Vechiul Testament, 2022
Gânduri de ținut minte – Cărțile istorice din Vechiul Testament


„Gânduri de ținut minte – Cărțile istorice din Vechiului Testament”, Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii: Vechiul Testament, 2022 (2021)

„Gânduri de ținut minte – Cărțile istorice din Vechiului Testament”, Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii: 2022

Imagine
icon indicând gânduri

Gânduri de ținut minte

Cărțile istorice din Vechiului Testament

Cărțile de la Iosua la Estera sunt cunoscute, de obicei, ca fiind „cărțile istorice” ale Vechiului Testament. Acest lucru nu înseamnă că celelalte cărți din Vechiul Testament nu au valoare istorică. De fapt, cărțile istorice sunt denumite așa deoarece obiectivul principal al autorilor lor a fost de a arăta mâna lui Dumnezeu în istoria poporului lui Israel. Scopul nu a fost de a rezuma legea lui Moise, așa cum s-a făcut în cărțile Leviticul și Deuteronom. Nu a fost de a exprima laude sau plângeri într-o formă poetică, așa cum s-a făcut în cărțile Psalmii și Plângerile lui Ieremia. Și nu a fost de a consemna cuvintele profeților, așa cum s-a făcut în cărțile Isaia și Ezechiel. În schimb, cărțile istorice relatează o istorisire.

O chestiune de perspectivă

Firește, acea istorisire este relatată dintr-un anumit punct de vedere – de fapt, anumite puncte de vedere. Așa cum este imposibil să privim o floare, o piatră sau un pom din mai multe unghiuri în același timp, tot așa este inevitabil ca o relatare istorică să nu reflecte perspectiva persoanei sau grupului de persoane care a scris-o. Această perspectivă include moștenirea națională și etnică a scriitorilor, normele lor culturale și crezurile lor. Cunoașterea acestui lucru ne poate ajuta să înțelegem că autorii și compilatorii cărților istorice s-au concentrat asupra anumitor detalii, lăsând altele deoparte.1 Ei au făcut anumite presupuneri pe care alții poate că nu le-ar fi făcut. Și au ajuns la concluzii pe baza acelor detalii și presupuneri. Putem chiar observa diferite perspective peste tot în cărțile din Biblie (și, uneori, chiar în cadrul aceleiași cărți).2 Cu cât suntem mai conștienți de aceste perspective, cu atât mai bine putem să înțelegem cărțile istorice.

Perspectiva comună din toate cărțile istorice ale Vechiului Testament este perspectiva copiilor lui Israel, poporul de legământ al lui Dumnezeu. Credința lor în Domnul i-a ajutat să vadă mâna Sa în viața lor și implicarea Sa în treburile națiunii lor. În timp ce cărțile de istorie laică nu tind să abordeze lucrurile în acest mod, această perspectivă spirituală constituie o parte a ceea ce face ca aceste cărți istorice din Vechiul Testament să fie atât de prețioase pentru cei care caută să-și clădească credința în Dumnezeu.

Context pentru celelalte cărți din Vechiul Testament

Cărțile istorice încep de unde se termină relatarea din cartea Deuteronom, când anii de rătăcire prin pustiu ai israeliților sunt pe cale să ia sfârșit. Cartea Iosua îi prezintă pe copiii lui Israel pregătiți să intre în Canaan, pământul lor făgăduit, și ne descrie cum l-au luat în stăpânire. Cărțile care urmează, de la Judecătorii la 2 Cronici, descriu experiența trăită de poporul lui Israel pe pământul făgăduit, de când s-au stabilit acolo și până când au fost cuceriți de Asiria și Babilon. Cărțile Ezra și Neemia relatează despre întoarcerea mai multor grupuri de israeliți în capitala lor, Ierusalim, multe decenii mai târziu. În cele din urmă, cartea Estera cuprinde o istorisire despre israeliți care trăiau în exil sub domnie persană.

Și, aici se încheie cronologia din Vechiul Testament. Unii dintre cei care citesc Biblia prima dată sunt surprinși să afle că au terminat de citit povestea Vechiului Testament după ce au citit doar puțin mai mult de jumătate din paginile sale. După cartea Estera, nu prea mai primim informații despre istoria israeliților. În schimb, cărțile care urmează – mai ales cărțile profeților – se încadrează pe axa timpului prezentată de cărțile istorice.3 Slujirea profetului Ieremia, de exemplu, a avut loc în timpul evenimentelor consemnate în 2 Împărați 22-25 (și relatarea corespondentă din 2 Cronici 34-36). Cunoașterea acestui lucru poate avea o influență asupra modului în care citiți atât narațiunile istorice, cât și cărțile profetice.

Imagine
mână ținând o piesă a unui puzzle incomplet aflat pe masă

Unele fragmente scripturale pot fi asemenea unor piese de puzzle pe care nu știm unde să le potrivim în restul puzzle-ului.

Când ceva nu se potrivește

Când citiți Vechiul Testament, ca și în cazul oricărei alte istorii, este foarte probabil să citiți despre oameni care fac sau spun lucruri care, prin prisma prezentului, par stranii sau chiar tulburătoare. Trebuie să ne așteptăm la aceasta – scriitorii cărților din Vechiul Testament au văzut lumea dintr-o perspectivă care era, în anumite moduri, destul de diferită de a noastră. Violența, relațiile etnice și rolul femeilor sunt doar unele dintre aspectele pe care este posibil ca scriitorii din vechime să le fi văzut altfel decât le vedem noi astăzi.

