Cum să folosim cartea de imnuri

Acest material este menit să vă ajute să folosiți eficient cartea de imnuri. Aici sunt incluse explicații privind părțile componente ale cărții, sfaturi despre folosirea ei pentru congregații, coruri și formații speciale și informații pentru dirijori, organiști și pianiști începători.

PĂRȚILE COMPONENTE ALE CĂRȚII DE IMNURI

Cuprins

Tabla de materii grupează imnurile în zece categorii generale. Imnurile cu teme și expresivități similare se găsesc, în general, în aceeași secțiune. Totuși, faptul că un imn se găsește într-o anumită categorie nu limitează folosirea imnurilor. De exemplu, unele dintre imnurile din secțiunea privind împărtășania, cum ar fi „Măreață e a Ta înțelepciune” și „Eumă minunez”, pot fi folosite pentru alte scopuri, iar unele strofe selectate din mai multe imnuri din această secțiune pot fi folosite pentru Paște. Indexul tematic vă va ajuta să găsiți imnuri cu subiecte specifice.

Mențiuni pentru expresivitate și tempo

Indicațiile pentru expresivitate, cum ar fi Cu evlavie sau Cu hotărâre, sugerează sentimentul general sau spiritul imnului, cu toate că expresivitatea unor imnuri poate să difere în funcție de ocazie sau preferințele locale. Mențiunile metronomice indică un interval de tempo (cum ar fi

= 69–76) și sunt date, de asemenea, ca orientare generală; cadrul local și contextul în care un imn este folosit permit o flexibilitate mai mare.

Paranteze pentru pianiști și organiști

Parantezele drepte (

) prevăzute la fiecare imn prezintă o introducere potrivită pentru pian sau orgă. Înainte de a interpreta un imn, parcugeți această introducere pentru a vă asigura că ați văzut introducerea completă. Puteți scoate în evidență parantezele, marcându-le pe cartea dumneavoastră personală, în special dacă ultima frază muzicală a introducerii nu se află la sfârșitul imnului.

De asemenea, puteți să scurtați sau să lungiți introducerea propusă. Dacă imnul este puțin cunoscut, interpretarea imnului de la un cap la celălalt, ca introducere, poate ajuta congregația să se familiarizeze cu imnul. Dacă imnul este cunoscut, ultima linie sau frază poate fi o introducere suficientă. Când se folosește o introducere scurtă, puteți încetini tempo-ul la sfârșit pentru a exprima încheierea introducerii.

Referințe la scripturi

În tradiția creștină străveche, cele mai multe imnuri erau aranjamente de texte adaptate din scripturi. Cele mai multe dintre imnurile actuale fac referire la scripturi; unele dintre numeroasele pasaje sunt menționate la sfârșitul fiecărui imn. Folosind Ghidul pentru scripturi sau Indexul care se găsește în edițiile scripturilor sfinților din zilele din urmă, veți găsi mai multe versete din scripturi care îmbogățesc mesajul imnurilor noastre.

Indexuri

Cartea de imnuri conține trei indexuri cu note explicative scurte pentru fiecare: scripturi, teme și primele rânduri și titluri.

IMNURI PENTRU CONGREGAȚII

Interpretarea imnurilor la unison și pe mai multe voci

Deși în Biserică există o lungă tradiție de a se cânta pe mai multe voci (soprano, alto, tenor și bas), scopul imnurilor cântate în cadrul congregației este acela de a participa cu toții, indiferent de capacitatea lor vocală. Deoarece mulți membri cântă melodia indiferent de registrul lor vocal, imnurile sunt scrise în tonalități care permit să fie interpretate atât la unison, cât și pe mai multe voci. Unele imnuri – și unele părți din imnuri – sunt special scrise pentru a fi cântate la unison.

Selectarea imnului potrivit

Imnurile pe care le selectați trebuie să reflecte caracterul general al adunării și să ajute la crearea unei atmosfere adecvate.

Imnul de deschidere poate fi unul de implorare sau de rugăciune; poate exprima recunoștința pentru Evanghelie, bucuria pentru posibilitatea de a fi împreună sau entuziasmul pentru lucrarea care trebuie înfăptuită.

Imnul de împărtășanie trebuie să se refere la împărtășanie în sine sau la sacrificiul Salvatorului.

