„Un tipar de unitate în Isus Hristos”, Liahona, oct. 2024.
Mesaj lunar din revista Liahona, octombrie 2024
Un tipar de unitate în Isus Hristos
Pe măsură ce ne unim în Isus Hristos precum oamenii din 4 Nefi, dorința noastră de a fi una depășește diferențele dintre noi și duce la fericire.
Trăim într-o perioadă în care un val puternic de discordie și dispută se răspândește pe tot globul. Cu ajutorul tehnicii și încurajate de oameni ale căror inimi s-au răcit, aceste forțe care dezbină amenință să ne umple inimile cu dispreț și să ne corupă comunicarea prin ceartă. Legăturile din comunitate se rup. Războaiele fac ravagii.
În acest context, adevărații ucenici ai lui Isus Hristos tânjesc după pace și caută, în mod activ, să clădească un alt fel de societate – una care este întemeiată pe învățăturile lui Isus Hristos. Pentru a îndeplini acest obiectiv, Domnul ne-a dat responsabilitatea: „Fiți una; și dacă nu sunteți una, nu sunteți ai Mei” [Doctrină și legăminte 38:27]. Într-adevăr, unitatea este o caracteristică definitorie a adevăratei Biserici a lui Isus Hristos.
Cum ne împotrivim forțelor diviziunii și conflictului? Cum realizăm unitatea?
Din fericire, 4 Nefi din Cartea lui Mormon ne oferă un exemplu. Acest capitol consemnează, pe scurt, modul în care au trăit oamenii după ce Salvatorul i-a vizitat, i-a învățat și a întemeiat Biserica Sa printre ei. Această relatare arată cum au realizat acești oameni o unitate fericită și pașnică și ne oferă un tipar pe care îl putem urma pentru a ajunge și noi la aceeași unitate.
Convertirea
În 4 Nefi 1:1, citim: „Ucenicii lui Isus au format o Biserică a lui Hristos în toate țările dimprejur. Și [oamenii] au venit la ei și s-au pocăit de păcatele lor”.
Ne unim în jurul Domnului și Salvatorului Isus Hristos. Când fiecare persoană învață despre Isus Hristos, Evanghelia Sa și Biserica Sa, Duhul Sfânt depune mărturie despre adevăr în inima acestei persoane. Fiecare dintre noi poate, apoi, să accepte invitația Salvatorului de a avea credință în El și de a-L urma pocăindu-se.
Astfel începe călătoria spre convertire a unei persoane – departe de dorințele egoiste și păcătoase și prin orientare către Salvator. El este temelia credinței noastre. Și, pe măsură ce fiecare dintre noi se întoarce către El în fiecare gând (vedeți Doctrină și legăminte 6:36), El devine o forță unificatoare în viața noastră.
Legămintele
Relatarea din 4 Nefi continuă afirmând că aceia care au venit la Biserică și s-au pocăit de păcatele lor „au fost botezați în numele lui Isus; și ei, de asemenea, au primit Duhul Sfânt” (4 Nefi 1:1). Ei intraseră într-un legământ – o relație specială, strânsă – cu Dumnezeu.
Când facem și ținem legăminte, luăm numele Domnului asupra noastră individual. Noi luăm, de asemenea, numele Său asupra noastră ca popor. Toți cei care fac legăminte și se străduiesc să le țină devin poporul Domnului, comoara Sa specială (vedeți Exodul 19:5). Astfel, noi mergem pe cărarea legămintelor atât individual, cât și colectiv. Relația noastră de legământ cu Dumnezeu ne oferă o cauză comună și o identitate comună. Când ne legăm de Domnul, El ne ajută să avem „inimile legate în unitate și iubire unul pentru altul” (Mosia 18:21).
Echitate, egalitate și ajutorarea celor săraci
Relatarea din 4 Nefi continuă: „Nu erau niciun fel de conflicte și certuri între ei și fiecare om se purta cu dreptate față de celălalt.
Și ei au avut toate lucrurile în comun; de aceea, nu erau nici bogați și nici săraci, nici subjugați și nici liberi, ci cu toții erau liberi și părtași ai darului ceresc” (4 Nefi 1:2-3).
În relațiile noastre temporale, Domnul dorește ca noi să fim corecți și drepți unul față de celălalt, fără să ne înșelăm sau să profităm unul de altul (vedeți 1 Tesaloniceni 4:6). Pe măsură ce ne apropiem de Domnul, noi „nu [vom] avea dorința să [ne facem] rău unul altuia, ci să [trăim] în pace și să [dăm] fiecăruia ceea ce i se cuvine” (Mosia 4:13).
Domnul a poruncit, de asemenea, ca sfinții Săi să aibă grijă de cei săraci și de cei aflați la nevoie. Trebuie să „[împărțim] din averea [noastră]” pentru a-i ajuta, potrivit cu puterea noastră de a face astfel, fără să-i judecăm (vedeți Mosia 4:21-27).
Fiecare dintre noi trebuie „să-și respecte fratele ca pe sine însuși” (Doctrină și legăminte 38:24). Dacă dorim să fim poporul Domnului și să fim uniți, nu numai că trebuie să ne tratăm unul pe altul ca egali, ci trebuie, de asemenea, să ne privim cu adevărat unul pe altul ca egali și să simțim în inimile noastre că suntem egali – egali înaintea lui Dumnezeu, de valoare egală și potențial egal.