Deci ce ar trebui să facem când întâlnim, în scripturi, un fragment care pare tulburător? Mai întâi, ar putea fi util să analizăm fiecare fragment într-un context mai larg. Cum se potrivește în planul salvării întocmit de Dumnezeu? Cum se potrivește cu ce știți despre natura Tatălui Ceresc și cea a lui Isus Hristos? Cum se potrivește cu adevărurile revelate în alte scripturi sau cu învățăturile profeților în viață? Cum se potrivește cu șoaptele Spiritului către inima și mintea dumneavoastră?

În unele cazuri, este posibil ca fragmentul respectiv să nu pară să se potrivească bine cu nimic din cele menționate anterior. Uneori, fragmentul poate fi asemenea unei piese de puzzle care pare să nu-și aibă locul printre celelalte piese pe care le-ați asamblat deja. Încercarea de a forța piesa să se potrivească nu este cea mai bună abordare. Dar nici renunțarea la întregul puzzle. În schimb, s-ar putea să trebuiască să lăsați piesa deoparte pentru moment. Pe măsură ce învățați mai mult și asamblați mai mult din puzzle, este posibil să puteți vedea mai bine cum se potrivesc piesele împreună.

De asemenea, ar putea fi de ajutor să vă aduceți aminte că, pe lângă faptul că se limitează la o perspectivă anume, istoriile scripturale sunt supuse greșelilor umane (vedeți Articolele de credință 1:8). De exemplu, de-a lungul secolelor, „multe lucruri clare și prețioase au fost date deoparte din [Biblie]”, inclusiv adevăruri importante despre doctrină și rânduieli (1 Nefi 13:28; vedeți, de asemenea, versetele 29, 40). În același timp, trebuie să fim dispuși să admitem că propriile perspective sunt și ele limitate: mereu vor fi lucruri pe care nu le înțelegem pe deplin și întrebări la care încă nu putem răspunde.

Să găsim nestematele

Dar, între timp, întrebările fără răspuns nu trebuie să ne împiedice să ne bucurăm de nestematele prețioase ale adevărului etern care se găsesc în Vechiul Testament – chiar dacă aceste nestemate sunt, uneori, ascunse în solul pietros al experiențelor tulburătoare și al alegerilor neînțelepte făcute de oameni imperfecți. Probabil că cele mai prețioase dintre aceste nestemate sunt istorisirile și fragmentele care depun mărturie despre dragostea lui Dumnezeu – mai ales cele care ne îndreaptă mintea către sacrificiul lui Isus Hristos. Privite din orice unghi, nestematele ca acestea strălucesc, astăzi, la fel de puternic cum au făcut-o atunci, în trecut. Și, deoarece aceste relatări ne spun despre oamenii de legământ ai lui Dumnezeu – bărbați și femei care au avut slăbiciuni omenești și care, cu toate acestea, L-au iubit pe Domnul și I-au slujit – nestemate ale adevărului se găsesc din abundență în cărțile istorice ale Vechiului Testament.

Note

  1. Narațiunile istorice din Biblia pe care o avem astăzi sunt, în mare parte, lucrarea multor scriitori și compilatori ale căror nume nu sunt menționate, care, judecând după perioadele de timp pe care le descriu, uneori, au lucrat timp de mulți ani, chiar secole. Ei s-au bizuit pe o diversitate de surse istorice și au luat hotărâri în legătură cu ce să includă în relatările lor și ce să excludă.

  2. De exemplu, deși cărțile 1-2 Cronici acoperă, în mare parte, aceeași perioadă ca cea din 1 Samuel 31 până la sfârșitul cărții 2 Împărați, cărțile 1-2 Cronici subliniază detalii diferite și prezintă o perspectivă diferită. Spre deosebire de cărțile 1 Samuel - 2 Împărați, cărțile 1-2 Cronici se concentrează aproape în totalitate asupra Regatului de Sud al lui Iuda și omite, adesea, istorisirile negative despre David și Solomon (comparați, de exemplu, 2 Samuel 10-12 cu 1 Cronici 19-20 și 1 Împărați 10-11 cu 2 Cronici 9). Vino și urmează-Mă pune accent pe studierea relatării din 1 și 2 Împărați, deși merită să comparăm acea relatare cu 1și 2 Cronici. Ar putea fi util să știm că munca la 1 Samuel - 2 Împărați a început, foarte probabil, înainte ca Imperiul Babilonian să-l fi cucerit pe Iuda și a fost terminată în timpul exilului în Babilon. Pe de altă parte, consemnarea care a devenit 1-2 Cronici a fost compilată după ce iudeii s-au întors la Ierusalim din exil. În timp ce citiți, vă puteți gândi cum au influențat aceste circumstanțe diferite perspectivele compilatorilor diferitelor relatări.

  3. Aproape de începutul acestei resurse, veți găsi secțiunea „Prezentare generală a Vechiului Testament”, o axă a timpului care arată unde se încadrează slujirea fiecărui profet în istoria lui Israel (în măsura în care poate fi determinată). Veți remarca faptul că cele mai multe dintre cărțile profetice din Vechiul Testament se află aproape de sfârșitul acelei axe a timpului – chiar înainte și chiar după ce copiii lui Israel au fost cuceriți, exilați și risipiți de dușmanii lor.

Tipărește