Un imn intermediar asigură congregației ocazia de a lua parte la program și poate avea legătură cu subiectul discursurilor prezentate în timpul întrunirii. Congregația se poate ridica în picioare în timpul interpretării acestui imn, dacă acest lucru este potrivit.

Imnul de încheiere oferă congregației ocazia de a se exprima cu privire la spiritul și conținutul adunării.

Nu orice imn este potrivit pentru fiecare ocazie în Biserică. Unele imnuri pot fi mai potrivite pentru o adunare a tinerilor decât pentru o adunare de împărtășanie.

Selectarea strofelor care să fie cântate

Nu trebuie să vă simțiți obligați să cântați toate strofele unui imn, cu excepția cazurilor în care mesajul ar fi incomplet, dacă nu s-ar cânta toate strofele. Totuși, nu scurtați sistematic un imn cântând doar prima sau primele două strofe. Este indicat să se cânte strofele care sunt scrise sub notele muzicale.

Echilibru în selectarea imnurilor

Se recomandă membrilor ca, pe lângă folosirea imnurilor deja cunoscute, să se familiarizeze și cu imnurile noi sau mai puțin cunoscute. Încercați să stabiliți un echilibru între imnurilefavorite cu care sunteți familiarizați și imnurile mai puțin cunoscute.

Imnuri pentru conferința de țăruș

Imnurile standard, bine cunoscute, sunt deseori cea mai bună alegere pentru conferința de țăruș, în special dacă nu sunt disponibile cărți de imnuri pentru întreaga congregație. Menționăm, aici, câteva dintre aceste imnuri: „Veniti, voi sfinți”; „Vino, Rege al regilor”; „Veniți, voi copii ai Domnului”; „Numără binecuvântările”; „Fă ce e drept”; „Îndrumă-ne, mare Iehova”; „Pe vârful muntelui”; „Ce trainică temelie”; „Copil al Domnului”; Trăiește-al meu Mântuitor”; „Cu toți să înaintăm”; „Să ne bucurăm”; „Laudă profetului”; „Veniți toți și ajutați”; „Mântuitorul Israelului”; „Ce fericire să-ții slujim ”; „Spiritul lui Dumnezeu”; „Îți mulțumim, Doamne pentru profet”.

Puteți copia imnurile pe programul tipărit, cu excepția cazurilor în care restricțiile privind dreptul de reproducere pentru imnul respectiv menționează că acest lucru nu este permis.

IMNURI PENTRU CORURI ȘIFORMAȚII SPECIALE

Folosirea imnurilor pentru coruri

În această ediție a cărții de imnuri, nu se face distincție între imnurile pentru coruri și cele pentru congregație. Corurile trebuie să folosească această carte de imnuri drept bază pentru repertoriul lor, selectând imnuri din întreaga carte. Corurile pot interpreta, de asemenea, alte aranjamente de cântece sau imnuri care nu sunt incluse în cartea de imnuri.

Unele dintre imnurile care aveau mențiunea „Cor” în edițiile anterioare ale cărții de imnuri au fost transpuse în tonalități mai joase pentru a fi interpretate mai bine de congregație. Corurile pot păstra exemplare din edițiile anterioare ale cărții de imnuri pentru a beneficia de tonalitățile mai înalte și de posibilitatea de a modula de la o tonalitate la alta. Dacă este disponibil un singur exemplar din ediția precedentă, imnurile pot fi copiate pentru acest scop, exceptând cazul în care acest lucru este interzis de mențiunea privind dreptul de reproducere.

Modificarea imnurilor pentru interpretarea lor de către cor

Imnurile din cartea de imnuri, cântate fără variații, sunt totdeauna potrivite pentru cor. Puteți prezenta imnurile în moduri variate; cu toate acestea, folosiți aceste variații moderat, asigurându-vă că ele respectă spiritul imnului. Redăm, aici, câteva idei de adaptare a imnurilor pe care le puteți lua în considerare.

1. Stabiliți ca bărbații, femeile sau toți împreună să cânte o strofă la unison.

2. Rugați congregația să se alăture corului pentru a cânta ultima strofăsau ultimul refren al imnului. (Acesta este un mod de a ajuta congregația să se familiarizeze cu unele dintre imnuri.)

