Capitolul 37

Responsabilităţile în familie

Imagine

An Asian family gathered for scripture study. They are sitting on sofas and the floor.

Responsabilităţile părinţilor

Ce responsabilităţi împărtăşesc soţii şi soţiile în creşterea copiilor lor?

Fiecare persoană are un rol important în familia sa. Prin intermediul profeţilor, Domnul a explicat modul în care taţii, mamele şi copiii trebuie să se comporte şi ce sentimente trebuie să aibă unii faţă de alţii. În calitate de soţi, soţii şi de copii, noi trebuie să învăţăm ceea ce Domnul aşteaptă de la noi pentru a ne îndeplini scopul ca familie. Dacă fiecare dintre noi ne facem partea, vom fi uniţi pentru veşnicie.

În responsabilităţile sacre ale calităţii de părinţi, „taţii si mamele sunt obligaţi să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali” („Familia: o declaraţie oficială către lume”, Ensign, noiembrie 1995, p. 102). Ei trebuie să conlucreze pentru a asigura nevoile spirituale, afective, intelectuale şi fizice ale familiei.

Unele responsabilităţi trebuie împărţite între soţ şi soţie. Părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii lor Evanghelia. Domnul a avertizat că, dacă părinţii nu-şi învaţă copiii despre credinţă, pocăinţă, botez şi despre darul Duhului Sfânt, păcatul va fi asupra capetelor părinţilor. Părinţii trebuie, de asemenea, să-şi înveţe copiii să se roage şi să se supună poruncilor Domnului (vezi D&L 68:25, 28).

Una dintre cele mai bune modalităţi prin care părinţii îşi pot învăţa copiii este prin exemplul personal. Soţii şi soţiile trebuie să dea dovadă de dragoste şi respect unii faţă de ceilalţi şi faţă de copiii lor atât prin fapte, cât şi prin cuvinte. Este important să ne amintim că fiecare membru al familiei este un copil al lui Dumnezeu. Părinţii trebuie să-şi trateze copiii cu dragoste şi cu respect, fiind fermi, dar blânzi cu ei.

Părinţii trebuie să înţeleagă că, uneori, copiii vor face alegeri greşite, chiar şi după ce au fost învăţaţi adevărul. Când se întâmplă acest lucru, părinţii nu trebuie să renunţe. Ei trebuie să continue să-şi înveţe copiii, să-şi exprime dragostea faţă de ei, să le fie exemple bune, să postească şi să se roage pentru ei.

Cartea lui Mormon ne relatează modul în care rugăciunile unui tată l-au ajutat pe un fiu răzvrătit să se întoarcă pe căile Domnului. Alma cel Tânăr se îndepărtase de învăţăturile tatălui său neprihănit, Alma, şi era pe cale să distrugă Biserica. Tatăl s-a rugat cu credinţă pentru fiul lui. Alma cel Tânăr a fost vizitat de un înger şi s-a pocăit pentru modul lui rău de viaţă. El a devenit un mare conducător al Bisericii (vezi Mosia 27:8–32).

Părinţii pot asigura o atmosferă de reverenţă şi respect în căminul lor, dacă îi învaţă şi îi îndrumă pe copiii lor cu dragoste. Părinţii trebuie, de asemenea, să asigure experienţe fericite pentru copiii lor.

Cum pot soţii şi soţiile să se sprijine reciproc în rolurile lor? La cine pot apela părinţii singuri pentru ajutor?

Responsabilităţile taţilor

Ce exemple pozitive de taţi care-şi cresc copiii aţi văzut?

„Planul divin pentru taţi este de a-şi conduce familiile cu dragoste şi dreptate, şi ei sunt răspunzători de satisfacerea nevoilor pentru viaţa şi protecţia familiilor lor” (Ensign, noiembrie 1995, p. 102). Un tată demn care este membru al Bisericii are ocazia de a deţine preoţia, ceea ce-l face conducătorul preoţiei în familia sa. El trebuie să-şi îndrume familia cu umilinţă şi bunătate, nu cu forţă sau cruzime. Scripturile ne învaţă că cei care deţin preoţia trebuie să-i conducă pe ceilalţi prin convingere, blândeţe, dragoste şi bunătate (vezi D&L 121:41–44; Efeseni 6:4).

Tatăl împărtăşeşte binecuvântările preoţiei cu membrii familiei sale. Când un bărbat deţine Preoţia lui Melhisedec, el poate împărtăşi aceste binecuvântări slujindu-le celor bolnavi şi dând binecuvântări speciale ale preoţiei. Sub îndrumarea unui conducător al preoţiei care prezidează, el poate binecuvânta nou-născuţi, poate boteza, confirma şi înfăptui rânduiri la preoţie. El trebuie să dea un exemplu bun familiei lui prin ţinerea poruncilor. El trebuie, de asemenea, să se asigure că familia se roagă împreună de două ori pe zi şi că se ţin serile în familie.

Tatăl trebuie să petreacă timp cu fiecare copil în parte. El trebuie să-şi înveţe copiii principii corecte, să discute cu ei despre problemele şi preocupările lor şi să le ofere sfaturi cu dragoste. Câteva exemple bune se găsesc în Cartea lui Mormon (vezi 2 Nefi 1:14–3:25; Alma 36–42).

