7

Deveniţi una, lucraţi împreună

CugetăCe înseamnă să „fii una”? Care este legătura între aceasta şi faptul de a ajunge să te bizui pe forţele proprii?

„In the Lord’s Way (În felul Domnului)” (Nu ai acces la prezentarea video? Citeşte următoarea pagină.)

DiscutăCe ne învaţă acest mesaj despre faptul de a ne sluji şi de a ne ajuta unul pe altul?

CiteşteMoise 7:18; Doctrină şi legăminte 104:15-17 (din partea dreaptă)

„Şi Domnul l-a numit pe poporul Său SION pentru că era într-o singură inimă şi într-un singur gând… şi nu existau săraci printre ei.”

Moise 7:18

„Şi scopul Meu este să am grijă de sfinţii Mei, pentru că toate lucrurile sunt ale Mele. Dar trebuie făcut în felul Meu propriu; şi iată, aceasta este calea prin care Eu, Domnul, am hotărât să am grijă de sfinţii Mei, pentru ca săracii să fie exaltaţi în ceea ce bogaţii sunt umiliţi. Pentru că pământul este plin şi este suficient şi chiar din belşug.”

Doctrină şi legăminte 104:15-17

Pune în practicăDesfăşoară următoarea activitate:

1. Gândeşte-te, în linişte, la talentele, contactele sau celelalte resurse de care dispui. Cum pot darurile tale să ajute alţi membri ai grupului să ajungă să se bizuie mai mult pe forţele proprii? Scrie-ţi ideile:

2. Ca grup, împărtăşiţi-vă unul altuia talentele, contactele şi resursele pe care fiecare în parte le-aţi enumerat. Scrie contactele sau resursele pe care le au alţii şi care te-ar putea ajuta.

3. În continuare, scrie resursele disponibile la un Centru de bizuire pe forţele proprii al Bisericii, inclusiv îndrumători, calculatoare şi aşa mai departe. De ce ai nevoie de acestea?

4. Ce resurse ai care vă pot ajuta pe tine şi pe ceilalţi să ajungeţi să vă bizuiţi pe forţele proprii?

5. Cum îi vei ajuta pe alţii de-a lungul procesului de a ajunge să se bizuie pe forţele proprii?

6. Cum poţi să foloseşti ajutorul oferit de ceilalţi pentru a ajunge să te bizui pe forţele proprii?

CiteştePentru a exersa faptul de a deveni una, poţi să faci următoarele:

• ajută membrii familiei tale să devină mai uniţi şi să conlucreze;

• vorbeşte cu membri din episcopia ta care se bizuie pe forţele proprii. Întreabă-i care au fost oamenii sau resursele care i-au ajutat. Întreabă-i dacă doresc să te îndrume;

• du-te în trei locuri din comunitatea ta care au resurse ce te pot ajuta să ajungi să te bizui mai mult pe forţele proprii. Notează serviciile pe care acestea ţi le oferă. Începe să le foloseşti!

Ia-ţi angajamentulIa-ţi angajamentul de a face următoarele lucruri în timpul săptămânii. Bifează căsuţele după ce ai finalizat fiecare însărcinare.

• Exersează faptul de a lucra cu alţii (lucrează cu membrii familiei tale, cu membri ai episcopiei şi cu resursele comunităţii enumerate mai sus).

• Învaţă-i pe membrii familiei tale acest principiu.

• Continuă să pui în practică principiile de bază anterioare.

„Când lucrăm împreună având un spirit de cooperare… putem realiza orice. Când facem astfel, eliminăm neputinţa unui om care este singur şi o înlocuim cu puterea mai multor oameni care muncesc împreună”.

Thomas S. Monson, „Church Leaders Speak Out on Gospel Values”, Ensign, mai 1999, p. 118

În felul Domnului

Dacă nu poţi viziona această prezentare video, citeşte-i scenariul.

Preşedintele Henry B. Eyring

PREŞEDINTELE EYRING: Principiile care stau la baza programului de bunăstare desfăşurat de Biserică nu sunt valabile doar pentru un anumit moment sau pentru un anumit loc. Ele sunt valabile pentru toate timpurile şi toate locurile …

Modul prin care trebuie să facem acest lucru este limpede. Cei care au strâns multe trebuie să se umilească într-o asemenea măsură încât să-i ajute pe cei nevoiaşi.

Cei care au din belşug trebuie să ofere în mod voluntar o parte din confortul, timpul, abilităţile şi resursele lor pentru a uşura suferinţele celor nevoiaşi. Iar ajutorul trebuie oferit într-un mod care sporeşte puterea destinatarilor de a se putea îngriji singuri [şi, apoi, de a putea avea grijă de alţii].

Dacă se face astfel, în felul Domnului, se poate întâmpla ceva remarcabil. Atât donatorul, cât şi destinatarul sunt binecuvântaţi.

(Henry B. Eyring, cuvântare adresată în cadrul ceremoniei de dedicare a Centrului Serviciilor de bunăstare din Sugarhouse, Utah, iunie 2011, lds.org; cuvintele din paranteză au fost adăugate de preşedintele Eyring în cadrul unui interviu dat în luna martie a anului 2014)

PREŞEDINTELE UCHTDORF: Dragi fraţi şi surori, fiecare avem o responsabilitate asumată prin legământ, aceea de a fi sensibili la nevoile celorlalţi şi de a sluji aşa cum a făcut Salvatorul – pentru a ajuta, a binecuvânta şi a-i înălţa pe cei din jurul nostru.

Deseori, răspunsul la rugăciunea noastră nu vine în timp ce ne rugăm în genunchi, ci în timp ce suntem în picioare, slujindu-L pe Domnul şi slujind celor din jurul nostru. Faptele de slujire şi consacrare lipsite de egoism ne rafinează spiritele, înlătură solzii de pe ochii noştri spirituali şi deschid zăgazurile cerului. Devenind răspuns la rugăciunea cuiva, deseori găsim răspuns la propria noastră rugăciune.

(Dieter F. Uchtdorf, „Aşteptând pe drumul către Damasc”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 75-76)