3. Rugați femeile să cânte o strofă, așa cum este indicat mai jos la „Imnuri pentru vocile de femei”.

4. Rugați bărbații să cânte o strofă, așa cum este indicat mai jos la „Imnuri pentru vocile de bărbați”.

5. Aranjați ca sopranele și tenorii să cânte o strofă în duet.

6. Aranjați ca tenorii și bașii să cânte melodia, în timp ce sopranele și altistele cântă partea alto.

7. Aranjați ca o parte din cor să cânte melodia, în timp ce restul corului murmură melodiile celorlalte părți.

Imnuri pentru vocile de femei

În carte, în secțiunea pentru femei, sunt imnuri pentru femeile din cadrul congregației și imnuri care au fost pregătite pentru coruri și trio formate din femei. Pe lângă acestea, surorile pot cânta, fără adaptare, cele mai multe dintre imnurile din carte pe două voci (soprano și alto) sau pe trei voci (dacă partea pentru tenori nu este prea joasă).

Imnuri pentru vocile de bărbați

Imnurile din secțiunea pentru bărbați sunt împărțite în carte în două categorii: Bărbați, pentru bărbații din congregație, și Cor de bărbați, pentru coruri și cvartete. Ca imn pentru congregație în adunările preoției, în general, este de preferat să se aleagă dintreimnurile standard pentru congregație sau dintre cele marcate Bărbați.

Multe imnuri sunt special aranjate pentru coruri de bărbați; în plus, multe imnuri pentru congregație și cele marcate Bărbați pot fi adaptate pentru a fi folosite pentru coruri și cvartete de bărbați:

Bariton:
cântă melodia

Tenor prim:
cântă alto mai sus decât melodia

Tenor secund:
cântă partea de tenor

Bas:
cântă partea de bas

Principala dificultate în adaptarea imnurilor pentru corurile de bărbați este aceea de a găsi tenori care pot cânta atât de înalt ca alto; este posibil să fie necesar ca unele note înalte să fie adaptate. De asemenea, puteți transpune imnul într-o tonalitate mai joasă, adaptând partea de bași.

Ca un exemplu de adaptare în cartea de imnuri, comparați imnul„Nu-ncerca să vezi greșeala” (nr. 150), un imn pentru congregație, cu imnul „Mila de sus strălucește” (nr. 207), imn cu aceeași melodie, aranjat pentru voci de bărbați.

O altă posibilitate de a adapta un imn pentru cor de bărbați este aceea de a aranja ca partea de alto să fie cântată mai jos decât melodia. În acest caz, partea de bași este facultativă.

Veți observa că, la imnurile aranjate pentru coruri de bărbați, este folosit simbolul pentru cheia de tenor în loc să fie utilizat simbolul cheii sol uzuale. În general, trebuie să cântați notele pentru mâna dreaptă ale acestor imnuri cu o octavă mai jos decât în cheia sol. Rezultatul constă în obținerea unui acompaniament îmbogățit și mai de efect, venind astfel în sprijinul vocilor bărbătești.

Simbolul cheii de tenor

Simbolul cheii sol

PENTRU DIRIJORI ÎNCEPĂTORI

Măsuri, semne pentru indicarea măsurii și note accentuate

Măsura este unitatea muzicală cea mai mică delimitată prin linii verticale.

În cartea de imnuri, când o măsură este continuată de la un portativ la următorul, sfârșitul primului este lăsat deschis pentru a arăta că măsura continuă pe următorul portativ:

Semnul pentru indicarea măsurii (două numere, unul deasupra celuilalt, cum ar fi

) se găsește la începutul fiecărui imn. Cifra de sus indică numărul de timpi din fiecare măsură. Cifra de jos arată ce valoare de notă corespunde unității de timp a măsurii. De exemplu, măsura de

înseamnă că, în imn, sunttrei timpi pe măsură și că fiecărei unități de timp îi corespunde o pătrime (

).

Când dirijați, prima mișcare din modelul dumneavoastră de tact dirijoral (vezi ilustrația cu schema mișcării dirijorale) trebuie să corespundă cu primul timp al fiecărei măsuri. Acest prim timp, denumit timp tare, este timpul cel mai accentuat din fiecare măsură. Veți observa că multe imnuriîncep cu un timp slab sau cu o notă înaltă înainte de primul timp tare.

Mișcări dirijorale standard

Scopul mișcărilor dirijorale este acela de a asigura o interpretare ritmică unitară de către congregație și de a comunica expresivitatea și spiritul imnului. Modelele trebuie să fie menținute simple, dar pot varia în funcție de natura și expresivitatea imnului. Punctele figurate pe schemele de dirijarearată unde se află impulsul ritmic al imnului.

