celelalte lucruri bune se vor aranja.

Dacă atenţia, gândurile şi eforturile noastre sunt, în primul rând, centrate pe creşterea dragostei noastre faţă de Dumnezeul cel Atotputernic şi oferirea inimii noastre celorlaţi, putem şti că am găsit ţinta corectă şi ţintim punctul central – anume să devenim ucenici adevăraţi ai lui Isus Hristos.

Să predăm din acest mesaj

Înainte de a împărtăşi acest mesaj, aţi putea cânta „Dragostea Salvatorului nostru” (Imnuri, nr. 71). Apoi, aveţi în vedere să-i încurajaţi pe cei pe care îi vizitaţi să se gândească la „ţintele” din propriile vieţi. Puteţi discuta moduri prin care să asiguraţi faptul că cele două mari porunci – „să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău”, şi „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (vezi Matei 22:37, 39) – le îndrumă întotdeauna acţiunile. Puteţi, de asemenea, să împărtăşiţi moduri concrete în care v-aţi concentrat viaţa asupra lui Hristos şi să vă împărtăşiţi mărturia despre cum v-a binecuvântat acest lucru.