Seminar
Luca 22:47-71; Ioan 18:1-27


Luca 22:47-71; Ioan 18:1-27

„Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”

Imagine
soldați arestându-L pe Isus Hristos

Isus Hristos a fost pe deplin devotat în a face voia Tatălui Ceresc. Acest lucru este evident mai ales în suferința Sa din Grădina Ghetsimani, în întemnițarea Sa care a urmat, în evenimentele care au dus la răstignirea Sa și în timpul acesteia. Această lecție te poate ajuta să urmezi exemplul lui Isus Hristos alegând voia Tatălui Ceresc în viața ta.

Să punem voia Tatălui Ceresc mai presus de cea personală

Imagine
ilustrație cu două uși

Imaginează-ți că stai în fața a două uși. Alegând să intri pe prima ușă, ai urma voia Tatălui Ceresc, dar ai avea de înfruntat o încercare dificilă. Dacă ai alege să treci prin a doua ușă, ai scăpa de încercare, dar nu ai face ce dorește Tatăl Ceresc pentru tine.

  • De ce ar alege cineva prima ușă? Dar a doua ușă?

  • Ce știi despre Tatăl Ceresc care te-ar putea ajuta să alegi să intri pe prima ușă?

Alocă-ți un moment pentru a cugeta asupra vieții lui Isus Hristos și asupra modului în care alegerea primei uși este asemănătoare cu modul în care El a ales să trăiască. În lecția de astăzi, vei avea ocazia de a citi despre alegerile pe care Salvatorul le-a făcut spre sfârșitul vieții Sale muritoare. În timp ce studiezi, fii atent la ce te inspiră în legătură cu faptele lui Isus Hristos.

Isus Hristos este trădat și arestat în Ghetsimani

În Grădina Ghetsimani, Isus Hristos L-a rugat pe Tatăl Său: „Depărtează acest pahar de la Mine”, dar a afirmat clar că era hotărât să facă voia Tatălui când a spus: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Paharul despre care a vorbit Isus se referă la suferința și moartea Sa.

Citește Ioan 18:1-4 și află cum a continuat Salvatorul să demonstreze devotamentul Său de a face voia Tatălui Ceresc.

Întocmește o listă cu unele dintre lucrurile dificile despre care Isus știa că „[aveau] să I se întâmple” în următoarele ore, dar pe care El le-a acceptat (versetul 4).

Citește Ioan 18:5-11 și află cum a reacționat Salvatorul în fața gloatei înarmate care venise să-L prindă.

Pentru mai multe detalii care nu au fost consemnate de Ioan și care arată dragostea și hotărârea uimitoare ale lui Isus Hristos, citește Matei 26:52-54 și Luca 22:50-51. De asemenea, poți viziona „The Savior Suffers in Gethsemane (Salvatorul suferă în Ghetsimani)”, de la minutul 5:55 la minutul 8:30, prezentare video disponibilă pe ChurchofJesusChrist.org.

  • Ce te-a impresionat la întâlnirea lui Isus cu gloata înarmată?

  • Ce te ajută exemplul lui Isus Hristos să înțelegi despre înfruntarea opoziției?

  • De ce crezi că Salvatorul a putut să gestioneze aceste situații în modul în care a făcut-o? Ce te învață aceasta despre El?

Isus Hristos este adus la judecată

După ce Isus a fost prins, El a fost adus înaintea înaltului preot, Caiafa, și a altor conducători iudei. Citește Luca 22:63-65 pentru a afla despre o parte a tratamentului nedrept pe care Isus l-a primit de la ei. De asemenea, poți viziona prezentarea video „Jesus Is Tried by Caiaphas, Peter Denies Knowing Him (Isus este judecat de Caiafa, Petru neagă că L-ar cunoaște)”, de la minutul 0:00 la minutul 1:39, disponibilă pe ChurchofJesusChrist.org.

  • De ce crezi că Salvatorul a fost dornic să îndure un tratament atât de dur și nedrept?

În Cartea lui Mormon, Nefi și Abinadi au propovăduit despre motivul pentru care Salvatorul S-a supus de bunăvoie unui astfel de tratament. Citește 1 Nefi 19:8-9 și Mosia 15:5-7 pentru a afla ce motive au enumerat ei.

În jurnalul tău pentru studiu, scrie ce învățături poți desprinde, din aceste versete, despre Isus Hristos sau de la El.

Poți scrie câteva motive pentru care înțelegerea acestor învățături este valoroasă sau plină de însemnătate pentru tine.

O învățătură pe care este important să o înțelegem din aceste versete este că Isus Hristos S-a supus voii Tatălui Său în toate lucrurile.

  • Ce crezi că a înțeles Isus despre Tatăl Ceresc care să Îl facă să fie perfect supus voii Sale?

Gândește-te la un moment în care ai ales să urmezi ce a dorit Tatăl Ceresc, în locul unei preferințe personale.

