Gânduri de ținut minte

Profeții și profeția

În împărțirea creștină tradițională a Vechiului Testament, ultima secțiune (de la Isaia până la Maleahi inclusiv) este denumită „Profeții”¹. Această secțiune, aproximativ o pătrime din Vechiul Testament, cuprinde cuvintele slujitorilor autorizați ai lui Dumnezeu care au vorbit cu Domnul și, apoi, au vorbit în numele Său, împărtășind mesajul Său oamenilor, din jurul anului 900 î.H. și până în anul 500 î.H.²

Profeții și profeția au un rol major pe tot parcursul Vechiului Testament. Patriarhii Avraam, Isaac și Iacov au văzut viziuni și au vorbit cu mesageri cerești. Moise a vorbit cu Dumnezeu față în față și a transmis voia Sa copiilor lui Israel. Cărțile 1 Împărați și 2 Împărați relatează lucrările și mesajele memorabile ale profeților Ilie și Elisei. Vechiul Testament relatează, de asemenea, despre profetese, cum ar fi Maria (vedeți Exodul 15:20) și Debora (vedeți Judecători 4), alături de alte femei binecuvântate cu spiritul profeției, cum ar fi Rebeca (vedeți Genesa 25:21-23) și Ana (vedeți 1 Samuel 1:20 - 2:10). Și chiar dacă Psalmii nu au fost scriși de profeți oficiali, și ei sunt plini de spiritul profeției, mai ales că exprimă așteptarea cu nerăbdare a venirii lui Mesia.

Niciuna dintre acestea nu reprezintă o surpriză pentru sfinții din zilele din urmă. De fapt, Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos ne învață că profeții nu sunt doar o părticică interesantă a istoriei, ci și o parte esențială a planului lui Dumnezeu. Deși unii ar putea vedea profeții ca fiind ceva unic vremurilor Vechiului Testament, noi îi vedem că fiind ceva ce avem în comun cu vremurile Vechiului Testament.

Cu toate acestea, citirea unui capitol din Isaia sau din Ezechiel ar putea părea diferită față de citirea unui mesaj din cadrul conferințe generale din partea actualului președinte al Bisericii. Uneori, ne poate fi greu să vedem că profeții din vechime au avut ceva să ne spună. La urma urmei, lumea în care trăim astăzi diferă foarte mult de cea în care au predicat și au profețit ei. Și, faptul că noi chiar avem un profet în viață ar putea duce la o întrebare: De ce merită efortul – și chiar necesită efort – să citim cuvintele profeților din vechime?

Ei chiar au ceva să ne spună

În cea mai mare parte, oamenii de astăzi nu sunt auditoriul principal al profeților din Vechiul Testament. Acei profeți aveau îngrijorări stringente despre care au vorbit în vremurile și locurile lor – tot așa cum profeții noștri din zilele din urmă vorbesc despre îngrijorările noastre de astăzi.

Totodată, profeții pot privi dincolo de îngrijorările stringente. De fapt, ei propovăduiesc adevăruri eterne, relevante pentru orice perioadă. Și, binecuvântați cu revelație, ei văd imaginea de ansamblu, perspectiva mai largă a lucrării lui Dumnezeu. De exemplu, Isaia nu i-a putut avertiza doar pe oamenii din vremea sa în legătură cu păcatele lor – ci a putut, de asemenea, să scrie despre eliberare israeliților care aveau să trăiască 200 de ani mai târziu și să propovăduiască, în același timp, despre eliberarea pe care toți oamenii lui Dumnezeu o caută. Mai mult, el a putut să scrie profeții care, chiar și astăzi, încă așteaptă să se împlinească în totalitate – cum ar fi promisiunile despre „un pământ nou” (Isaia 65:17) care este „plin de cunoștința Domnului” (Isaia 11:9), pe care triburile pierdute ale lui Israel au fost adunate și pe care „[neamurile] nu vor mai învăța războiul” (Isaia 2:4). O parte a bucuriei și inspirației care rezultă din citirea cuvintelor profeților din Vechiul Testament, cum este Isaia, este înțelegerea faptului că noi avem un rol în ziua glorioasă pe care ei au văzut-o în viziuni.³

Deci, când citiți profeții din vechime, este util să aflați contextul în care au fost scrise. Dar ar trebui, de asemenea, să vă vedeți în ele, sau să „[faceți] ca [toate scripturile] să [vi] se aplice”, așa cum a formulat Nefi (vedeți 1 Nefi 19:23-24). Uneori, aceasta înseamnă recunoașterea Babilonului drept simbol al deșertăciunii lumești și mândriei, nu doar ca fiind o cetatea din vechime. Ar putea însemna faptul de a-l înțelege pe Israel ca fiind poporul lui Dumnezeu în orice perioadă și faptul de a înțelege Sionul ca fiind cauza pe care o urmează poporul lui Dumnezeu din zilele din urmă, în loc să fie doar un alt termen pentru Ierusalim.

