Lumea Vechiului Testament

Muntele Ararat Locul în care, potrivit tradiţiei, a acostat corabia lui Noe (Gen. 8:4). Locul exact este necunoscut.

Ur Prima reşedinţă a lui Avraam, unde el a fost aproape o victimă a sacrificiului uman, a văzut pe îngerul Iehova şi a primit Urimul şi Tumimul (Gen. 11:28–12:1; Avr. 1; 3:1). (Remarcaţi, de asemenea, un alt loc posibil pentru Ur în nordul Mesopotamiei.)

Babilon, Babel (Şinear) Întemeiat de Cuş, fiul lui Ham, şi de Nimrod. Zona originară a iarediţilor în timpul Turnului lui Babel din câmpiile Şinear. Mai târziu, capitala Babiloniei şi reşedinţa regilor babiloneni, inclusiv a lui Nebucadneţar care a luat mulţi iudei captivi în acest oraş după distrugerea Ierusalimului (587 î.H.). Iudeii au rămas în captivitate, în Babilon, timp de 70 de ani, până în timpul regelui Cirus, care le-a permis iudeilor să se întoarcă în Ierusalim pentru a reconstrui templul. Daniel, profetul, a locuit, de asemenea, aici, în timpul domniei regilor Nebucadneţar, Beltşaţar şi Dariu Ⅰ (Gen. 10:10; 11:1–9; 2 Regi 24–25; Ier. 27:1–29:10; Ezec. 1:1; Dan. 1–12; Omni 1:22; Eter 1:33–43).

Susa Capitala Imperiului Persan sub domnia lui Dariu Ⅰ (Dariu cel Mare), Xerxes (Ahaşveroş) şi Artaxerxes. Reşedinţa reginei Izabela care, prin curaj şi prin credinţă i-a salvat pe iudei. Daniel şi, mai târziu, Neemia au slujit aici (Neemia 1:1; 2:1; Estera 1:1; Dan. 8:2).

Câmpiile Dura Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost aruncaţi într-un cuptor aprins, atunci când au refuzat să se închine la chipul de aur creat de Nebucadneţar; Fiul lui Dumnezeu i-a apărat şi ei au ieşit nevătămaţi din cuptor (Dan. 3).

Asiria Assur a fost prima capitală a Asiriei, urmată de Ninive. Conducătorii Asiriei, Shalmaneser al Ⅴ-lea şi Sargon al Ⅱ-lea, au cucerit Regatul de Nord al Israelului şi au luat în captivitate 10 triburi, în anul 721 î.H. (2 Regi 14–15, 17–19). Asiria a fost o ameninţare pentru Iuda până în anul 612 î.H., când Asiria a fost cucerită de Babilon.

Nineve Capitala Asiriei. Asiria a atacat ţara lui Iuda în timpul domniei lui Ezechia şi al slujirii profetului Isaia. Ierusalimul, capitala lui Iuda, a fost salvat miraculos când un înger a ucis 185.000 de soldaţi asirieni (2 Regi 19:32–37). Domnul i-a spus profetului Iona să cheme acest oraş la pocăinţă (Iona 1:2; 3:1–4).

Haran Avraam s-a stabilit aici un timp, înainte de a merge în Canaan. Tatăl şi fratele lui Avraam au rămas aici. Rebeca (soţia lui Isaac), şi Rahela, Lea, Bilha şi Zilpa (soţiile lui Iacov) au fost din această zonă (Gen. 11:31–32; 24:10; 29:4–6; Avr. 2:4–5).

Carchemiş Faraonul Neco a fost învins aici de Nebucadneţar, astfel încheindu-se puterea egipteană în Canaan (2 Cron. 35:20–36:6).

Sidon Acest oraş a fost fondat de Sidon, nepotul lui Ham, şi este cel mai nordic oraş din Canaan (Gen. 10:15–20). A fost căminul Izabelei, care a introdus preaslăvirea lui Baal în Israel (1 Regi 16:30–33).

Tir Acest oraş din Siria a fost un important oraş comercial şi port la mare. Hiram din Tir a trimis lemn de cedru, aur şi muncitori, pentru a-l ajuta pe Solomon la construirea templului (1 Regi 5:1–10, 18; 9:11).

Damasc Aproape de acest loc, Avraam l-a salvat pe Lot. A fost oraşul principal din Siria. În timpul domniei regelui David, israeliţii au cucerit oraşul. Ilie l-a uns pe Hazael ca rege al Damascului (Gen. 14:14–15; 2 Sam. 8:5–6; 1 Regi 19:15).

Canaan Avraam şi copiilor lui li s-a dat în stăpânire veşnică această ţară (Gen. 17:8).

Muntele Sinai (Horeb) Domnul i-a vorbit lui Moise dintr-un rug aprins (Ex. 3:1–2). Lui Moise i s-au dat Legea şi cele 10 porunci (Ex. 19–20). Domnul i-a vorbit lui Ilie cu o voce liniştită şi slabă (1 Regi 19:8–12).

Eţion-Gheber Regele Solomon a construit corăbii la Eţion-Gheber (1 Regi 9:26). În acest port, probabil, împărăteasa din Seba a venit să-l vadă pe Solomon după ce a auzit de faima sa (1 Regi 10:1–13).

Egipt Avraam a călătorit aici, datorită unei foamete mari care a fost în Ur (Avr. 2:1, 21). Domnul i-a spus lui Avraam să predice egiptenilor ceea ce îi revelase El (Avr. 3:15). Iosif a fost vândut de fraţii lui ca sclav (Gen. 37:28). Aici, Iosif a devenit conducătorul casei lui Potifar. Iosif a fost aruncat în închisoare. El a interpretat visul lui Faraon şi i s-a dat autoritate în Egipt. Iosif şi fraţii lui Iosif s-au strâns laolaltă. Iacov şi familia lui s-au mutat aici (Gen. 39–46). În timpul şederii lor în Egipt, copiii lui Israel au locuit în Gosen (Gen. 47:6).

Israeliţii s-au înmulţit „şi au ajuns foarte puternici”; după aceea, ei au fost duşi în robie de egipteni (Ex. 1:7–14). După o serie de nenorociri, Faraon le-a permis copiilor lui Israel să părăsească Egiptul (Ex. 12:31–41). Ieremia a fost dus în Egipt (Ier. 43:4–7).

Caftor (Creta) Ţara străveche a minoicilor.