Modelul pentru mișcarea dirijorală de doi timpi (folosită pentru imnurile cu măsura de

sau

):

Modelul pentru mișcarea dirijorală de trei timpi (folosită pentru imnurile cu măsura de

sau

):

Modelul pentru mișcarea dirijorală de patru timpi (folosită pentru imnurile cu măsura de

):

Modelul pentru mișcarea dirijorală de șașe timpi (folosită pentru imnurile cu măsura de

sau

):

Un imn cu măsura de

sau

cu un tempo lent, cum ar fi „Noapte sfântă” (nr. 128), poate fi dirijat potrivit unei schemei clasice de dirijat de șase timpi sau cu o dublă schemă de trei timpi – primul mai lung, urmat de unul mai scurt.

Un imn de

sau

cu un tempo moderat, cum ar fi „Mult Își iubește Păstorul oile” (nr. 139), poate fi dirijat prin omiterea celei de a doua și celei de a cincia mișcări ale modelului dirijoral clasic de șase timpi, făcând o pauză în acele locuri.

Un imn de

sau

cu un tempo rapid, cum ar fi „Doamne, furtuna vuiește” (nr. 65) poate fi dirijat cu o mișcare dirijorală de 2 timpi – primii trei timpi corespunzând primei mișcări a mâinii, iar ultimii trei timpi celei de a doua mișcări:

Când folosiți ultimele două modele de mișcare dirijorală, asigurați menținerea unui ritm constant.

Imnuri care sunt ușor de dirijat:

Modelul de mișcare dirijorală în doi timp: „Veniți să vă bucurați”; „Glorioasă zi promisă”; „Doamne, pe drepți Tu ajută-i” și „Voi, cei chemați de Domnul”.

Modelul de mișcare dirijorală în trei timpi: „Urmați-Mă”; „Fă ce e drept”; „Slavă lui Dumnezeu”; „Tatăl nostru, Dumnezeu”; „Învață-mă să merg în lumină”.

Modelul de mișcare dirijorală în patru timpi: „Rămâi cu mine”; „Când citesc scripturi prea sfinte”; „Veniți, voi copii ai Domnului”; „Oare te-ai rugat?”; „Pentru acest frumos pământ”; „Voi, națiuni, veniți și-ascultați”; „Speranța lui Israel”.

PENTRU PIANIȘTI ȘIORGANIȘTI ÎNCEPĂTORI

Aranjamentul pentru acompaniere

Unele imnuri pot avea note sau pasaje care sunt dificil de cântat. Puteți adapta asemenea pasaje potrivit posibilităților dumneavoastră, prin omiterea notelor mai puțin importante ale acordurilor. În acest scop, puteți face modificări pe propriul dumneavoastră exemplar al cărții de imnuri.

Imnurile au, în mod frecvent, între notele de tenor și bași, intervale prea mari pentru a putea fi cântate cu mâna stângă. Deseori, mâna dreaptă poate să preia cu ușurință notele tenorului. Puteți marca asemenea note cu o paranteză pentru a vă aminti să le cântați cu mâna dreaptă:

În unele imnuri pentru copii nu sunt incluse notele pentru pian. Dacă pentru aceste cântece este folosită orga, uneori, este preferabil să se folosească numai clapele, fără pedale.

Note mici

O notă mică înseamnă că ea este opțională. Exemplele următoare arată cum pot fi folosite aceste note:

1. O notă mică poate indica faptul că la anumite strofe ea urmează să se cânte și la altele nu, potrivit textului fiecărei strofe:

   

2. Uneori, muzica este completă chiar dacă nota mică este suprimată:

   

3. Notele mici pot indica, de asemenea, că ele sunt rezervate numai pentru pian sau orgă și că nu trebuie cântate cu voce:

   

Imnuri care sunt ușor de cântat la pian:

„Urmează-Mă”; „Fă ce e drept”; „Domnul să te aibă-n grija Sa”; „Ce blândă legea Sa”; „Eu mă minunez”; „Țineți poruncile”; „Spiritul să ne îndrume”; „Să ne bucurăm”; „Mântuitorul Israelului”; „Ce fericire să-ți slujim”; „Dulce timp de rugăciune”; „Învață mă să merg în lumină” „Îți mulțumim, Doamne, pentru profet”.