Să slujim cum slujește Salvatorul
Fie ca noi să ne arătăm recunoștința și dragostea față de Dumnezeu slujindu-le cu dragoste surorilor și fraților noștri eterni.
Ce binecuvântare minunată să trăim într-o perioadă în care primim revelație continuă de la Dumnezeu! Când așteptăm cu nerăbdare și acceptăm pe deplin „[așezarea] din nou a tuturor lucrurilor”1, care a venit și va veni prin evenimentele profețite din zilele noastre, noi ne pregătim pentru a Doua Venire a Salvatorului.2
Și care cale este mai bună pentru a ne pregăti să-L întâlnim decât aceea de a ne strădui să devenim asemănători Lui slujindu-ne cu dragoste unul pe altul! Isus Hristos i-a învățat pe cei care-L urmau la începutul acestei dispensații: „Dacă Mă iubești, Mă vei sluji”3. Faptul că le slujim altora este o demonstrare a uceniciei și a recunoștinței și dragostei noastre față de Dumnezeu și Fiul Său, Isus Hristos.
Uneori ne gândim că trebuie să facem ceva măreț și eroic pentru a „fi luat în considerare” ca slujire față de aproapele nostru. Totuși, faptele simple de slujire pot avea efecte profunde asupra altora – și asupra noastră. Ce a făcut Salvatorul? Prin darurile Sale divine, ispășirea și învierea – pe care le sărbătorim în această frumoasă duminică de Paște – „nimeni altcineva nu a avut o influenţă atât de profundă asupra tuturor celor care au trăit și vor mai trăi pe pământ”4. Dar El, de asemenea, le-a zâmbit, a vorbit cu ei, a mers cu ei, i-a ascultat, Și-a făcut timp pentru ei, i-a încurajat, i-a învățat, i-a hrănit și i-a iertat. El Și-a slujit familia și prietenii, vecinii și străinii în același mod și a invitat cunoscuții și pe cei dragi să se bucure de binecuvântările minunate ale Evangheliei Sale. Acele fapte „simple” de slujire și dragoste oferă un exemplu pentru slujirea noastră de astăzi.
Când aveți privilegiul de a-L reprezenta pe Salvator în eforturile dumneavoastră de slujire, întrebați-vă: „Cum pot să împărtășesc acestei persoane sau familii lumina Evangheliei? Ce mă inspiră Spiritul să fac?”.
Slujirea poate fi înfăptuită într-o mare varietate de moduri individualizate. Aşadar, ce exemple de slujire avem?
Exemple de slujire ne oferă președințiile Cvorumului Vârstnicilor și Societății de Alinare care se sfătuiesc, rugându-se, în legătură cu însărcinările pe care să le ofere. Slujire poate fi atunci când conducătorii, în loc să înmâneze bucățele de hârtie, oferă personal sfaturi despre persoane și familii când sunt date însărcinări fraților și surorilor care slujesc. Poate fi atunci când mergem la o plimbare, ne adunăm pentru o seară de jocuri sau chiar slujim împreună. Poate fi atunci când facem o vizită sau vorbim la telefon sau online ori trimitem mesaje. Poate fi atunci când înmânăm o felicitare pentru o zi de naștere și aclamăm la un meci de fotbal. Poate fi atunci când împărtășim un verset din scripturi sau un citat dintr-o cuvântare din cadrul conferinței, care poate fi semnificativ pentru persoana respectivă. Poate fi atunci când avem discuții cu privire la o întrebare despre Evanghelie și ne împărtășim mărturia pentru a aduce claritate și pace. Poate fi atunci când luăm parte la viața cuiva și ne îngrijim de el sau de ea. Poate fi un interviu despre slujire în care nevoile și punctele forte sunt discutate cu sensibilitate și într-un mod corespunzător. Poate fi atunci când consiliul episcopiei se organizează pentru a răspunde unei nevoi mai mari.
Acest fel de slujire a întărit o soră care s-a mutat departe de casă atunci când soțul ei și-a început studiile. Fără să aibă telefon și având un bebeluș de îngrijit, ea s-a simțit dezorientată în noul loc, complet pierdută și singură. Fără să o anunțe în prealabil, o soră de la Societatea de Alinare a venit la ușă aducând o perche de pantofiori pentru bebeluș, i-a luat pe amândoi în mașina ei și i-a dus să descopere băcănia. Sora recunoscătoare a spus: „A fost ancora mea de salvare!”.
Adevărata slujire a fost demonstrată de o soră mai în vârstă din Africa atunci când a fost desemnată să viziteze o altă soră care nu mai participase la adunările Bisericii de mult timp. Când s-a dus acasă la această soră, ea a aflat că femeia fusese bătută și jefuită, avea foarte puțină mâncare și nu avea haine pe care să le considere potrivite pentru adunările de duminica ale Bisericii. Femeia care a fost desemnată să-i slujească a venit pregătită să asculte, a adus produse din grădina ei, scripturi pentru a citi și i-a oferit prietenie. Sora „absentă” s-a întors curând la Biserică și acum deține o chemare pentru că știe că este iubită și prețuită.
