Mesaj din partea conducerii zonei
Ce este adevărata convertire?
În luna septembrie a acestui an s-au împlinit douăzeci și cinci de ani de când Jenny și cu mine ne-am căsătorit în Australia. Ne întâlnisem cu doi ani înainte în Chicago, într-o călătorie în interes de serviciu și, la doar două zile după ce am întâlnit-o, mi-a venit în minte acest gând: „Te vei căsători cu această fată”. Acea străfulgerare de inspirație m-a condus într-o călătorie de la Londra în Australia pentru a ieși cu Jenny la o întâlnire, iar apoi s-o duc la Biserică. A fost botezată patru luni mai târziu și s-a mutat la Londra pentru a putea ieși mai mult la întâlniri. Ne-am logodit în Italia după mai puțin de un an, ne-am căsătorit în Sydney, apoi am fost pecetluiți în Templul Londra și, ulterior, am devenit părinții celor patru băieți minunați ai noștri. A fost o poveste de dragoste furtunoasă!
În timp ce sărbătorim cea de-a 25-a aniversare a căsătoriei noastre, privesc înapoi cu uimire la cât de repede m-am îndrăgostit și cât de simplă a fost înțelegerea mea despre dragoste. Ultimii 25 de ani m-au învățat că dragostea este mult mai mult decât acel sentiment inițial de „îndrăgostire” – și are mai mult de-a face cu slujirea și munca în echipă, unde doi prieteni se ajută reciproc în călătoria lor de a deveni ceea ce i-a creat Dumnezeu să fie. În căsnicia noastră, am avut parte atât de suișuri și coborâșuri, cu lacrimi și suferință, cât și de bucurie și fericire – toate acestea fac parte din plan. Și, deși povestea noastră a început cu „dragoste la prima vedere”, ea s-a transformat într-o dragoste complet diferită. Dragostea – „sentimentul” – vine și pleacă inevitabil, dar dragostea – „verbul” – susține și întărește o căsnicie și poate crea cea mai prețuită relație.
Văd multe paralele cu convertirea noastră spirituală și cu procesul de a deveni ucenici ai lui Isus Hristos. Noi, toți, suntem binecuvântați cu lumina lui Hristos în noi și fiecare dintre noi are experiențe unice cu raze de lumină care ne ajută să ne clădim o mărturie despre Dumnezeu și despre Fiul Său, Isus Hristos. Dar aceste experiențe spirituale nu constituie neapărat o convertire sau nu ne dau o credință de nezdruncinat. Noi, toți, avem parte de momente în care nu ne simțim aproape de Dumnezeu, poate că atunci când încercările sau îndoielile ne fac să șovăim; așa cum ne indică Alma, înaltul preot, cu această întrebare inspirată: „Și acum iată, vă spun vouă, frații mei, dacă voi ați simțit o schimbare în inima voastră și dacă ați simțit dorința să cântați cântecul iubirii mântuitoare, vreau să vă întreb, puteți să simțiți astfel acum?”.
La fel ca dragostea într-o căsnicie, credința noastră în Isus Hristos are nevoie să fie hrănită constant, să fie udată și de lumina soarelui în fiecare zi, așa cum este explicat în Alma 32. Pentru cei mai mulți dintre noi, convertirea are loc „rând după rând, precept după precept; aici puțin și acolo puțin”. Procesul de a deveni ucenic al lui Isus Hristos este ceva care durează toată viața și care ne poate aduce bucurie.
Bucuria noastră în Evanghelia lui Isus Hristos rezultă din faptul de a progresa de-a lungul cărării legămintelor și, pe măsură ce facem aceasta, din clădirea unei relații strânse, personale cu Tatăl nostru din Cer. „Apropiați-vă de Mine și am să Mă apropii de voi.” Pe măsură ce ne străduim să ne apropiem de El, simțim dragostea Sa mai din belșug în viața noastră și învățăm să-L iubim mai deplin. Începem să ne ridicăm la înălțimea creării noastre, să ne atingem potențialul divin și să avem parte de pace în inimă.
Așadar, după 25 de ani de căsnicie și 50 de ani de frecventat biserica, îmi dau seama că esența unei vieți fericite este legată de relații; atât cu Tatăl meu din Cer, cât și cu soția mea. Și că există paralele între modul în care aceste relații încep și se dezvoltă în timp. Sunt atât de recunoscător că Tatăl meu Ceresc și soția mea sunt amândoi atât de iertători, răbdători și susținători ai eforturilor mele slabe și că amândoi îmi arată atât de multă dragoste. Pe măsură ce îmi concentrez timpul, talentele și energiile asupra acestor două relații de legământ, toate celelalte par să se așeze la locul lor. Și cum lucrez doar la una dintre aceste relații, se pare că mă ajută și cu cealaltă.
Calea către convertire, asemenea unei căsnicii, poate începe cu o străfulgerare de inspirație, dar va înflori într-o relație de legământ cu Dumnezeu, în care suntem plini de dragostea Sa.
În numele lui Isus Hristos, amin.