Numai în format digital: tineri adulți
Să găsim speranță aflându-ne în epicentru
Când Italia a fost lovită puternic de COVID-19, am găsit un motiv să mă țin strâns de speranță.
Autoarea locuiește în Catanzaro, Italia.
Îndrăgesc cuvintele alinătoare pe care Isus le-a împărtășit ucenicilor Săi după învierea Sa: „Pace vouă!” (Ioan 20:19). Nu este uimitor că Salvatorul nostru a promis întotdeauna pace celor care Îl urmează? O experiență specială pe care am trăit-o recent mi-a adus aminte acest adevăr.
Neliniștită și în carantină
Într-o seară, în timp ce mă uitam la televizor, prezentatorii de știri vorbeau despre COVID-19 și despre impactul acestuia asupra Italiei, unde locuiesc. Vorbeau despre numărul mare de oameni care au murit din cauza virusului și despre numărul în creștere de cazuri confirmate. Deși acest lucru era alarmant, nu m-am îngrijorat prea mult atunci. Însă, după două săptămâni, lucrurile s-au înrăutățit mult și, la fel de mult, a crescut și neliniștea mea.
În mijlocul tuturor acestor lucruri, am început să fiu tristă și să mă panichez. Eram foarte îngrijorată să nu cumva să mă îmbolnăvesc. Și, pentru prima oară în viață, mi-a fost frică să mă duc la muncă. A trebuit să port mănuși și mască de fiecare dată când am ieșit din casă. După o săptămână, în întreaga mea țară s-a declarat stare de urgență și toată lumea a fost pusă în carantină strictă.
În această perioadă, nu am avut voie să ieșim din casă decât o dată pe săptămână, pentru a ne cumpăra alimente. Faptul de a fi blocați în casă a fost greu. Toate adunările Bisericii au fost suspendate temporar și, deși acest lucru m-a întristat, ceea ce m-a afectat și mai tare a fost momentul în care templele au fost închise, deoarece plănuisem să fiu prezentă la pecetluirea unei familii căreia îi predicasem în misiunea mea. Am fost îndurerată și deznădăjduită din cauza circumstanțelor din lume.
Impresionată de muzică
Într-o dimineață, în timp ce citeam din scripturi și ascultam un cântec intitulat „Pace în Hristos”, m-am rugat și L-am întrebat pe Tatăl Ceresc: „Cum pot să rezist având speranță în această perioadă grea?”.
Și acesta a fost momentul în care am început să dau atenție versurilor cântecului:
Speranță dă
Când ne-o pierdem.
Putere dă
Când nu mai avem.
În furtunile vieții
Ne dă adăpost.
De-n lume nu-i pace
E pace-n Hristos.1
Am simțit Spiritul depunându-mi mărturie că aceste cuvinte sunt adevărate. Am privit către vechiul meu ecuson de misionară și am auzit, în minte, următoarele cuvinte: „Romina, doresc să ai aceeași pace pe care tu ai oferit-o altora în misiunea ta împărtășind mesajul Meu care oferă speranță. Totul va fi OK. Nu te voi lăsa singură”.
Așadar, acum, doresc să împărtășesc acel mesaj care oferă speranță! Deși am simțit atât de multă teamă și neliniște în această perioadă grea prin care trece lumea, eu știu cu adevărat că, alături de Isus Hristos, există speranță! Întoarceți-vă către El. Ascultați-L. Urmați-L. Putem găsi pace în El. Există putere în faptul de a crede în El și, când faceți aceasta, El vă va oferi tăria de a vă ține strâns de speranță (vedeți Eter 12:4).
Să ne agățăm de speranță
Vorbind despre speranță, vârstnicul Dieter F. Uchtdorf, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Speranța în Dumnezeu, în bunătatea Sa și în puterea Sa ne aduce curaj în timpul încercărilor grele”2. Indiferent de cât de înspăimântătoare ar putea fi această perioadă, putem alege să avem curaj și să ne încredem în promisiunile Domnului. Când viața ne oferă provocări, nu trebuie să-I cerem Tatălui Ceresc să ne schimbe circumstanțele, ci Îi putem cere să ne schimbe atitudinea. Putem învăța și progresa în orice situație.
Eu știu că Dumnezeu este cu noi și că El îi iubește pe copiii Săi – chiar și pe aceia dintre noi care suntem în epicentrul unei pandemii. Știu că, prin El, totul va fi OK. Și știu că întotdeauna mă pot agăța de pacea care rezultă din faptul de a crede în Isus Hristos. Datorită ispășirii Sale infinite, nu trebuie să înfrunt singură dificultăți.