Combinarea acestor tipuri de eforturi ale Societății de Alinare cu cele ale Cvorumului Vârstnicilor acum restructurat va aduce unitate, care poate produce rezultate uimitoare. Slujirea devine un efort coordonat pentru a îndeplini îndatorirea preoției de „a vizita casa fiecărui membru” și de „a veghea, întotdeauna, asupra membrilor Bisericii și de a fi cu ei și de a-i întări”5 și, de asemenea, de a realiza scopul Societății de Alinare de a ne ajuta unul pe altul pentru a ne pregăti pentru binecuvântările vieții eterne.6 Lucrând împreună sub îndrumarea episcopului, președințiile Cvorumului Vârstnicilor și Societății de Alinare pot fi inspirate pe măsură ce caută cele mai bune moduri de a veghea asupra fiecărei persoane și familii și de a avea grijă de acestea.
Permiteți-mi să vă dau un exemplu. O mamă a fost diagnosticată cu cancer. Curând, ea a început tratamentul și, imediat, surorile de la Societatea de Alinare s-au pus pe treabă, planificând cum să ajute mai bine cu mâncarea, transportul la întâlnirile cu medicii și alte moduri de a ajuta. Ele au vizitat-o cu regularitate, oferindu-i companie care s-o înveselască. În același timp, Cvorumul Preoției lui Melhisedec a acționat repede. Ei au asigurat munca necesară pentru a adăuga un dormitor și o baie remodelate pentru ca îngrijirea surorii bolnave să fie mai ușoară. Tinerii băieți au depus muncă fizică pentru a participa la acest efort considerabil. Și tinerele fete s-au implicat: ele s-au angajat cu dragă inimă să plimbe cu atenție câinele în fiecare zi. Pe măsură ce timpul a trecut, episcopia a continuat să slujească, adăugând și adaptând unde era necesar. A fost, în mod clar, o muncă depusă cu dragoste, fiecare membru sau membră dăruindu-se, în deplină armonie, demonstrându-și grija în moduri individuale care au binecuvântat-o nu numai pe sora suferindă, ci și pe fiecare membru al familiei ei.
După un efort curajos, în final, sora a murit din cauza cancerului și a fost înmormântată. S-au simțit membrii episcopiei ușurați și au considerat că sarcina lor de a ajuta era acum încheiată? Nu, tinerele fete continuă să plimbe zilnic câinele, cvorumurile preoției continuă să slujească tatălui și familiei sale și surorile de la Societatea de Alinare continuă să ajute cu dragoste pentru a identifica puncte forte și necesități. Dragi frați și surori, aceasta înseamnă slujire – aceasta înseamnă să iubim așa cum iubește Salvatorul!
O altă binecuvântare a acestor anunțuri inspirate este ocazia pe care o au tinerele fete cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani de a participa la slujire în calitate de colege ale surorilor de la Societatea de Alinare, tot așa cum tinerii băieți de aceeași vârstă participă în calitate de colegi în slujire ai fraților care dețin Preoția lui Melhisedec. Tinerii pot împărtăși darurile lor unice și pot progresa spiritual pe măsură ce slujesc împreună cu adulții în cadrul lucrării de salvare. Implicarea tinerilor în însărcinările de slujire poate, de asemenea, să sporească posibilitatea Societății de Alinare și a cvorumurilor vârstnicilor de a se îngriji de alții prin creșterea numărului de membri care participă.
Când mă gândesc la tinerele fete minunate pe care le-am cunoscut, sunt entuziasmată pentru acele surori de la Societatea de Alinare care vor avea privilegiul de a fi binecuvântate prin elanul, talentele și sensibilitatea spirituală a tinerelor fete pe măsură ce slujesc împreună cu ele sau sunt slujite de ele. Și sunt la fel de încântată de ocazia pe care o vor avea tinerele fete să fie sfătuite, învățate și întărite de surorile lor de la Societatea de Alinare. Această ocazie de a participa la clădirea împărăției lui Dumnezeu va aduce un beneficiu imens tinerelor fete, ajutându-le să se pregătească mai bine pentru a-și îndeplini chemările în calitate de conducătoare în cadrul Bisericii și al comunității și de partenere care își aduc aportul în familiile lor. Așa cum ne-a împărtășit ieri sora Bonnie L. Oscarson, tinerele fete „doresc să slujească. Ele trebuie să știe că sunt valoroase și esențiale în lucrarea de salvare”7.
De fapt, tinerele fete slujesc deja altora, fără desemnare și fără recunoaștere. O familie pe care o cunosc s-a mutat la o depărtare de sute de kilometri, într-un loc nou în care nu cunoșteau pe nimeni. În timpul primei săptămâni, o fată în vârstă de 14 ani din noua lor episcopie a venit la ușa lor cu o farfurie de prăjituri, urându-le bun venit în acea zonă. Mama ei stătea zâmbind în spatele ei, ca un șofer binevoitor, sprijinind dorința fiicei ei de a sluji.
