Mesaj din partea conducerii zonei

Să lăsăm în urmă cultura de zi cu zi pentru a găsi „gândul lui Hristos”

Vârstnicul Robert F. Schwartz, Marea Britanie

autoritate a zonei-Cei Șaptezeci din Zona Nord, Europa

În pofida zilelor în care a înfăptuit miracole și a oferit învățături personalizate, Isus îi găsește pe ucenicii Săi certându-se. Nu cu mult timp înainte, Petru, Iacov și Ioan primesc invitația lui Isus de a I se alătura Lui pe un munte înalt unde, împreună, îi văd pe Moise și Ilie în timp ce Isus se schimbă la față înaintea lor. Isus și acești aleși ucenici coboară de pe munte și găsesc haos, descoperind că alți ucenici nu au putut să îndeplinească rugămintea unui tată îngrijorat de a-i vindeca fiul, care se prăpădea. După ce îl liniștește pe acel tată, Isus îl vindecă pe tânărul băiat și, mai târziu, luându-i deoparte, îi asigură pe ucenicii Săi că ei ar putea face același lucru dacă s-ar dedica mai mult la „rugăciune și post”¹.

După toate acestea, după ce au călătorit împreună în Galilea și au ajuns la Capernaum, Isus îi întreabă pe ucenicii Săi: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?”². Oprindu-se din certurile meschine pentru a da socoteală minunatului Fiu al Omului, ucenicii, fiind fără cuvinte, nu pot nici măcar să șoptească subiectul discuției lor de pe drum: și anume, „cine este cel mai mare”³.

Deși sunt cu Isus, acești ucenici nu reușesc să locuiască în gândurile Sale sau să-I reflecte faptele. Fără mustrare, Isus se așează liniștit, îi cheamă pe cei doisprezece lângă El și explică: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor!”⁴. Pe drum, ce însemna a fi „cel mai mare” părea clar sau, cel puțin, suficient de clar pentru a-i atrage pe ucenicii credincioși, care-L urmau pe Isus, în aceeași discuție privind dreptul de a conduce care le-a provocat suferință și fraților lui Iosif, lui Laman și Lemuel și multor altora în scripturi și în viața de zi cu zi⁵. Dar, pe măsură ce Isus Își concentrează lumina asupra disputei lor, situația se schimbă. Ceea ce părea important nu mai contează și ceea ce fusese invizibil strălucește brusc.

Adresându-se corintenilor, Pavel declară: „credința… să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor… [nici pe] a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți… ci pe puterea lui Dumnezeu”⁶. În calitate de adepți ai Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, noi înțelegem că „lumea” nu este ea însăși problema. Sfinții din Zilele din Urmă acceptă „tot adevărul pe care Dumnezeu îl transmite copiilor Săi, indiferent că a fost descoperit într-un laborator științific sau primit prin revelație directă de la El”⁷. Conform celui de-al 13-lea articol de credință și avertizării lui Pavel, noi credem și sperăm „toate lucrurile”.

Totuși, interacțiunea lui Isus cu ucenicii Săi ne arată că trebuie să ne îndepărtăm de presupunerile firești pentru a-L lăsa pe El să ne învețe noi moduri de a fi, o nouă cultură. Pavel ne explică: „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește… Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură? Noi însă avem gândul lui Hristos”⁸.

La fiecare generație, avem profeți în viață care ne îndrumă și ne învață cum să ne detașăm mintea de viața de zi cu zi și să „avem gândul lui Hristos”. Profetul nostru în viață de astăzi, președintele Russell M. Nelson, face exact acest lucru. Cei care îl ascultă și pun în practică sfaturile sale vor descoperi că ei scapă de atitudini care limitează și dezvoltă gândul lui Hristos pe măsură ce fac pace⁹, mențin avântul spiritual¹⁰, își fac timp pentru Domnul¹¹, merg la templu¹², Îl lasă pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața lor¹³, Îl ascultă¹⁴, se pocăiesc¹⁵, caută și primesc revelație¹⁶ și „[gândesc] din perspectivă celestială” (care, de fapt, „înseamnă a umbla după lucrurile spirituale”)¹⁷. Descoperim o nouă versiune a sinelui și a minții pe măsură ce ne angajăm în lucrarea de salvare și exaltare ajungând să-L cunoaștem și să-L iubim pe Isus Hristos, îngrijindu-ne de nevoile altora, invitându-i pe toți să primească Evanghelia lui Isus Hristos și făcând lucrarea de a-i uni pe toți copiii lui Dumnezeu pentru eternitate.