Secţiunea 121
Rugăciune şi profeţii scrise, la 20 martie 1839, de către Joseph Smith, profetul, în timp ce era prizonier în închisoarea din Liberty, Missouri (History of the Church, 3:289–300). Profetul şi câţiva tovarăşi erau de luni de zile în închisoare. Cererile şi apelurile lor adresate puterii executive şi judecătoreşti nu le aduseseră nici o alinare.
1–6, Profetul se roagă la Domnul pentru sfinţii suferinzi; 7–10, Domnul îi transmite pace în suflet; 11–17, Blestemaţi să fie toţi aceia care lansează acuzaţii false de păcătuire împotriva oamenilor Domnului; 18–25, Ei nu vor avea dreptul la preoţie şi vor fi blestemaţi; 26–32, Sunt promise revelaţii glorioase acelora care îndură cu curaj; 33–40, De ce sunt mulţi chemaţi şi puţini aleşi; 41–46, Preoţia trebuie folosită numai cu dreptate.
1 O Dumnezeule, unde eşti Tu? Şi unde este cortul care acoperă locul Tău ascuns?
2 Cât timp va fi oprită mâna Ta, şi ochiul Tău, da, ochiul Tău pur, va privi din cerurile veşnice nedreptăţile făcute poporului Tău şi slujitorilor Tăi, şi urechea Ta va fi pătrunsă de strigătele lor?
3 Da, O, Doamne, cât timp vor suferi ei aceste nedreptăţi şi asupriri nelegale înainte ca inima Ta să se îmblânzească şi în adâncul Tău să fii plin de milă faţă de ei?
4 O, Doamne, Dumnezeu Atotputernic, făcătorul cerului, al pământului, al mărilor şi al tuturor lucrurilor care sunt în ele şi care controlezi şi subjugi diavolul şi stăpânirea întunecată şi obscură a iadului—întinde mâna Ta; ochiul Tău să fie pătrunzător; cortul Tău să fie ridicat; locul Tău ascuns să nu mai fie acoperit; urechea Ta să se aplece; inima Ta să se îmblânzească şi în adâncul Tău să fii plin de milă faţă de noi.
5 Mânia Ta să fie aprinsă împotriva duşmanilor noştri; şi, în furia inimii Tale, să ne răzbuni cu sabia de nedreptăţile care ne-au fost făcute.
6 Aminteşte-Ţi de sfinţii Tăi suferinzi, O, Dumnezeul nostru; şi slujitorii Tăi se vor bucura de numele Tău totdeauna.
7 Fiul Meu, pacea să fie în sufletul tău; adversităţile şi suferinţele tale vor fi numai pentru un scurt timp;
8 Şi, după aceea, dacă înduri bine, Dumnezeu te va exalta în cer; tu îi vei birui pe toţi duşmanii tăi.
9 Prietenii tăi sunt alături de tine şi te vor primi din nou cu inima caldă şi cu mâini prieteneşti.
10 Tu nu eşti, încă, la fel ca Iov; prietenii tăi nu ţi se opun şi nici nu te acuză de păcat, aşa cum i-au făcut lui Iov.
11 Şi, aceia care te acuză de păcat, speranţele lor vor fi distruse şi aşteptările lor se vor topi aşa cum bruma dispare sub razele arzătoare ale soarelui care se ridică;
12 Şi, de asemenea, Dumnezeu Şi-a întins mâna şi Şi-a pus sigiliul pentru schimbarea vremurilor şi a timpurilor şi pentru a le orbi minţile, astfel ca ei să nu înţeleagă lucrările Sale minunate; pentru ca, de asemenea, El să-i poată încerca şi să surprindă propria lor viclenie;
13 De asemenea, pentru că inimile lor sunt corupte, lucrurile pe care doresc să le aducă asupra altora, deoarece le place să-i vadă pe alţii suferind, să se abată asupra lor în cea mai mare măsură;
14 Pentru ca ei să fie, de asemenea, dezamăgiţi şi speranţele lor să fie distruse;
15 Şi ca, după puţini ani, ei şi descendenţii lor să fie măturaţi de sub cer, spune Dumnezeu, astfel ca nici unul dintre ei să nu fie lăsat lângă zid.
16 Blestemaţi să fie toţi aceia care vor ridica călcâiul împotriva unşilor Mei, spune Domnul, şi strigă că ei au păcătuit, când ei n-au păcătuit înaintea Mea, spune Domnul, ci au făcut ceea ce era drept în ochii Mei şi ceea ce le-am poruncit.
17 Dar aceia care strigă păcătuire o fac pentru că sunt slujitorii păcatului şi sunt copiii nesupunerii.
18 Şi aceia care jură fals împotriva slujitorilor Mei pentru ca ei să-i poată aduce în robie şi la moarte—
19 Vai de ei; deoarece ei au păcătuit împotriva acelora mici ai Mei, ei vor fi alungaţi de la rânduielile casei Mele.
20 Coşul lor nu va fi plin, casele şi hambarele lor vor pieri şi ei înşişi vor fi dispreţuiţi de aceia care i-au lăudat.
21 Ei nu vor avea dreptul la preoţie, nici urmaşii lor, din generaţie în generaţie.
22 Ar fi fost mai bine pentru ei ca o piatră mare de moară să le fie atârnată de gât şi să fi fost aruncaţi în adâncul mării.
