Numai în format digital: tineri adulți
Către misionarii redesemnați în mod neașteptat
Misiunea voastră a luat o turnură surprinzătoare? Iată sfaturi de la cineva care înțelege puțin prin ce treceți.
Autoarea locuiește în Utah, S.U.A.
Mulți dintre voi, dragi misionari, nu sunteți acum acolo unde v-ați aștepta să fiți – așteptând să aflați care va fi noua voastră însărcinare în misiune sau poate că sunteți înapoi acasă. Urmărirea desfășurării acestor povestiri a adus cu sine amintiri dragi cu ceea ce am trăit în misiunea mea în urmă cu mai mulți ani. M-am gândit că aș putea împărtăși câteva perspective care ar putea ajuta, ca de la o misionară redesemnată, în mod neașteptat, la alții redesemnați în același fel.
O evacuare din Albania
La începutul anului 1997, eram misionară în Albania. Colegele mele și cu mine îndrăgeam zona rurală, delicioasele plăcinte cu brânză și spanac și sunetul limbii pe care am lucrat din greu s-o învățăm. Mai presus de orice, îndrăgeam să lucrăm cu oamenii de acolo.
În timp, climatul politic din jurul nostru a devenit din ce în ce mai tensionat. Am încercat să rămânem concentrate asupra împărtășirii Evangheliei, însă nu puteam să nu auzim știri despre forțe rebele care deveneau mai puternice în țară. Apoi, guvernul a impus restricții și s-a ajuns la violență. Poporul se îndrepta către un război civil.
În cele din urmă, în data de 14 martie, întreaga noastră misiune a fost evacuată. Nu voi uita niciodată apelul telefonic prin care ni s-a spus că sosise vremea să ne adunăm pentru a putea fi scoși, de grabă, din țară. Gânduri și sentimente contradictorii mi se învârteau prin minte. Desigur că voiam să fiu în siguranță, însă gândul de a părăsi familiile pe care ajunsesem să le iubim, mai ales în acea situație haotică, mi-a frânt inima. Nu aveam nici măcar ocazia de a ne lua rămas bun.
Călătoria noastră de ieșire din țară a inclus zborul cu un elicopter către un avion și, apoi, un transfer scurt în Italia înainte de a fi redesemnați către misiuni diferite. Eu am ajuns în Anglia. A fost rapid, puțin entuziasmant, însă, în cea mai mare parte, foarte greu. Una dintre ultimele mele amintiri legate de Albania a fost aceea în care priveam peisajul micșorându-se sub elicopter, întrebându-mă ce avea să se întâmple cu oamenii pe care-i lăsam în urmă.
Să găsim pace
Deși detaliile experiențelor trăite de voi vor diferi de ale mele, sunt sigură că unii dintre voi aveți acum sentimente amestecate asemănătoare. Așadar, sper că ce doresc să împărtășesc vă va fi util. Iată șase principii care m-au ajutat să găsesc pace după răsturnările de situație și întorsăturile șocante din experiența pe care am trăit-o ca misionară cu timp deplin.
-
Țineți legătura cu alții. Poate că aveți sentimente de tristețe și confuzie care vă fac să vă doriți să vă izolați de alții. Însă este important să păstrați legătura, mai ales de-a lungul următoarei perioade în care vă adaptați. Îndreptați-vă către oameni cărora le pasă care vă ajută să vă mențineți spiritul pozitiv. Având în vederea tehnica din ziua de astăzi, nu aveți nicio scuză să nu faceți aceasta! Poate puteți să găsiți pe cineva alături de care să vă exersați abilitățile de a vorbi noua voastră limbă străină. Este posibil să puteți ține legătura cu cei alături de care ați slujit și cei cărora le-ați predat. Deși este posibil să nu vă găsiți locul acum, nu sunteți singuri. Chiar dacă membrii familiei și prietenii voștri nu știu cum să vă ajute într-un mod perfect, sunt sigură că celor mai mulți dintre ei le pasă de voi și doresc să fiți bine.