Putem asemăna scripturile cu noi înșine, deoarece înțelegem că o profeție poate fi împlinită în mai multe moduri.⁴ Un exemplu bun în acest sens este profeția din Isaia 40:3: „[Glasul celui care] strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului»”. Pentru iudeii duși în robie în Babilon, această afirmație ar fi putut să facă referire la Domnul oferindu-le o cale de a scăpa din robie și de a se întoarce în Ierusalim. Pentru Matei, Marcu și Luca, această profeție a fost împlinită prin Ioan Botezătorul, care a pregătit calea pentru slujirea Salvatorului în viața muritoare.⁵ Și, Joseph Smith a primit revelație că această profeție este încă în curs de împlinire în zilele din urmă, ca pregătire pentru slujirea milenară a lui Hristos.⁶ În moduri pe care încă urmează să le înțelegem, profeții din vechime chiar ne-au vorbit. Ei au propovăduit multe adevăruri prețioase și eterne care sunt la fel de relevante pentru noi cum au fost pentru Israel din vechime.

Plenitudinea timpurilor, de Greg K. Olsen

Ei au depus mărturie despre Isus Hristos

Poate că și mai important decât faptul de a vă vedea în profețiile din Vechiul Testament este faptul de a-L vedea pe Isus Hristos în ele. Dacă-L căutați, Îl veți găsi, chiar dacă El nu este menționat pe nume. V-ar putea fi de ajutor să țineți minte că Dumnezeul Vechiului Testament, Domnul Iehova, este Isus Hristos. De fiecare dată când profeții descriu ce face Domnul sau ce va face El, ei vorbesc despre Salvator.

Veți găsi, de asemenea, referiri la Cel Uns (vedeți Isaia 61:1), un Mântuitor (vedeți Osea 13:14) și un viitor împărat, pe linia genealogică a lui David (vedeți Isaia 9:6-7; Zaharia 9:9). Acestea, toate, sunt profeții despre Isus Hristos. În mod și mai general, veți citi despre eliberare, iertare, mântuire și restaurare. Avându-L pe Salvator în mintea și inima dumneavoastră, aceste profeții vă vor îndrepta, în mod firesc, către Fiul lui Dumnezeu. În cele din urmă, cel mai bun mod de a înțelege profeția este de a avea „spiritul profeției”, despre care Ioan ne spune că este „mărturia lui Isus” (Apocalipsa 19:10).

Note

1. Isaia, Ieremia, Ezechiel și Daniel sunt adesea numiți profeții mari datorită lungimii cărților lor. Ceilalți profeți (Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Țefania, Hagai, Zaharia și Maleahi) sunt numiți profeții mici, deoarece cărțile lor sunt mult mai scurte. Cartea Plângerile lui Ieremia este considerată parte a Scrierilor, nu a Profeților.

2. Noi nu știm cum au fost compilate cărțile profetice. În unele cazuri, este posibil ca un profet să fi supravegheat colectarea scrierilor și profețiilor sale. În alte cazuri, este posibil ca acestea să fi fost consemnate și compilate după moartea lui.

3. „Doar gândiți-vă la entuziasmul și urgența situației: fiecare profet, începând cu Adam, a văzut zilele noastre. Și fiecare profet a vorbit despre zilele noastre, când Israel avea să fie adunat și lumea avea să se pregătească pentru a Doua Venire a Salvatorului. Gândiți-vă la aceasta! Dintre toți oamenii care au trăit vreodată pe planeta Pământ, noi suntem cei care pot lua parte la această adunare finală și măreață. Cât de entuziasmant este acest lucru!” (Russell M. Nelson, „Speranța lui Israel” [adunare de devoțiune pentru tinerii din întreaga lume, 3 iunie 2018], supliment al revistelor New Era și Ensign, p. 8, ChurchofJesusChrist.org) Vedeți, de asemenea, Ronald A. Rasband, „Împlinirea profeției”, Ensign sau Liahona, mai 2020, p. 75-78.

4. Salvatorul, vorbind despre Isaia, a spus: „Toate lucrurile despre care el a vorbit s-au întâmplat și se vor întâmpla, așa după cuvintele pe care el le-a vorbit” (3 Nefi 23:3; caractere cursive adăugate).

5. Vedeți Matei 3:1-3; Marcu 1:2-4; Luca 3:2-6.

6. Vedeți Doctrină și legăminte 33:10; 65:3; 88:66.