Capitolul 27

Munca şi responsabilitatea personală

Imagine

A man working indoors on a lathe.

Munca este un principiu veşnic

Ce experienţe aţi avut care v-au învăţat despre importanţa muncii?

Tatăl nostru Ceresc şi Isus Hristos ne-au arătat prin exemplul şi prin învăţăturile Lor că munca este importantă în cer şi pe pământ. Dumnezeu a muncit pentru a crea cerul şi pământul. El a făcut ca apele să se strângă la un loc şi ca uscatul să se arate. El a făcut ca verdeaţa, iarba şi pomii să crească pe pământ. El a creat soarele, luna şi stelele. El a creat fiecare fiinţă din mare sau de pe uscat. Apoi, El i-a aşezat pe Adam şi Eva pe pământ, ca ei să se îngrijească de el şi să stăpânească asupra tuturor creaturilor (vezi Genesa 1:1–28).

Isus a spus: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez” (Ioan 5:17). El a spus, de asemenea: „Trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis” (Ioan 9:4).

Ni se porunceşte să muncim

Munca a fost modul de a trăi pe pământ din momentul în care Adam şi Eva au părăsit grădina Edenului. Domnul i-a spus lui Adam: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” (Genesa 3:19). Adam şi Eva au lucrat pământul pentru ca ei să poată avea cele necesare lor şi copiilor lor (vezi Moise 5:1).

Domnul a spus poporului lui Israel: „Să lucrezi şase zile” (Exodul 20:9).

În zilele de început ale Bisericii restaurate, Domnul a spus sfinţilor din zilele din urmă: „Acum, Eu, Domnul, nu sunt mulţumit de locuitorii Sionului, pentru că sunt leneşi printre ei” (D&L 68:31).

Un profet al lui Dumnezeu a spus: „Munca trebuie să fie reîntronată ca principiu călăuzitor în viaţa membrilor Bisericii noastre” (Heber J. Grant, Teachings of Presidents of the Church: Heber J. Grant [2002], p. 115).

Responsabilitatea în cadrul familiei

Care sunt unele dintre responsabilităţile pe care le au taţii, mamele şi copiii pentru a menţine un cămin? Ce pot să facă membrii familiei pentru a împărţi munca?

Părinţii conlucrează pentru a asigura bunăstarea fizică, spirituală şi emoţională a familiei lor. Ei nu trebuie să se aştepte vreodată ca altcineva să ia asupra sa această responsabilitate în locul lor. Apostolul Pavel a scris: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă” (1 Timotei 5:8).

Cuplurile trebuie să caute inspiraţie de la Domnul şi să urmeze sfatul profeţilor atunci când îşi stabilesc responsabilităţi individuale. Crearea unui cămin în care principiile Evangheliei sunt predate zilnic şi în care dragostea şi ordinea abundă, este la fel de importantă ca şi asigurarea necesităţilor de bază de hrană şi îmbrăcăminte.

Copiii trebuie să facă partea lor de muncă în cadrul familiei. Este necesar ca şi copiii să aibă însărcinări de muncă ce se potrivesc cel mai bine abilităţilor lor. Ei trebuie lăudaţi pentru succesele lor. Atitudinea pozitivă faţă de muncă, obiceiul de a munci şi îndemânarea sunt dobândite în urma experienţelor încununate de succes de acasă.

Uneori, oamenii se confruntă cu dificultăţi atunci când încearcă să asigure cele necesare familiilor lor. Bolile cronice, pierderea soţului sau soţiei ori mutarea în casă a unui părinte în vârstă se pot adăuga la responsabilităţile din cadrul unui cămin. Tatăl nostru Ceresc îşi aduce aminte de familiile care sunt în aceste situaţii şi le dă tăria de a-şi îndeplini îndatoririle. El le va binecuvânta întotdeauna, dacă familiile Îi vor cere acest lucru cu credinţă.

Putem să ne bucurăm de munca noastră

În ce fel atitudinea noastră ne influenţează munca?

Pentru unii oameni, munca este ceva chinuitor. Pentru alţii este o parte interesantă a vieţii. Una dintre modalităţile de a ne bucura pe deplin de beneficiile vieţii este aceea de a învăţa să îndrăgim munca.

Nu toţi putem să alegem munca pe care o facem. Unii dintre noi muncesc multe ore pentru a-şi putea permite doar strictul necesar. Este greu să te bucuri de o asemenea muncă. Totuşi, cei mai fericiţi oameni au învăţat să se bucure de munca lor, oricare ar fi aceasta.

Ne putem ajuta unii pe alţii în munca noastră. Cea mai grea povară devine uşoară dacă este împărţită cu alţii.

Atitudinea noastră faţă de muncă este foarte importantă. Următoarea povestire arată modul în care un om a putut să vadă dincolo de munca sa zilnică. Un călător trecea pe lângă o carieră de piatră şi a văzut trei bărbaţi lucrând. El a întrebat pe fiecare bărbat ce face. Răspunsul fiecărui bărbat a revelat o atitudine diferită faţă de aceeaşi muncă. „Eu tai piatră”, a răspuns primul bărbat. Al doilea, a răspuns: „Eu câştig trei monede de aur pe zi”. Al treilea bărbat a zâmbit şi a spus: „Eu ajut la construirea unei case a lui Dumnezeu”.