-
Continuați să vă împărtășiți mărturia. Indiferent de locul geografic în care vă aflați când citiți aceasta, nu am nicio îndoială că sunteți înconjurați de oameni care ar fi binecuvântați datorită perspectivei voastre unice. Nu fiți timizi să împărtășiți ce ați învățat și ați simțit în calitate de misionari cu timp deplin – indiferent cât de lung sau scurt a fost timpul vostru „în câmpul misiunii”. Pe măsură ce analizați evenimentele recente și recunoașteți mâna lui Dumnezeu în viața voastră, împărtășiți aceste lucruri celor dragi ai voștri. Poate că o învățătură pe care v-ați însușit-o din aventura pe care ați trăit-o este exact ce are nevoie cineva să audă.
-
Aveți încredere că Tatăl Ceresc vă cunoaște. Ghiciți ce? Dumnezeu a știut că aceasta avea să aibă loc! El știe tot ce se desfășoară în viața voastră. Și, Salvatorul vostru, Isus Hristos, înțelege exact cum vă simțiți. Ei sunt cu voi în timp ce pășiți pe această cale și vă pot alina prin intermediul Duhului Sfânt. Sentimentele de inimă frântă pot dura timp îndelungat, iar acest lucru este OK. Aveți încredere în ceea ce a spus Domnul: „Voi fi la dreapta voastră și la stânga voastră și Spiritul Meu va fi în inima voastră și îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susține” (Doctrină și legăminte 84:88).
-
Aveți răbdare în timp ce sunteți mâhniți. Vă simțiți mânioși? Triști? Frustrați? Sau vă spuneți: „Nu este corect!”? Poate că vă simțiți cu totul altfel. Să știți că, indiferent de cum vă simțiți acum, este în regulă. Sunteți mâhniți din cauza unei pierderi și este important să fiți răbdători cu voi înșivă pe măsură ce treceți prin acest proces. În același timp, fiți atenți să nu exagerați experiențele pe care le-ați trăit sau să reflectați atât de mult asupra trecutului, încât acest lucru să vă afecteze capacitatea de a funcționa în prezent. Dacă simțiți că întâmpinați dificultăți să faceți față în moduri sănătoase, rugați-vă episcopul sau președintele de misiune să vă ajute să luați legătura cu un consilier de specialitate. Nu este nicio rușine să ceri ajutor.
-
Faceți ce puteți pentru a invita Spiritul. Continuați să vă cufundați în lucrarea Evangheliei. Dacă sunteți redesemnați, continuați să vă supuneți regulilor misiunii. Găsiți zilnic moduri de a arăta Spiritului că doriți ca El să fie cu voi și scrieți inspirația pe care o primiți de la El. Faptul de a rămâne aproape de Spirit vă va ajuta atât să luați hotărâri în legătură cu viitorul vostru, cât și să găsiți alinare în situația voastră actuală.
-
Aveți încredere că încă sunteți „chemați la această lucrare”. O perioadă îndelungată, am crezut că „chemarea” mea era unde fusesem desemnată să slujesc în calitate de misionară. Îmi doresc să fi înțeles mai devreme că adevărata mea chemare este să slujesc copiilor lui Dumnezeu oriunde mă aflu. Chiar și după ce mi-am scos ecusonul negru, eram legată, prin legămintele făcute la botez, să iau asupra mea numele lui Isus Hristos și să-i tratez în fiecare zi pe ceilalți așa cum ar face-o El. Indiferent dacă aveți o însărcinare nouă în misiune sau dacă ați fost eliberați din slujirea cu timp deplin, să fiți siguri că talentele voastre pot fi folosite pentru a clădi împărăția lui Dumnezeu oriunde vă duceți.
În mâinile Sale
Cred că unul dintre aspectele care mi-au măcinat nervii cel mai mult în legătură cu plecarea din Albania a fost acela că abandonam noii sfinți care, atunci, trebuiau să trăiască potrivit Evangheliei fără ajutorul nostru. Dar știți ceva? Ei au făcut o treabă extraordinară. Chiar dacă noi nu am fost acolo să-i ajutăm, Dumnezeu a fost cu ei. De când am plecat eu, în urmă cu peste 20 de ani, lucrarea în acea țară a progresat și sfinții sunt puternici.
Așadar, dragi misionari, continuați să căutați ce are lucrarea divină de dezvăluit pentru voi. Încă sunt oameni care au nevoie de glasul vostru și există încă multă bucurie care trebuie găsită. Folosiți această experiență unică drept ocazie pentru a vă aprofunda relația cu Dumnezeu. Fie ca El să vă binecuvânteze în timp ce continuați să mergeți înainte cu credință.