De asemenea, este datoria tatălui de a asigura nevoile fizice ale familiei sale, asigurându-se că ei au hrana, adăpostul, îmbrăcămintea şi educaţia necesare. Chiar dacă nu poate să asigure tot sprijinul de unul singur, el nu trebuie să renunţe la responsabilitatea de a avea grijă de familia lui.

Responsabilităţile mamei

Ce exemple pozitive de mame care-şi cresc copiii aţi văzut?

Preşedintele David O. McKay a spus că a fi mamă este cea mai nobilă chemare (vezi Teachings of Presidents of the Church: David O. McKay [2003], p. 156). Este o chemare sacră, un parteneriat cu Dumnezeu în aducerea pe lume a copiilor Săi de spirit. A da naştere copiilor este una dintre cele mai mari binecuvântări. Dacă în casă nu există un tată, mama prezidează în familie.

Preşedintele Boyd K. Packer laudă femeile care nu au putut să aibă proprii lor copii, dar care caută să îngrijească alţi copii. El a spus: „Când vorbesc despre mame, vorbesc nu numai despre cele care au născut copii, ci şi despre cele care au grijă de copii născuţi de alte femei şi despre multele femei care, fără să aibă proprii lor copii, au crescut copiii altor femei” (Mothers [1977], p. 8).

Profeţii din zilele din urmă ne-au învăţat: „Mamele sunt în primul rând responsabile de creşterea copiilor lor” (Ensign, noiembrie 1995, p. 102). O mamă trebuie să-şi petreacă timpul cu copiii ei şi să-i înveţe Evanghelia. Ea trebuie să se joace şi să-i ajute ca ei să poată descoperi lumea înconjurătoare. De asemenea, trebuie să-şi ajute familia să înţeleagă cum să facă din cămin un loc plăcut. Dacă ea este afectuoasă şi iubitoare, ea îşi ajută copiii să aibă o părere bună despre ei înşişi.

Cartea lui Mormon descrie un grup de 2.000 de tineri care au fost la înălţime datorită învăţăturilor mamelor lor (vezi Alma 53:16–23). Conduşi de profetul Helaman, ei s-au dus la luptă împotriva duşmanilor lor. Ei învăţaseră de la mamele lor să fie cinstiţi, curajoşi şi demni de încredere. Mamele lor i-au învăţat, de asemenea, că dacă nu se vor îndoi, Dumnezeu îi va elibera (vezi Alma 56:47). Au scăpat toţi cu viaţă din acea luptă. Ei şi-au exprimat credinţa în învăţăturile mamelor lor, spunând: „Noi nu ne îndoim că mamele noastre au ştiut aceasta” (Alma 56:48). Fiecare mamă care are o mărturie poate avea un efect profund asupra copiilor ei.

Responsabilităţile copiilor

Cum îi ajută copiii pe părinţi să clădească un cămin fericit?

Copiii împart cu părinţii lor responsabilităţile de a clădi un cămin fericit. Ei trebuie să se supună poruncilor şi să coopereze cu ceilalţi membri ai familiei. Domnul nu este mulţumit când copiii se ceartă (vezi Mosia 4:14).

Domnul le-a poruncit copiilor să-şi cinstească părinţii. El a spus: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în [ţară]” (Exodul 20:12). A-i cinsti pe părinţi înseamnă a-i iubi şi a-i respecta. De asemenea, înseamnă să-i ascultăm. Scripturile le spun copiilor: „Ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept” (Efeseni 6:1).

Preşedintele Spencer W. Kimball a spus, vorbind despre copii, că ei trebuie să înveţe să muncească şi să-şi împartă responsabilităţile atât în casă, cât şi în afara ei. Lor trebuie să li se dea însărcinări cum ar fi aceea de a păstra casa ordonată şi curată (vezi Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 120).

Ce trebuie copiii să facă pentru a-şi cinsti şi respecta părinţii?
Ce au făcut părinţii dumneavoastră de aţi ajuns să-i cinstiţi şi să-i respectaţi?

Acceptarea responsabilităţilor aduce binecuvântări

Ce poate să facă fiecare membru al familiei pentru a face din cămin un loc fericit?

O familie iubitoare şi fericită nu se realizează din întâmplare. Fiecare persoană din familie trebuie să-şi facă partea. Domnul a dat responsabilităţi atât părinţilor, cât şi copiilor. Scripturile ne învaţă că trebuie să fim atenţi, veseli şi politicoşi cu ceilalţi. Când vorbim, când ne rugăm, când cântăm sau lucrăm împreună, ne putem bucura de binecuvântările armoniei în familiile noastre (vezi Coloseni 3).

Care sunt unele dintre tradiţiile şi obiceiurile care pot face dintr-un cămin un loc fericit?

Scripturi suplimentare şi alte surse

Proverbele 22:6 (educarea unui copil)
Efeseni 6:1–3 (copiii trebuie să-i asculte pe părinţi)
D&L 68:25–28; Efeseni 6:4 (responsabilităţile părinţilor)
„Familia: o declaraţie oficială către lume” (disponibilă pe LDS.org şi în multe publicaţii ale Bisericii, inclusiv Ensign, noiembrie 1995, pagina 102; Pentru întărirea tineretului [articol număr 36550], pagina 44 şi Fideli credinţei [articol număr 36863], paginile 67–69)
Îndrumarul familiei (articol număr 31180)