O altă mamă era îngrijorată într-o zi pentru că fiica ei în vârstă de 16 ani nu a venit acasă la ora obișnuită. Când fata a ajuns în sfârșit, mama a întrebat-o, cu oarecare frustrare, unde fusese. Fata de 16 ani a răspuns aproape cu timiditate că dusese o floare unei văduve care locuia în apropiere. Observase că sora mai în vârstă părea singură și s-a simțit îndemnată să o viziteze. Cu aprobarea deplină a mamei ei, tânăra fată a continuat să o viziteze pe femeia mai în vârstă. Au devenit bune prietene și legătura lor de prietenie a continuat ani de zile.
Fiecare dintre aceste tinere fete și multe altele asemenea lor au observat nevoia cuiva și au lucrat pentru a o îndeplini. Tinerele fete au o dorință naturală de a avea grijă și de a împărtăși, care poate fi bine direcționată prin slujirea în asociere cu o soră adultă.
Indiferent de vârsta pe care o avem, când ne gândim cum să slujim cât mai eficient, întrebăm: „De ce are nevoie ea [sau el]?”. Combinând acea întrebare cu o dorință sinceră de a sluji, suntem apoi conduși de Spirit să facem ceea ce ar înălța și ar întări acea persoană. Am auzit nenumărate relatări despre frați și surori care au fost binecuvântați printr-un simplu gest de integrare și bun venit la Biserică, un email sau un mesaj text prietenos, un contact personal într-o perioadă grea, o invitație de a participa la activitatea unui grup sau o ofertă de a ajuta într-o situație dificilă. Părinții singuri, noii convertiți, membrii mai puțin activi, văduvele sau văduvii sau tinerii care se străduiesc pot avea nevoie de mai multă atenție și ajutor prioritar din partea surorilor și fraților care slujesc. Coordonarea între președinția Cvorumului Vârstnicilor și cea a Societății de Alinare permite ducerea la îndeplinire a însărcinărilor necesare.
Cel mai important lucru este că slujirea adevărată este realizată individual având ca motivație dragostea. Valoarea, meritul și miracolul slujirii sincere constau în faptul că aceasta schimbă, cu adevărat, vieți! Când inimile noastre sunt deschise și doritoare să iubească și să includă, să încurajeze și să aline, puterea slujirii noastre va fi irezistibilă. Având dragostea ca motivație, miracole se vor întâmpla și vom găsi moduri de a-i aduce pe surorile și frații noștri „absenți” în îmbrățișarea atotcuprinzătoare a Evangheliei lui Isus Hristos.
Salvatorul este exemplul nostru în toate lucrurile – nu numai în ceea ce ar trebui să facem, ci și de ce ar trebui să facem acel lucru.8 „Viața Sa pe pământ a fost [o] invitație adresată nouă – să ridicăm privirea puțin mai sus, să uităm propriile probleme și să-i ajutăm pe alții.”9 Când acceptăm ocazia de a le sluji surorilor și fraților noștri din toată inima, suntem binecuvântați să fim mai aproape de desăvârșire din punct de vedere spiritual, mai în acord cu voia lui Dumnezeu și mai capabili să înțelegem planul Său de a ne ajuta pe fiecare să ne întoarcem la El. Vom recunoaște mai repede binecuvântările Sale și vom fi mai nerăbdători să transmitem și altora acele binecuvântări. Inimile noastre vor cânta la unison cu glasurile noastre:
Și, după cum mă iubești Tu,
Pe-al meu frate-l voi iubi.
Îmi ești farul și puterea,
Slujitorul Tău voi fi.
Îl voi iubi pe-al meu frate;
Doamne, Te voi urma10.
Fie ca noi să ne arătăm recunoștința și dragostea față de Dumnezeu slujindu-le cu dragoste surorilor și fraților noștri eterni.11 Rezultatul va fi o unitate în simțire ca aceea de care s-au bucurat oameni de pe străvechile meleaguri americane timp de 100 de ani după apariția Salvatorului pe pământul lor.
„Și s-a întâmplat că nu era niciun conflict… datorită dragostei lui Dumnezeu care trăiește în inimile oamenilor…
Nu erau nici invidie, nici certuri… și cu siguranță nu a putut să fie niciun popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de mâna lui Dumnezeu.”12
Îmi depun cu bucurie mărturia personală că aceste schimbări revelatoare sunt inspirate de Dumnezeu și că, pe măsură ce le vom primi cu inimi binevoitoare, vom fi mai bine pregătiți să-L întâlnim pe Fiul Său, Isus Hristos, la venirea Sa. Vom fi mai aproape de a deveni un popor al Sionului și vom simți o bucurie fără egal alături de aceia pe care i-am ajutat pe calea uceniciei. Ca noi să facem astfel, mă rog cu tărie și cu umilință, în numele lui Isus Hristos, amin.