„6-12 mai Luca 12-17; Ioan 11: «Bucurați-vă împreună cu Mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută»” Vino și urmează-Mă – Pentru Școala de duminica: Noul Testament 2019 (2019)
„6-12 mai Luca 12-17; Ioan 11”, Vino și urmează-Mă – Pentru Școala de duminica: 2019
6-12 mai
Luca 12-17; Ioan 11
„Bucurați-vă împreună cu Mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută”
Începeți-vă pregătirea pentru a preda citind, cu pioșenie, Luca 12-17 și Ioan 11. Ce „[oi pierdute]” din clasa dumneavoastră vă vin în minte? Folosiți Vino și urmează-Mă – Pentru persoane și familii și acest rezumat în timp ce căutați îndrumarea Domnului pentru a ști ce se potrivește cel mai bine nevoilor membrilor clasei, chiar dacă aceștia nu vin la oră.
Consemnați-vă impresiile
Invitați să împărtășească
Punerea în practică este o parte importantă a învățării, prin urmare, invitați membrii clasei să spună cum au ales să trăiască potrivit unui lucru pe care l-au învățat din scripturi în această săptămână.
Predați doctrina
Nicio scuză nu este suficientă pentru a respinge Evanghelia.
-
Pentru a ajuta membrii clasei să studieze pilda celor poftiți la cină, îi puteți invita la o petrecere imaginară pe care o veți găzdui. Permiteți-le să împărtășească unele dintre motivele pentru care ar veni sau nu. Citiți împreună Luca 14:15-24 și discutați despre scuzele oferite de oamenii din pildă când au fost invitați la un ospăț care reprezenta binecuvântările Evangheliei. Ce scuze oferă oamenii astăzi pentru a nu accepta invitația Salvatorului de a primi binecuvântările Tatălui Ceresc? Membrii clasei pot să împărtășească binecuvântările pe care le-au primit când au făcut sacrificiile necesare pentru a trăi anumite principii ale Evangheliei.
Putem să-i căutăm pe cei care s-au pierdut și să ne bucurăm împreună cu Tatăl când se întorc.
-
Cum îi puteți inspira pe cei cărora le predați să caute oameni care sunt „pierduți” pentru că nu au binecuvântările Evangheliei și să-i invite să se întoarcă? Puteți invita membrii clasei să se gândească pentru o clipă la „oile pierdute” pe care le cunosc și, apoi, să citească Luca 15:1-7 gândindu-se la acea persoană. Ce se simt inspirați să facă pentru a ajuta acea persoană dând dovadă de sensibilitate și dragoste? Relatarea președintelui Thomas S. Monson din „Resurse suplimentare” sau discursul vârstnicului Mervyn B. Arnold „Să venim în ajutor – o putem face” (Ensign sau Liahona, mai 2016, p. 53-55) vă pot ajuta în cadrul acestei discuții.
-
Le-ar fi util membrilor clasei să înțeleagă modurile prin care o persoană se poate pierde? Puteți să formați grupuri din membrii clasei și să le dați să studieze câte una dintre cele trei pilde din Luca 15. Ce ne învață pildele despre cum trebuie să încercăm să-i găsim pe cei pierduți? Ce cuvinte din Luca 15 arată sentimentele Tatălui Ceresc față de cei pierduți? Faptul de a cânta împreună imnul „Mult Își iubește Păstorul oile”,Imnuri, nr. 139, poate aduce o completare semnificativă învățăturilor acestor pilde.
-
Le-ar putea fi util membrilor clasei dumneavoastră să se concentreze asupra cuvintelor și acțiunilor fiului mai mare din pilda fiului risipitor. Ar putea scrie un altfel de final al pildei, în care atitudinea fiului mai mare față de fratele său să fie diferită. Ce ne învață sfatul tatălui din pildă în legătură cu sentimentele pe care ar trebui să le avem față de cei pierduți și față de cei care se întorc la Evanghelie? (Vedeți, de asemenea, declarația vârstnicului Jeffrey R. Holland din secțiunea „Resurse suplimentare”.) Ori puteți ruga membrii clasei să-și imagineze că sunt tatăl din această pildă. Ce alt sfat i-ar oferi fiului mai mare pentru a-l ajuta să se bucure pentru progresul și reușitele altora?
Isus Hristos este învierea și viața.