În fiecare muncă cinstită pe care o prestăm, noi Îl putem sluji pe Dumnezeu. Regele Beniamin, un profet nefit, a spus: „Atunci când sunteţi în slujba aproapelui, sunteţi numai în slujba Dumnezeului vostru” (Mosia 2:17). Dacă în urma muncii noastre câştigăm numai atâta cât să asigurăm strictul necesar pentru noi sau pentru familia noastră, încă ne aflăm în situaţia în care-i ajutăm pe unii dintre copiii lui Dumnezeu.

Cum ne putem îmbunătăţi atitudinea faţă de muncă?

Dumnezeu condamnă lenevia

Domnul nu este mulţumit de cei care sunt leneşi sau trândavi. El a spus: „Leneşii nu vor avea loc în Biserică, decât dacă se pocăiesc şi se îndreaptă” (D&L 75:29). El, de asemenea, a poruncit: „Tu nu trebuie să fii leneş; pentru că acela care este leneş nu va mânca pâinea şi nici nu va purta veşmintele lucrătorului” (D&L 42:42).

Încă de la începuturile Bisericii, profeţii i-au învăţat pe sfinţii din zilele din urmă să fie independenţi, să se întreţină singuri şi să evite lenevia. Adevăraţii sfinţi din zilele din urmă nu vor pune, în mod voit, în sarcina altora povara propriei lor întreţineri. Atât timp cât vor fi în stare, vor procura pentru ei şi pentru familiile lor cele necesare vieţii.

În măsura în care le stă în putinţă, toţi membrii Bisericii trebuie să accepte responsabilitatea de a se îngriji de rudele care nu se pot întreţine singure.

În ce mod este afectată o persoană de lenevie? Dar o familie? Dar o comunitate?

Munca, recreerea şi odihna

De ce este important să menţinem un echilibru între muncă, recreere şi odihnă?

Fiecare dintre noi trebuie să găsească echilibrul potrivit între muncă, recreere şi odihnă. Există un proverb vechi, care spune: „A nu face nimic este cea mai grea muncă, pentru că nu te poţi opri niciodată să te odihneşti”. Fără muncă, odihna şi relaxarea nu au nicio semnificaţie.

Nu numai că este plăcut şi necesar să ne odihnim, dar ni s-a şi poruncit să ne odihnim în ziua de sabat (vezi Exodul 20:10; D&L 59:9–12). Această zi de odihnă, la fiecare şase zile de muncă, ne revigorează pentru zilele care urmează. De asemenea, Domnul promite „plenitudinea pământului” celor care ţin ziua de sabat (vezi D&L 59:16–20; vezi, de asemenea, capitolul 24 din această carte).

În celelalte zile ale săptămânii, pe lângă muncă, ne putem petrece timpul îmbunătăţindu-ne talentele, bucurându-ne de hobby-urile noastre, de recreere sau de alte activităţi care ne revigorează.

Ce putem să facem pentru a menţine un echilibru potrivit între muncă, recreere şi odihnă? Cum pot părinţii să-şi ajute copiii să menţină acest echilibru?

Binecuvântările muncii

Care sunt unele dintre binecuvântările care rezultă dintr-o muncă cinstită?

Domnul i-a revelat lui Adam: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” (Genesa 3:19). Pe lângă faptul că era o lege temporală, această lege era una pentru salvarea sufletului lui Adam. Nu există o divizare reală între munca spirituală, mentală şi fizică. Munca este esenţială pentru dezvoltarea fiecăruia dintre noi, pentru formarea caracterului şi oferă multe satisfacţii pe care cel leneş nu le va cunoaşte vreodată.

Preşedintele David O. McKay a spus: „Haideţi să înţelegem că privilegiul de a munci este un dar, că puterea de a munci este o binecuvântare, că dragostea faţă de muncă înseamnă succes” (Pathways to Happiness [1957], p. 381).

„Oamenii sunt ca să poată avea bucurie” (2 Nefi 2:25). Munca este o cheie către bucuria deplină în planul lui Dumnezeu. Dacă suntem neprihăniţi, ne vom întoarce să trăim în prezenţa Tatălui nostru Ceresc şi vom avea muncă de îndeplinit. Pe măsură ce devenim asemănători Lui, munca noastră va deveni asemănătoare muncii Lui. Munca Sa este aceea de a realiza „nemurirea şi viaţa veşnică a omului” (Moise 1:39).

Scripturi suplimentare

Moise 4:23–25 (lui Adam i s-a spus că avea să muncească toată viaţa pentru a-şi câştiga pâinea)
D&L 56:16–17 (Dumnezeu îi avertizează pe cei bogaţi şi pe cei săraci împotriva lăcomiei, invidiei şi a leneviei)
D&L 58:26–29 (oamenii trebuie să se angajeze cu entuziasm într-o cauză bună)
Matei 25:14–30 (pilda talanţilor)
Efeseni 4:28 (nu mai fura, ci mai degrabă lucrează)
1 Tesaloniceni 4:11–12 (lucraţi cu propriile voastre mâini)
2 Nefi 5:17 (Nefi şi-a învăţat poporul să muncească şi să fie harnic)