141
De muncit destul eu am
Cu fermitate
1. De muncit destul eu am,
Cât soare-i pe cer,
Pentru mine și-al meu neam,
Cât soare-i pe cer.
Potolesc șoapte deșarte,
Cu scop ferm și bunătate.
Toate sunt realizate,
Cât soare-i pe cer.
2. Eu vorbesc cu dragoste,
Cât soare-i pe cer,
Glasu-mi toți să-l asculte,
Cât soare-i pe cer.
Sunt atent la fiecare
Pentru a da alinare.
Când se pierd, dau îndrumare,
Cât soare-i pe cer.
3. Si când merg pe drumul meu,
Cât soare-i pe cer,
Îl ascult pe Dumnezeu,
Cât soare-i pe cer.
Recunosc orice păcate,
Greșeli pentru-a fi-ndreptate.
Binecuvântări sunt date,
Cât soare-i pe cer.
Textul: Josephine Pollard, 1834–1892
Muzica: William J. Kirkpatrick, 1838–1921