-
A găsit vreun membru al clasei dumneavoastră ceva care i-a întărit credința că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Mesia cel promis când, în această săptămână, a citit despre ridicarea lui Lazăr din morți? Invitați-i să împărtășească ce au găsit. Ce alte experiențe le-au clădit credința în Isus Hristos? Puteți să spuneți că, în momentul acestui miracol, Lazăr nu a fost înviat, ci readus la viața muritoare.
-
Un mod de a studia Ioan 11:1-46 este acela de a ruga membrii clasei să citească, pe rând, din aceste versete și de a-i invita să se oprească atunci când găsesc dovezi ale credinței în Isus Hristos. Rugați-i să discute ce au găsit. Cum pot încercările și infirmitățile să ne întărească credința în El?
-
Un alt mod de a citi această relatare este acela de a desemna câțiva membri ai clasei să se gândească la perspectivele persoanelor implicate – precum Salvatorul, apostolii, Marta, Maria și Lazăr. Ce putem învăța de la fiecare dintre aceste persoane? Ce putem învăța despre Salvator din Ioan 11:33-35? De ce este important să știm aceste lucruri despre El?
Încurajați învățarea acasă
Pentru a încuraja membrii clasei să citească Matei 19-20; Marcu 10 și Luca 18, puteți adresa o întrebare precum: „Cum v-ați simți dacă ați fi lucrat toată ziua și ați fi fost plătiți la fel ca cineva care a lucrat doar o oră?”. Spuneți-le că există o pildă în fragmentele pentru lectură din săptămâna următoare, care sugerează cum poate fi considerat acest lucru ca fiind corect.
Resurse suplimentare
„M-ați găsit.”
Președintele Thomas S. Monson a împărtășit următoarea experiență pe care a trăit-o când a slujit în calitate de episcop: „Într-o duminică dimineață, am observat că Richard, unul dintre preoții noștri care venea ocazional, lipsea, din nou, de la adunarea preoției. Am lăsat cvorumul în grija îndrumătorului și l-am vizitat pe Richard acasă. Mama lui a spus că el lucra la un atelier de reparații auto. M-am dus la atelier pentru a-l căuta pe Richard și m-am uitat peste tot, dar nu l-am găsit. Dintr-o dată, am avut inspirația să mă uit în jos, în groapa de gresare învechită, situată la marginea clădirii. În întuneric, am zărit doi ochi strălucitori. L-am auzit pe Richard spunând: «Stimate episcop, m-ați găsit! Vin numaidecât sus». În timpul discuției mele cu Richard, i-am spus cât de mult ne-a lipsit și câtă nevoie avem de el. Am obținut angajamentul lui de a participa la adunările sale… [Mai târziu], Richard a spus că momentul de răscruce al vieții sale a fost când episcopul său l-a găsit ascuns într-o groapă de gresare și l-a ajutat să redevină activ” („Sugar Beets and the Worth of a Soul”, Ensign, iulie 2009, p. 6-7).
Să învățăm de la celălalt risipitor.
Vârstnicul Jeffrey R. Holland a făcut această declarație despre fratele mai mare al fiului risipitor:
„Acest fiu era mânios nu atât pentru că celălalt venise acasă, cât pentru că părinții lui erau atât de fericiți pentru acest lucru. Simțindu-se neapreciat și compătimindu-se, acest fiu ascultător – și el este nemaipomenit de ascultător – uită pentru o clipă că el nu a fost obligat să simtă mizeria sau disperarea, teama sau ura de sine. El uită pentru o clipă că fiecare vițel al tatălui său era deja al său și tot ale sale erau toate hainele bune din dulap și tot ce era în cămări. El uită pentru o clipă de credința sa care a fost și va fi întotdeauna răsplătită.
Nu, el care are totul și care a câștigat totul prin comportament bun și muncă grea, duce lipsă de singurul lucru care ar putea să-l facă omul complet al Domnului, care este atât de aproape să fie. El încă trebuie să ajungă să aibă compasiune și milă, amploarea caritabilă a viziunii pentru a înțelege că, acasă, nu s-a întors un rival. Ci, fratele său. Deoarece tatăl său s-a rugat ca el să vadă, el este cel care a murit, iar acum trăiește. El este cel care era pierdut și a fost găsit” („The Other Prodigal”, Ensign, mai 2002, p. 63).