  • Ce a fost dificil în a alege dorințele lui Dumnezeu în loc de ceea ce-ți doreai?

  • Ce binecuvântări ai primit alegând să urmezi voia Tatălui Ceresc chiar și când a fost greu?

Președintele Russell M. Nelson a adresat o serie de întrebări despre dorința noastră de a ne supune voii lui Dumnezeu. Alocă-ți timp pentru a cugeta asupra modului în care poți răspunde sincer la aceste întrebări. Gândește-te ce ar presupune pentru tine să poți răspunde afirmativ la fiecare întrebare.

Imagine
președintele Russell M. Nelson

Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră? Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă cea mai importantă influență în viața dumneavoastră? Veți permite cuvintelor Sale, poruncilor Sale și legămintelor Sale să influențeze ce faceți în fiecare zi? Veți permite glasului Său să aibă prioritate asupra oricărui altuia? Sunteți dornici să lăsați orice are El nevoie ca dumneavoastră să faceți să aibă întâietate în fața oricărei alte ambiții? Sunteți dornici ca voința dumneavoastră să fie înghițită în voința Sa?

(Russell M. Nelson, „Să-L lăsăm pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră”, Liahona, nov. 2020, p. 94)

1. Desfășoară activitatea de mai jos în jurnalul tău pentru studiu.

Ținând cont de ce ai învățat despre supunerea Salvatorului față de voia Tatălui Său, scrie câteva propoziții despre ceea ce vrei să-ți aduci aminte, să faci sau să devii. Gândește-te la îndemnurile de mai jos pentru a te ajuta să-ți consemnezi gândurile și dorințele.

  • Doresc să-mi aduc aminte că Salvatorul…

  • Asemenea lui Isus Hristos, eu pot face voia Tatălui Ceresc…

  • O însușire pe care voi încerca să mi-o dezvolt pentru a deveni mai asemănător lui Isus Hristos este…

Opțional: Vrei să afli mai multe?

Ce putem învăța despre Salvator din dorința Sa de a Se supune Tatălui Ceresc?

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat că blândețea Salvatorului a fost însușirea cheie care I-a permis să Își supună voia voinței Tatălui Ceresc.

Imagine
vârstnicul David A. Bednar

Consecvența modului în care Domnul S-a supus benevol și în care a dat dovadă de cumpătare fermă este atât plină de inspirație, cât și de învățături. Când un grup de gărzi de la templu și de soldați romani înarmați a sosit în Ghetsimani pentru a-L reține și aresta pe Isus, Petru și-a scos sabia și a tăiat urechea dreaptă a slujitorului înaltului preot [vezi Ioan 18:10]. Apoi, Salvatorul a atins urechea slujitorului și l-a vindecat [vezi Luca 22:51]. Vă rog să observați că El l-a ajutat și binecuvântat pe cel care voia să-l captureze, folosind aceeași putere cerească ce ar fi putut împiedica prinderea și răstignirea Sa…

Blândețea de care a dat dovadă Salvatorul iese în evidență prin reacția Sa disciplinată, stăpânirea de Sine neclintită și refuzul de a-Și folosi puterea infinită în beneficiul personal.

(David A. Bednar, „Blând și cu inima smerită”, Liahona, mai 2018, p. 33)

De ce aș dori să-mi supun voia voii lui Dumnezeu?

Vârstnicul Neal A. Maxwell (1926-2004), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat cele de mai jos.

Imagine
vârstnicul Neal A. Maxwell

Atât de mulți dintre noi… cred, în mod greșit, că, într-un fel, lăsând ca voia noastră să fie înghițită în voia lui Dumnezeu, ne pierdem individualitatea (vezi Mosia 15:7). Ce ne preocupă cu adevărat nu este, desigur, renunțarea la noi înșine, ci renunțarea la lucrurile egoiste – cum ar fi rolurile noastre, timpul nostru, preeminența noastră și posesiunile noastre. Nu este de mirare că Salvatorul ne-a instruit să ne pierdem pe noi înșine (vezi Luca 9:24). El ne cere doar să renunțăm la eul nostru cel vechi pentru a putea găsi noul eu. Nu este vorba despre a-ți pierde identitatea, ci de a-ți găsi adevărata identitate!…

Supunerea voinței noastre este, într-adevăr, singurul lucru personal pe care trebuie să-l punem pe altarul lui Dumnezeu. Multe alte lucruri pe care noi „le dăm”, dragi frați și surori, sunt de fapt lucruri pe care El ni le-a dat sau ni le-a împrumutat deja. Totuși, când dumneavoastră și cu mine ne supunem în cele din urmă, lăsând ca voia proprie să fie înghițită de voia lui Dumnezeu, atunci noi Îi dăm cu adevărat ceva! Este singura posesiune care este cu adevărat a noastră pe care o putem da!

(Neal A. Maxwell, „Swallowed Up in the Will of the Father”, Ensign, nov. 1995, p. 23, 24)

Tipărește