Supunerea
Următoarea lecție din 4 Nefi vine în această expresie simplă: „Ei… au umblat după poruncile pe care le primiseră de la Domnul Dumnezeul lor” (4 Nefi 1:12).
Domnul i-a învățat pe acești oameni doctrina Sa, le-a dat porunci și a chemat slujitori pentru a le sluji. Unul dintre scopurile Sale când a făcut aceasta a fost să Se asigure că nu vor exista certuri printre ei (vedeți 3 Nefi 11:28-29; 18:34).
Supunerea noastră față de învățăturile Domnului și ale slujitorilor Săi este esențială pentru a deveni uniți. Aceasta include angajamentul nostru de a ne supune poruncii de a ne pocăi ori de câte ori greșim și de a ne ajuta unul pe celălalt pe măsură ce ne străduim să facem mai bine și să fim mai buni în fiecare zi.
Adunarea laolaltă
Apoi, aflăm că oamenii din 4 Nefi „[au continuat] în postire și rugăciuni și adunându-se laolaltă deseori ca să se roage și să audă cuvântul Domnului” (4 Nefi 1:12).
Trebuie să ne adunăm împreună. Adunările noastre săptămânale de preaslăvire sunt o ocazie importantă pentru noi de a găsi tărie, atât individual, cât și colectiv. Luăm din împărtășanie, învățăm, ne rugăm, cântăm împreună și ne întărim unii pe alții. Alte adunări ajută, de asemenea, la cultivarea sentimentului de apartenență, prietenie și scop comun.
Dragostea
Apoi, relatarea din 4 Nefi ne oferă ceea ce este, probabil, marea cheie pentru toate acestea – lucrul fără de care unitatea reală nu poate fi atinsă: „Nu era niciun conflict în țară datorită dragostei lui Dumnezeu care [trăia] în inimile oamenilor” (4 Nefi 1:15).
Pacea personală este atinsă atunci când noi, cu supunere umilă, Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât pe oricine sau orice altceva este condiția care aduce pace, alinare, încredere și bucurie adevărate. Pe măsură ce dezvoltăm dragoste față de Dumnezeu și Isus Hristos, dragostea față de familie și față de aproapele nostru va urma în mod firesc.
Cea mai mare bucurie pe care o vom simți vreodată este atunci când suntem mistuiți de dragoste față de Dumnezeu și față de toți copiii Săi.
Caritatea, dragostea pură a lui Hristos, este antidotul împotriva certei. Este caracteristica principală a unui adevărat ucenic al lui Isus Hristos. Când ne umilim înaintea lui Dumnezeu și ne rugăm cu toată puterea inimii noastre, Dumnezeu va avea caritate față de noi (vedeți Moroni 7:48).
Pe măsură ce noi, toți, căutăm să avem dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, miracolul unității ni se va părea absolut natural.
Identitate divină
În cele din urmă, oamenii din 4 Nefi au arătat un semn de unitate care merită atenția noastră: „Nu era niciun tâlhar sau ucigaș; și, de asemenea, nu era niciun lamanit sau vreun fel de -iți; ci ei cu toții erau ca unul singur, copiii lui Hristos și moștenitorii împărăției lui Dumnezeu” (4 Nefi 1:17).
Etichetele care despărțiseră oamenii timp de sute de ani s-au retras în fața unei identități mai trainice și mai nobile. Ei s-au privit pe ei înșiși – și pe toți ceilalți – potrivit relației lor cu Tatăl Ceresc și Isus Hristos.
Diversitatea și diferențele pot fi bune și semnificative pentru noi. Dar identitățile noastre cele mai importante sunt cele legate de originea și scopul nostru divine.
În primul rând și cel mai important, fiecare dintre noi este un copil al lui Dumnezeu. În al doilea rând, în calitate de membru al Bisericii, fiecare dintre noi este un copil de legământ. Și, în al treilea rând, fiecare dintre noi este un ucenic al lui Isus Hristos. Vă îndemn pe toți să nu permiteți niciunui alt atribut de identificare să „schimbe, să înlocuiască sau să aibă prioritate înaintea acestor trei atribute de identificare trainice”.
Fiți una
Isus Hristos i-a invitat pe toți să vină la El. Este loc pentru toată lumea. Putem să avem tradiții diferite în ceea ce privește cultura, politica, etnia, gusturile noastre și multe altele. Dar, pe măsură ce ne unim în Isus Hristos, astfel de diferențe pălesc în importanță și sunt înlocuite de dorința noastră puternică de a fi una – astfel încât să putem fi ai Săi.
Gândiți-vă profund la lecțiile predate în 4 Nefi. Pe măsură ce fiecare dintre noi se străduiește să includă în viața sa aceste elemente esențiale ale unității, se poate spune despre noi, așa cum s-a spus despre ei: „Cu siguranță nu a putut să fie niciun popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu” (4 Nefi 1:16).
© 2024 Intellectual Reserve, Inc. All rights reserved. Tipărit în S.U.A. Aprobarea versiunii în limba engleză: 6/19. Aprobarea traducerii: 6/19. Titlul original: Monthly Liahona Message, October 2024., Romanian. 19359 171