23 Vai de toţi aceia care îi supăra pe oamenii Mei, şi îi gonesc, şi îi omoară, şi mărturisesc împotriva lor, spune Domnul oştirilor; o generaţie de vipere nu va scăpa de blestemul iadului.
24 Iată, ochii Mei văd şi cunosc toate lucrările lor şi Eu am în rezervă o judecată rapidă, la timpul ei potrivit, pentru ei toţi;
25 Pentru că este un timp stabilit pentru fiecare om, după cum vor fi faptele sale.
26 Dumnezeu vă va da prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, o cunoaştere care n-a fost revelată de când este lumea şi până acum;
27 Pe care strămoşii noştri au aşteptat-o cu nerăbdare să fie revelată în timpurile din urmă şi despre care îngerii le-au atras atenţia că era ţinută în rezervă pentru plenitudinea slavei lor;
28 Într-un timp care va veni, în care nimic nu va fi reţinut, fie că va fi un singur Dumnezeu sau mai mulţi dumnezei, ei vor fi făcuţi cunoscuţi.
29 Toate tronurile şi stăpânirile, principatele şi puterile vor fi revelate şi conferite acelora care au îndurat curajoşi pentru Evanghelia lui Isus Hristos.
30 Şi, de asemenea, dacă au fost fixate limite pe cer sau pe mare, sau pe pământ uscat sau pe soare, pe lună sau pe stele—
31 Toate perioadele lor de rotaţie, toate zilele, lunile şi anii desemnaţi şi toate zilele zilelor, lunilor şi anilor lor şi toate slăvile, legile şi perioadele lor fixate vor fi revelate în zilele dispensaţiei plenitudinii timpurilor—
32 Potrivit cu ceea ce a fost stabilit în cadrul Consiliului Dumnezeului Veşnic al tuturor celorlalţi dumnezei înainte ca această lume să fie, care urma să fie rezervat până la terminarea şi sfârşitul acesteia, când fiecare om va intra în prezenţa Sa veşnică şi în odihna Sa nemuritoare.
33 Cât timp pot apele care curg să rămână impure? Ce putere va opri cerurile? Aşa cum un om nu poate să-şi întindă braţul său slab să oprească râul Missouri din drumul său fixat sau să-l facă să curgă în sens invers curentului spre izvorul lui, tot aşa nu-L poate împiedica pe Atotputernicul să reverse cunoaşterea din ceruri asupra capetelor sfinţilor din zilele din urmă.
34 Iată, mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi. Şi de ce nu sunt ei aleşi?
35 Pentru că inimile lor sunt îndreptate aşa de mult spre lucrurile acestei lumi şi aspiră la onorurile oamenilor încât ei nu învaţă această mare lecţie—
36 Că drepturile preoţiei sunt legate inseparabil de puterile cerului şi că puterile cerului nu pot fi controlate şi folosite decât în acord cu principiile dreptăţii.
37 Este adevărat că ele ne pot fi conferite; dar când încercăm să ascundem păcatele noastre, sau să ne satisfacem mândria ori ambiţia inutilă, sau să exercităm nedrept controlul, sau stăpânirea sau constrângerea asupra sufletelor copiilor oamenilor în mod nedrept, iată, cerurile se retrag; Spiritul Domnului este întristat; şi când este retras, amin preoţiei sau autorităţii acelui om.
38 Iată, înainte de a-şi da seama, el este lăsat singur, să se arunce orbeşte înaintea pericolului, să-i persecute pe sfinţi şi să lupte împotriva lui Dumnezeu.
39 Am învăţat din experienţe triste că este în natura şi în predispoziţia aproape tuturor oamenilor să înceapă imediat să exercite o autoritate nedreaptă, imediat ce primesc puţină autoritate sau presupun că au primit-o.
40 De aceea, mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.
41 Nici o putere sau nici o influenţă nu poate şi nici nu trebuie să fie menţinută în virtutea preoţiei, decât prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate şi blândeţe şi prin dragoste sinceră;
42 Prin blândeţe şi pură cunoaştere care vor lărgi considerabil sufletul, fără ipocrizie şi fără înşelăciune;
43 Mustrând cu severitate la timpul necesar, când sunt inspiraţi de Duhul Sfânt; şi, după aceea, arătându-i aceluia pe care l-ai mustrat o dragoste sporită pentru ca el să nu te considere ca duşmanul său;
44 Pentru ca el să ştie că este mai tare credinţa ta decât legăturile morţii.
45 Inima ta să fie, de asemenea, plină de caritate faţă de toţi oamenii şi fraţii în credinţă şi virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu; şi doctrina preoţiei va cădea deasupra sufletului tău ca roua din cer.
46 Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptăţii şi al adevărului; şi stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare şi, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor.