1. Un biet drumeț îndurerat
Adesea calea mi-a ținut.
Să îl ajut m-a implorat,
Să îl refuz nu am putut.
Din ce meleaguri el venea
Sau încotro se îndrepta
Nu știu, dar știu că-n ochii lui
Sclipea lumina cerului.
2. Odat la prânzu-mi ne-nsemnat,
Făr-un cuvânt el a intrat.
Flămând era, pâine dorea,
I-am dat și-a binecuvântat.
A luat, a rupt și a mâncat,
O parte înapoi mi-a dat,
Și mi-a părut ca o mană
Când am mâncat coaja-n grabă.
3. L-am urmărit când la izvor
În stâncă apă căuta
La capătul puterilor,
S-ajungă însă nu putea.
M-am dus fugind, l-am ajutat
Să îi curm setea-m încercat.
El cupa înapoi mi-a dat.
De-atunci nicicând n-am însetat.
4. Prin noapte, viscol, furtună
Când glasul eu i-am auzit
L-am primit în grabă-n casă
Și adăpost i-am oferit.
Veșmânt curat i-am așternut
Să-i fie somnul ne-ntrerupt,
Iar eu pe pământ am dormit
Și ca în rai m-am odihnit.
5. Bătut și gol eu l-am găsit
Aproape mort pe drum zăcea;
Nepregetat l-am îngrijit
Până ce i-am salvat viata.
Și tot ce-aveam i-am oferit.
Ceva m-ardea necontenit,
Dar chiar de-atunci a încetat
Și pacea-n suflet mi-a intrat.
6. Închis apoi l-am întâlnit,
La moarte condamnat era;
Pedeapsa-i de nelegiut
Jocul minciunii îl făcea.
Prietenia mi-a-ncercat
În locu-i să fiu condamnat;
Fiorul groazei mă trecea
Dar sufletul meu a spus: „Da”.
7. Atunci la față s-a schimbat
Pe străin L-am recunoscut
Însuși Isus S-a-nfățișat
Semnele-n mâini I le-am văzut.
El numele mi l-a rostit
Și cu blândețe mi-a vorbit:
„Din toate câte-ai făptuit
Napoi primi-vei înzecit”.