185
Tatăl meu
Cu înflăcărare
1. Tatăl meu, Cel din înalturi,
Din slăvit lăcaș ceresc.
Când voi fi din nou cu Tine,
Chipul iar am să-Ți zăresc?
Oare am fost cândva cu Tine,
În lăcașul Tău prea sfânt?
Înainte de-a mă naște
Să fiu om pe-acest pământ?
2. Prin a Ta înțelepciune
Pe pământ am coborât
Și-am uitat, prin a Ta voie,
Pe cei ce-i iubeam atât.
Dar în sinea mea o voce
Taina vieții îmi șoptea
Și simțeam că rătăcisem
Și-alta era lumea mea.
3. Am învățat să îți spun Tată,
Duhul sfânt m-a îndrumat.
Dar eu n-am știut motivul
Până s-a restaurat.
Singur e un părinte în ceruri?
Nu, nu e adevărat!
Adevărul veșnic este
Am și o mamă în înalt.
4. Muritoarea-mi existență,
Când se-ncheie pe pământ,
Tată, mamă, ne-om întâlni
În al vostru regat sfânt?
Și atunci, când termina-voi
Ce mi-ați dat să împlinesc,
Cu a voastră aprobare,
Lângă voi am să trăiesc.
Textul: Eliza R. Snow, 1804–1887
Muzica: James McGranahan, 1840–1907